ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1235/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 mai 2005, reclamanta SC P.S. București a chemat în judecată pe pârâta R.A.D.E.F. – R.F. – București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la încheierea convenției de vânzare cumpărare a activului Cinematograful G., situat în Calea Griviței pe care îl deține în calitate de locatar, cu cheltuieli de judecată. La data de 26 iulie 2005, Ministerul Culturii și Cultelor a formulat o cerere de intervenție în interesul pârâtei, invocând excepția lipsei de obiect, lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 355 din 1 februarie 2006, a admis excepția prematurității introducerii acțiunii și în consecință a respins acțiunea reclamantei ca prematură. Totodată a fost admisă cererea de intervenție a Ministerului Culturii și Cultelor. Prin decizia comercială nr. 378 din 16 iunie 2006, Curtea de Apel București a admis apelul reclamantei a desființat sentința civilă de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești au declarat recurs reclamanta și intervenientul. Prin recursul său reclamanta solicită în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată privind obligarea la încheierea contractului de vânzare cumpărare a cinematografului pe care îl deține cu chirie și pentru care M.C.C.

și-a dat avizul. Prin recursul său intervenientul Ministerul Culturii și Cultelor solicită, în esență, respingerea apelului reclamantei și menținerea hotărârii instanței de fond, întrucât dreptul invocat nu este actual. În legătură cu recursurile de față se rețin următoarele: În ceea ce privește recursul reclamantei, care solicită soluționarea pe fond a cauzei, în această fază procesuală, și obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului, Cinematograful G.”, trebuie reținut că pricina fiind soluționată pe excepția prematurității, nu s-a antamat fondul. Cu alte cuvinte, cât timp cauza a fost dezlegată la instanța de fond pe excepția prematurității, litigiul nu poate fi soluționat pe fond direct în recurs, așa cum greșit solicită reclamanta.

De altfel, corect instanța de apel, care a admis apelul reclamantei, a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile procedurale privind prematuritatea formulării unei acțiuni în justiție și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond. Aceasta va examina toate susținerile pe care reclamanta le face prin recursul său privitoare la fondul cauzei, care nu au fost examinate de prima instanță care a deslegat numai problema prematurității acțiunii. În ceea ce privește recursul intervenientului, care consideră că apelul reclamantei trebuia respins, nu poate fi primit. În speță, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicațiune a dispozițiilor legale aplicabile în domeniul privatizării H.G.

nr. 577/2002 și O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale cu modificările sale ulterioare și având în vedere obiectul acțiunii de față (obligația de a face, respectiv de a încheia un contract de vânzare cumpărare) a reținut că nu sunt prevăzute în acest caz proceduri prealabile promovării acțiunii în justiție care să condiționeze sau să amâne o cerere de chemare în judecată. În consecință, nu poate fi primită susținerea intervenientului că dreptul reclamantei de a solicita vânzarea cumpărarea activului în discuție, în condițiile Legii nr. 346/2004, nu este actual. Cu alte cuvinte, cât timp dispozițiile legale menționate nu condiționează exercitarea dreptului la acțiune de o procedură prealabilă expresă, prima instanță trebuie să examineze pe fond temeinicia acțiunii reclamantei, așa cum corect s-a dispus prin hotărârea ce se atacă.

Având în vedere cele de mai sus, se constată că atât recursul reclamantei cât și cel al intervenientei nu îndeplinesc condițiile art. 304 C. proc. civ. și vor fi respinse ca neîntemeiate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC P.S. SRL București și intervenienta Ministerul Culturii Și Cultelor București împotriva deciziei nr. 378 din 16 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția VI comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007.