ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 794/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 745 din 6 septembrie 2005, a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București împotriva pârâtului M.O.R. și, în consecință s-a dispus restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului pe teritoriul tuturor statelor Uniunii Europene, pentru o perioadă de 2 ani. Investită cu soluționarea apelului declarat de pârât, Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 358 din 12 octombrie 2006, a respins calea de atac ca nefondată pentru considerentele ce se vor arăta: Pârâtul a fost returnat din Spania la data de 11 aprilie 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat între România și Spania, notificat prin Legea nr. 45/1997.

Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani și ca atare măsura s-a făcut în limitele prevăzute de lege. Conform art. 52 din aceeași lege, măsura trebuie să se refere la teritoriile tuturor statelor Uniunii Europene, până la data aderării României la Uniunea Europeană. Se precizează că este irelevantă în cauză împrejurarea că apelantul a locuit cu chirie și a avut viză de flotant în Spania. În contra deciziei a declarat recurs apelantul pârât cu motivarea că măsura dispusă este prea aspră, critica fiind încadrată în motivele pct. 9 ale art. 304 C. proc.

civ. Analizând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate, Înalta Curte a reținut cele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, în cazul returnării unui cetățean român în baza unui acord de readmisie încheiat între România și un stat membru al Uniunii Europene, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate, instituită în condițiile art. 40, trebuie să se refere la teritoriile tuturor acestor state, dispoziție aplicabilă până la data aderării României la Uniunea Europeană. România a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. decizia va fi modificată în sensul, că urmare a admiterii apelului, va fi schimbată sentința în sensul că măsura dispusă se va aplica doar pe teritoriul Spaniei, întrucât dispozițiile art. 52 din lege au fost vidate de conținut în ceea ce privește aplicabilitatea măsurii pentru toate statele membre ale Uniunii Europene. Critica referitoare la durata prea mare a limitării exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea nefondată, față de prevederile art. 38 lit. a) din lege prin care durata măsurii luate este de cel mult 3 ani. Așadar, măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a recurentului în străinătate pe o perioadă de 2 ani, s-a făcut în limitele prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul R.M.O. împotriva deciziei nr. 358/A din 12 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj pe care o modifică, în sensul că admite apelul pârâtului împotriva sentinței civile nr. 745 din 6 septembrie 2006 a Tribunalului Cluj pe care o schimbă în parte în sensul că dispune restrângerea exercitării dreptului a pârâtului la liberă circulație doar pe teritoriul Spaniei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2007.