ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6134/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin notificările nr. 142 din 20

august 2001 și nr. 1438 din 29 octombrie 2001, întocmite în baza Legii nr.

10/2001 și adresate SC T. SA Brăila și SC C.B.I.G. SA București, Parohia

Romano-Catolică Brăila a solicitat restituirea în natură a imobilului,

construcție și teren, situat în Brăila, denumit hotelul B. până la

naționalizare și hotelul P., după naționalizare.

În motivarea notificărilor s-a

arătat că imobilul a fost proprietatea numitei H.C., succedată de moștenitoarea

legală H.R.. Aceasta din urmă a testat întreaga avere Parohiei Romano-Catolică

din Brăila, potrivit testamentului autentificat sub nr. 4983/1994 și

certificatului de moștenitor nr. 1258/1995, prin decizia civilă nr. 27 din 10

ianuarie 2001 a Curții de Apel Galați recunoscându-se Parohiei Romano-Catolice

Brăila calitatea de unică moștenitoare a întregului patrimoniu al numitei H.R.

Imobilul a fost naționalizat în baza

Decretului nr. 92/1950 iar societățile notificate în procesul de privatizare au

înregistrat imobilul ca mijloc fix în patrimoniul lor.

La data de 11 iunie 2004 reclamanta

Parohia Romano-Catolică Brăila a chemat în judecată pe pârâtele SC T. SA Brăila

și SC C.B.I.G. SA București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligate să emită decizie de restituire a imobilului situat în Brăila, ce

constituie hotelul Pescăruș, format din construcții și teren și teren în

suprafață de 685 mp.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că deși a notificat pe cele două pârâte, acestea nu au dat nici un

răspuns cu privire la solicitarea adresată. La data adoptării Legii nr. 10/2001

pe rolul Tribunalului Brăila se afla un litigiu având ca obiect restituirea

imobilului, litigiu în timpul căruia SC T. SA Brăila a vândut bunul litigios,

inițial, lui M.N., iar acesta a înstrăinat imobilul la SC C.B.I.G. SA

București.

Prin decizia civilă nr. 525/R/2003

Curtea de Apel Galați a admis acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea

acestor contracte succesive de vânzare-cumpărare, părțile fiind puse în

situația anterioară încheierii lor, astfel că pârâtele sunt datoare să emită

decizie de restituire a nemișcătorului.

Potrivit precizărilor depuse la data

de 23 septembrie 2004 (fila 70 dosar de fond), la 1 septembrie 2004 pârâta SC

T. SA Brăila a fost absorbită în urma fuziunii cu SC U.T.H. Timișoara, potrivit

certificatului de înscriere de mențiuni eliberat de Oficiul Registrului

Comerțului Timiș, astfel că în conformitate cu art. 244 din Legea nr. 31/1990,

modificată și republicată, societatea absorbantă a preluat toate drepturile și

obligațiile, inclusiv cele procesuale, ale societății absorbite.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Brăila, secția civilă, prin sentința nr. 691 din 16 decembrie 2004,

a admis acțiunea formulată de reclamanta Parohia Romano-Catolică Brăila și a

obligat pe pârâta SC U.T.H. Timișoara să emită o decizie, potrivit art. 24 din

Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul din Brăila, format din construcții și

teren în suprafață de 685 mp.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 427/A din 23 martie 2005, a admis apelul declarat de

pârâta SC U.T.H. Timișoara, a schimbat în tot sentința Tribunalului Brăila în

sensul că „a respins acțiunea în obligația de a face, ca nefondată”. Prin

aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul reclamantei.

Pentru a decide astfel, cu referire

la apelul pârâtei, instanța de apel a motivat că, deși nu se poate reține lipsa

calității procesuale pasive, câtă vreme imobilul figurează în patrimoniul

pârâtei, acesteia nu-i revine însă nici o obligație derivând din aplicarea

Legii nr. 10/2001, deoarece nu se încadrează în nici una din situațiile

reglementate de art. 20 și art. 27 din această lege, nefiind o societate

comercială cu capital majoritar de stat. În aceste condiții, reclamanta are

dreptul doar la măsuri reparatorii pe care le poate solicita de la instituțiile

implicate în privatizare.

Apelul prin care reclamanta solicită

reformarea sentinței prin obligarea pârâtei la daune cominatorii și cheltuieli

de judecată a fost respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei dată în apel, în

termen legal, a declarat recurs reclamanta Parohia Romano-Catolică Brăila care

a formulat următoarele motive de casare: instanța de apel a încălcat principiul

disponibilității în procesul civil și a făcut o greșită aplicațiune a prevederilor

art. 294 alin. (1) C. proc. civ.; greșit s-a reținut că pârâta nu este unitate

deținătoare și că nu-i revine nici una din obligațiile ce derivă din Legea nr.

10/2001; imobilul revendicat figurează în patrimoniul pârâtei; de altfel,

obiectul acțiunii fiind obligarea pârâtei de a emite o decizie motivată la

notificarea adresată, calitatea de „unitate deținătoare” constituie o chestiune

de fond ce putea fi examinată dacă există o decizie motivată.

Recursul este fondat, în sensul

considerentelor care succed:

Prin decizia nr. 525/R din 29 mai

2003 Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică Brăila și a

constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1357 din

28 februarie 1997 intervenit între pârâta SC T. SA Brăila și pârâta S.C. M.N.

București, precum și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 57 din 5

ianuarie 1999 intervenit între această pârâtă și pârâta SC C.B.I.G. SA București.

Contractele de vânzare-cumpărare a căror nulitate s-a constatat au avut ca

obiect imobilul situat în Brăila.

Instanța de recurs a reținut, cu

caracter irevocabil, că pârâta SC T. SA Brăila a vândut imobilul de mai sus în

timp ce se găsea în plin proces de revendicare intentat de reclamanta Parohia

Romano-Catolică Brăila, aspect cunoscut de toate celelalte pârâte cumpărătoare,

care au fost de rea-credință, mai mult, prin vânzarea succesivă a

nemișcătorului „au tins să obstrucționeze pe reclamantă în demersurile pe care

le făcea pentru valorificarea drepturilor sale succesorale”.

În temeiul acestei constatări și cum

principalul efect juridic al nulității actelor juridice îl reprezintă repunerea

pârâților în situația anterioară încheierii lor, imobilul din Brăila, a revenit

în patrimoniul SC T. SA Brăila, societate absorbită, în urma fuziunii, de

pârâta SC U.T.H. Timișoara, căreia îi revine obligația statornicită de art. 24

din Legea nr. 10/2001, cum corect a hotărât Tribunalul Brăila.

Pe cale de consecință, se va admite

recursul declarat de reclamantă și se va modifica în parte decizia dată în apel

în sensul că se va respinge, ca nefondat, apelul promovat de pârâtă împotriva

sentinței Tribunalului Brăila, hotărâre care va fi menținută. Având în vedere

că solicitarea de acordare a daunelor cominatorii este inadmisibilă în raport

de obiectul și natura litigiului, se va menține, parțial, decizia curții de

apel numai în ceea ce privește soluția dată apelului reclamantei.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta Parohia

Romano-Catolică Brăila împotriva deciziei nr. 427/A din 23 martie 2005 a Curții

de Apel Galați, secția civilă, pe care o modifică în parte în sensul că respinge

ca nefondat apelul declarat de pârâta SC U.T.H. Timișoara împotriva sentinței

nr. 691 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Brăila, secția civilă. Menține

decizia cu privire la soluția dată apelului declarat de reclamantă.

Obligă intimata-pârâtă la 1800 RON cheltuieli de

judecată în recurs către recurenta-reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2006.