ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5012/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 48 din 19 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul D.S.C., la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., și art. 76 lit. b) C. pen. S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de încercare de 5 ani punând în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen., și art. 359 C. proc. pen. A dedus din pedeapsa aplicată de 3 ani perioada reținerii și arestării de la 27 februarie 2005 la 19 ianuarie 2006 (data punerii în libertate). S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A.R.

și a obligat inculpatul la despăgubiri civile, diferență salariu și concediul medical de 1.500.000 lei, cheltuieli hrană, însoțitor spitalizare de 8.000 RON cu aplicarea indicelui de inflație la data executării creanței și la 3.000 RON daune morale cu aplicarea indicelui de inflație la data executării. A obligat inculpatul la 7.000 RON onorariu avocat ales în favoarea părții civile A.R. S-a luat act că partea vătămată Spitalul de Urgență nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În dimineața zilei de 26 februarie 2005, în jurul orelor 4,00, după ce au ieșit dintr-o discotecă, mai mulți băieți și fete, între doi dintre aceștia, respectiv martorii M.C.N.

și G.A., a avut loc o altercație. Pentru a tranșa conflictul dintre ei, și-au lăsat canadienele jos și s-au lovit reciproc. La plecare însă, din eroare au inversat obiectele vestimentare, ceea ce a generat un alt conflict între grupurile din care făceau parte cei doi. Fratele unuia dintre aceștia, martorul M.I.M. l-a anunțat și pe inculpatul D.S.C. care se afla acasă. Acesta, înainte de a pleca în zona căminelor studențești din Regie unde se desfășura conflictul a luat un briceag pe care l-a pus în buzunar. Între grupul din care la acel moment făcea parte inculpatul și celălalt grup în care se afla G.A. s-a produs o încăierare, soldată cu loviri reciproce cu pumnii și picioarele. În aceste împrejurări, inculpatul după ce a primit mai multe lovituri, a scos briceagul din buzunar și i-a aplicat o lovitură în zona toracică posterioară părții vătămate A.R.

După încetarea agresiunilor, acesta a fost internat la Spitalul Universitar de Urgență București cu diagnosticul „plagă înjunghiată în hemitorace posterior stâng; hidropneumotorax stâng”, iar certificatul medico-legal atestă – leziuni traumatice produse cu corp tăietor-înțepător care au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie. Situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond pe baza probelor administrate și nu a fost contestată în esență de inculpat. Acesta, într-o depoziție ulterioară, a precizat că briceagul a fost găsit la locul altercației, susținere contrazisă însă de martorii audiați. Pe fond însă, inculpatul a recunoscut comiterea faptei generată de exercitarea unor violențe asupra sa cu ocazia încăierării la care a luat parte.

Împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul. Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie susținând că pedeapsa aplicată este prea mică în raport de împrejurările comiterii faptei, iar modalitatea de executare este inadecvată. Partea civilă A.R. a solicitat majorarea despăgubirilor civile și a daunelor materiale. Prin decizia penală nr. 269 din 5 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul parchetului, a desființat în parte sentința și a înlăturat aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen., făcând aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă.

Această decizie a fost atacată cu recurs de inculpat. Invocând motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., el solicită admiterea recursului, casarea parțială a deciziei și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond. Recursul declarat este întemeiat și urmează a fi admis ca atare. Probele administrate în ambele faze ale procesului penal relevă că inculpatul nu a participat la declanșarea încăierării, că el a fost implicat la cererea unei persoane a cărei frate fusese anterior agresat. Ajuns la locul desfășurării conflictului a fost lovit, ceea ce l-a determinat să folosească briceagul pe care îl avea asupra sa, aplicând o singură lovitură părții civile. Instanța de fond a aplicat o pedeapsă just proporționalizată atât ca modalitate de executare cât și ca limită.

Inculpatul nu aparține unui mediu infractogen, a manifestat sinceritate în procesul penal, a regretat fapta comisă. Mediul familial oferă garanții serioase de supraveghere, iar faptul că a reluat cursurile facultății și are un loc de muncă determină convingerea că a înțeles responsabilitatea faptei sale și că nu va încălca legea penală. Instanța de fond a făcut o judicioasă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., stabilind o pedeapsă care corespunde scopului coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.S.C. împotriva deciziei penale nr. 269 din 5 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului. Menține dispozițiile sentinței penale nr. 48 din 19 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, cu privire la aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 26 februarie 2005 la 20 ianuarie 2006. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2006.