ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 794/2007

Deliberând, în condițiile art. 256

C. proc. civ., din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Cluj, prin sentința

civilă nr. 745 din 6 septembrie 2005, a admis cererea formulată de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte București împotriva pârâtului M.O.R. și, în

consecință s-a dispus restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului

pe teritoriul tuturor statelor Uniunii Europene, pentru o perioadă de 2 ani.

Investită cu soluționarea apelului

declarat de pârât, Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 358 din 12

octombrie 2006, a respins calea de atac ca nefondată pentru considerentele ce

se vor arăta:

Pârâtul a fost returnat din Spania

la data de 11 aprilie 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat între

România și Spania, notificat prin Legea nr. 45/1997.

Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005 restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate

a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani și ca

atare măsura s-a făcut în limitele prevăzute de lege.

Conform art. 52 din aceeași lege,

măsura trebuie să se refere la teritoriile tuturor statelor Uniunii Europene,

până la data aderării României la Uniunea Europeană.

Se precizează că este irelevantă în

cauză împrejurarea că apelantul a locuit cu chirie și a avut viză de flotant în

Spania.

În contra deciziei a declarat recurs

apelantul pârât cu motivarea că măsura dispusă este prea aspră, critica fiind

încadrată în motivele pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Analizând hotărârea recurată prin

prisma criticii formulate, Înalta Curte a reținut cele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 52 din

Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în

străinătate, în cazul returnării unui cetățean român în baza unui acord de

readmisie încheiat între România și un stat membru al Uniunii Europene, măsura

restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate, instituită în

condițiile art. 40, trebuie să se refere la teritoriile tuturor acestor state,

dispoziție aplicabilă până la data aderării României la Uniunea Europeană.

România a aderat la Uniunea

Europeană la 1 ianuarie 2007, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1), (2) și (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. decizia

va fi modificată în sensul, că urmare a admiterii apelului, va fi schimbată sentința

în sensul că măsura dispusă se va aplica doar pe teritoriul Spaniei, întrucât

dispozițiile art. 52 din lege au fost vidate de conținut în ceea ce privește

aplicabilitatea măsurii pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.

Critica referitoare la durata prea

mare a limitării exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate,

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea

nefondată, față de prevederile art. 38 lit. a) din lege prin care durata

măsurii luate este de cel mult 3 ani.

Așadar, măsura restrângerii

exercitării dreptului la liberă circulație a recurentului în străinătate pe o

perioadă de 2 ani, s-a făcut în limitele prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

R.M.O. împotriva deciziei nr. 358/A din 12 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj

pe care o modifică, în sensul că admite apelul pârâtului împotriva sentinței

civile nr. 745 din 6 septembrie 2006 a Tribunalului Cluj pe care o schimbă în

parte în sensul că dispune restrângerea exercitării dreptului a pârâtului la

liberă circulație doar pe teritoriul Spaniei.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 30 ianuarie 2007.