ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6134/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificările nr. 142 din 20 august 2001 și nr. 1438 din 29 octombrie 2001, întocmite în baza Legii nr. 10/2001 și adresate SC T. SA Brăila și SC C.B.I.G. SA București, Parohia Romano-Catolică Brăila a solicitat restituirea în natură a imobilului, construcție și teren, situat în Brăila, denumit hotelul B. până la naționalizare și hotelul P., după naționalizare. În motivarea notificărilor s-a arătat că imobilul a fost proprietatea numitei H.C., succedată de moștenitoarea legală H.R.. Aceasta din urmă a testat întreaga avere Parohiei Romano-Catolică din Brăila, potrivit testamentului autentificat sub nr. 4983/1994 și certificatului de moștenitor nr. 1258/1995, prin decizia civilă nr. 27 din 10 ianuarie 2001 a Curții de Apel Galați recunoscându-se Parohiei Romano-Catolice Brăila calitatea de unică moștenitoare a întregului patrimoniu al numitei H.R.

Imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 iar societățile notificate în procesul de privatizare au înregistrat imobilul ca mijloc fix în patrimoniul lor. La data de 11 iunie 2004 reclamanta Parohia Romano-Catolică Brăila a chemat în judecată pe pârâtele SC T. SA Brăila și SC C.B.I.G. SA București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate să emită decizie de restituire a imobilului situat în Brăila, ce constituie hotelul Pescăruș, format din construcții și teren și teren în suprafață de 685 mp. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că deși a notificat pe cele două pârâte, acestea nu au dat nici un răspuns cu privire la solicitarea adresată. La data adoptării Legii nr. 10/2001 pe rolul Tribunalului Brăila se afla un litigiu având ca obiect restituirea imobilului, litigiu în timpul căruia SC T. SA Brăila a vândut bunul litigios, inițial, lui M.N., iar acesta a înstrăinat imobilul la SC C.B.I.G.

SA București. Prin decizia civilă nr. 525/R/2003 Curtea de Apel Galați a admis acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea acestor contracte succesive de vânzare-cumpărare, părțile fiind puse în situația anterioară încheierii lor, astfel că pârâtele sunt datoare să emită decizie de restituire a nemișcătorului. Potrivit precizărilor depuse la data de 23 septembrie 2004 (fila 70 dosar de fond), la 1 septembrie 2004 pârâta SC T. SA Brăila a fost absorbită în urma fuziunii cu SC U.T.H. Timișoara, potrivit certificatului de înscriere de mențiuni eliberat de Oficiul Registrului Comerțului Timiș, astfel că în conformitate cu art. 244 din Legea nr. 31/1990, modificată și republicată, societatea absorbantă a preluat toate drepturile și obligațiile, inclusiv cele procesuale, ale societății absorbite.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Brăila, secția civilă, prin sentința nr. 691 din 16 decembrie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta Parohia Romano-Catolică Brăila și a obligat pe pârâta SC U.T.H. Timișoara să emită o decizie, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul din Brăila, format din construcții și teren în suprafață de 685 mp. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 427/A din 23 martie 2005, a admis apelul declarat de pârâta SC U.T.H. Timișoara, a schimbat în tot sentința Tribunalului Brăila în sensul că „a respins acțiunea în obligația de a face, ca nefondată”. Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul reclamantei.

Pentru a decide astfel, cu referire la apelul pârâtei, instanța de apel a motivat că, deși nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive, câtă vreme imobilul figurează în patrimoniul pârâtei, acesteia nu-i revine însă nici o obligație derivând din aplicarea Legii nr. 10/2001, deoarece nu se încadrează în nici una din situațiile reglementate de art. 20 și art. 27 din această lege, nefiind o societate comercială cu capital majoritar de stat. În aceste condiții, reclamanta are dreptul doar la măsuri reparatorii pe care le poate solicita de la instituțiile implicate în privatizare. Apelul prin care reclamanta solicită reformarea sentinței prin obligarea pârâtei la daune cominatorii și cheltuieli de judecată a fost respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Parohia Romano-Catolică Brăila care a formulat următoarele motive de casare: instanța de apel a încălcat principiul disponibilității în procesul civil și a făcut o greșită aplicațiune a prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.; greșit s-a reținut că pârâta nu este unitate deținătoare și că nu-i revine nici una din obligațiile ce derivă din Legea nr. 10/2001; imobilul revendicat figurează în patrimoniul pârâtei; de altfel, obiectul acțiunii fiind obligarea pârâtei de a emite o decizie motivată la notificarea adresată, calitatea de „unitate deținătoare” constituie o chestiune de fond ce putea fi examinată dacă există o decizie motivată.

Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed: Prin decizia nr. 525/R din 29 mai 2003 Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a admis recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică Brăila și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1357 din 28 februarie 1997 intervenit între pârâta SC T. SA Brăila și pârâta S.C. M.N. București, precum și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 57 din 5 ianuarie 1999 intervenit între această pârâtă și pârâta SC C.B.I.G. SA București. Contractele de vânzare-cumpărare a căror nulitate s-a constatat au avut ca obiect imobilul situat în Brăila.

Instanța de recurs a reținut, cu caracter irevocabil, că pârâta SC T. SA Brăila a vândut imobilul de mai sus în timp ce se găsea în plin proces de revendicare intentat de reclamanta Parohia Romano-Catolică Brăila, aspect cunoscut de toate celelalte pârâte cumpărătoare, care au fost de rea-credință, mai mult, prin vânzarea succesivă a nemișcătorului „au tins să obstrucționeze pe reclamantă în demersurile pe care le făcea pentru valorificarea drepturilor sale succesorale”. În temeiul acestei constatări și cum principalul efect juridic al nulității actelor juridice îl reprezintă repunerea pârâților în situația anterioară încheierii lor, imobilul din Brăila, a revenit în patrimoniul SC T. SA Brăila, societate absorbită, în urma fuziunii, de pârâta SC U.T.H.

Timișoara, căreia îi revine obligația statornicită de art. 24 din Legea nr. 10/2001, cum corect a hotărât Tribunalul Brăila. Pe cale de consecință, se va admite recursul declarat de reclamantă și se va modifica în parte decizia dată în apel în sensul că se va respinge, ca nefondat, apelul promovat de pârâtă împotriva sentinței Tribunalului Brăila, hotărâre care va fi menținută. Având în vedere că solicitarea de acordare a daunelor cominatorii este inadmisibilă în raport de obiectul și natura litigiului, se va menține, parțial, decizia curții de apel numai în ceea ce privește soluția dată apelului reclamantei. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică Brăila împotriva deciziei nr. 427/A din 23 martie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC U.T.H. Timișoara împotriva sentinței nr. 691 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Brăila, secția civilă. Menține decizia cu privire la soluția dată apelului declarat de reclamantă. Obligă intimata-pârâtă la 1800 RON cheltuieli de judecată în recurs către recurenta-reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2006.