ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9709/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 745 din 6 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de P.N. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în valoare de 380 milioane lei, ca urmare a trecerii abuzive în proprietatea statului a morii ce a aparținut autorului său. Instanța a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii, față de împrejurarea că la data apariției Legii nr. 10/2001, moara a cărei contravaloarea s-a solicitat, nu mai exista fizic, situație reglementată expres de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 152 din 31 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, apreciindu-se că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente. Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recursul de față, arătând că la data deposedării tatălui său, conform procesului-verbal din 18 noiembrie 1948 moara era funcțională, statul a beneficiat apoi de serviciile ei. Faptul că ulterior s-a degradat, ajungându-se la demolarea ei nu-i este imputabil celui în cauză, care se consideră îndreptățit a primi despăgubiri. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul, afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

Din cuprinsul textului redat rezultă fără dubiu că măsurile reparatorii pentru utilajele și instalațiile preluate de stat sunt datorate de regulă, în afară de situația în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse. Solicitarea celui în cauză se regăsește în situația de excepție menționată, în care moara nu mai există, fiind distrusă. Textul nu distinge asupra cauzelor și condițiilor distrugerii bunului, excepția fiind circumscrisă numai la această situație la data intrării în vigoare a legii. Cum în speță este necontestat că moara nu mai există, ceea ce se confirmă și prin motivele de recurs, rezultă că instanțele au dat o corectă interpretare dispozițiilor legale aplicabile, astfel că recursul ce poate fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantele P.R.E. și P.G.D. împotriva deciziei nr. 152 A din 31 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.