ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5880/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la 21 august 2006, în dosarul nr. 8082/2/2006 de Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a apelantului inculpat V.I., temeiul legal constituindu-l art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (3) din același cod. Pentru a pronunța încheierea, instanța a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea, față de sus-numitul inculpat, a măsurii arestării preventive se mențin și, totodată, impun, în continuare, privarea de libertate, în cauza dedusă judecății existând indicii temeinice că el a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, determinat de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă și de persoana inculpatului, sens în care sunt probe.

Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs motivul invocat de apărătorul său, la acesta adăugându-se și cel cerut de recurent, fiind acela că la acest moment nu se mai mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar persoana sa nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 136 1 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite .. cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea .. inculpatului de la .. judecată, se poate lua față de acesta, măsura preventivă a arestării.

Art. 148 2 alin. (1) lit. f) din același cod, prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa .. închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că în faza judecării apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 239 din 3 iulie 2006 a Tribunalului Giurgiu, instanța competentă a apreciat că temeiurile arestării preventive se mențin și, deci, impun în continuare privarea de libertate, sunt indicii că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, textul incriminator prevede pedeapsă privativă de libertate mai mare de 4 ani, iar din împrejurările în care s-a comis fapta, acestea și persoana inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Ca atare, încheierea pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, recursul declarat de inculpat urmând a fi respins ca nefondat. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva încheierii din 21 august 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 8082/2/2006. Obligă recurentul la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2006.