ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5012/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48 din 19

ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

condamnat inculpatul D.S.C., la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 74 lit. a),

b) și c) C. pen., și art. 76 lit. b) C. pen.

S-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe o perioadă de încercare de 5 ani punând în vedere

inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen., și art. 359 C. proc. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată de 3

ani perioada reținerii și arestării de la 27 februarie 2005 la 19 ianuarie 2006

(data punerii în libertate).

S-a admis acțiunea civilă formulată

de partea civilă A.R. și a obligat inculpatul la despăgubiri civile, diferență

salariu și concediul medical de 1.500.000 lei, cheltuieli hrană, însoțitor

spitalizare de 8.000 RON cu aplicarea indicelui de inflație la data executării

creanței și la 3.000 RON daune morale cu aplicarea indicelui de inflație la

data executării.

A obligat inculpatul la 7.000 RON

onorariu avocat ales în favoarea părții civile A.R.

S-a luat act că partea vătămată

Spitalul de Urgență nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În dimineața zilei de 26 februarie

2005, în jurul orelor 4,00, după ce au ieșit dintr-o discotecă, mai mulți

băieți și fete, între doi dintre aceștia, respectiv martorii M.C.N. și G.A., a

avut loc o altercație. Pentru a tranșa conflictul dintre ei, și-au lăsat

canadienele jos și s-au lovit reciproc. La plecare însă, din eroare au inversat

obiectele vestimentare, ceea ce a generat un alt conflict între grupurile din

care făceau parte cei doi.

Fratele unuia dintre aceștia,

martorul M.I.M. l-a anunțat și pe inculpatul D.S.C. care se afla acasă. Acesta,

înainte de a pleca în zona căminelor studențești din Regie unde se desfășura

conflictul a luat un briceag pe care l-a pus în buzunar.

Între grupul din care la acel moment

făcea parte inculpatul și celălalt grup în care se afla G.A. s-a produs o

încăierare, soldată cu loviri reciproce cu pumnii și picioarele.

În aceste împrejurări, inculpatul

după ce a primit mai multe lovituri, a scos briceagul din buzunar și i-a

aplicat o lovitură în zona toracică posterioară părții vătămate A.R.

După încetarea agresiunilor, acesta

a fost internat la Spitalul Universitar de Urgență București cu diagnosticul

„plagă înjunghiată în hemitorace posterior stâng; hidropneumotorax stâng”, iar

certificatul medico-legal atestă – leziuni traumatice produse cu corp

tăietor-înțepător care au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale și care i-au

pus viața în primejdie.

Situația de fapt a fost corect

stabilită de instanța de fond pe baza probelor administrate și nu a fost

contestată în esență de inculpat.

Acesta, într-o depoziție ulterioară,

a precizat că briceagul a fost găsit la locul altercației, susținere contrazisă

însă de martorii audiați.

Pe fond însă, inculpatul a

recunoscut comiterea faptei generată de exercitarea unor violențe asupra sa cu

ocazia încăierării la care a luat parte.

Împotriva sentinței au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Parchetul a criticat hotărârea

primei instanțe pentru netemeinicie susținând că pedeapsa aplicată este prea

mică în raport de împrejurările comiterii faptei, iar modalitatea de executare

este inadecvată.

Partea civilă A.R. a solicitat

majorarea despăgubirilor civile și a daunelor materiale.

Prin decizia penală nr. 269 din 5

aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul

parchetului, a desființat în parte sentința și a înlăturat aplicarea art. 81 –

art. 82 C. pen., făcând aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de partea civilă.

Această decizie a fost atacată cu

recurs de inculpat.

Invocând motivul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., el solicită admiterea

recursului, casarea parțială a deciziei și menținerea sentinței pronunțate de

instanța de fond.

Recursul declarat este întemeiat și

urmează a fi admis ca atare.

Probele administrate în ambele faze

ale procesului penal relevă că inculpatul nu a participat la declanșarea

încăierării, că el a fost implicat la cererea unei persoane a cărei frate

fusese anterior agresat. Ajuns la locul desfășurării conflictului a fost lovit,

ceea ce l-a determinat să folosească briceagul pe care îl avea asupra sa,

aplicând o singură lovitură părții civile.

Instanța de fond a aplicat o

pedeapsă just proporționalizată atât ca modalitate de executare cât și ca

limită.

Inculpatul nu aparține unui mediu

infractogen, a manifestat sinceritate în procesul penal, a regretat fapta

comisă.

Mediul familial oferă garanții

serioase de supraveghere, iar faptul că a reluat cursurile facultății și are un

loc de muncă determină convingerea că a înțeles responsabilitatea faptei sale

și că nu va încălca legea penală.

Instanța de fond a făcut o

judicioasă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., stabilind o

pedeapsă care corespunde scopului coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.S.C. împotriva

deciziei penale nr. 269 din 5 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Casează decizia penală atacată numai cu privire la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Menține dispozițiile sentinței penale nr. 48 din 19 ianuarie

2006 a Tribunalului București, secția I penală, cu privire la aplicarea art. 81

– art. 82 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii

și arestării preventive de la 26 februarie 2005 la 20 ianuarie 2006.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

septembrie 2006.