ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5457/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din 7

martie 2006, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

b

1

) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N.I. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), alin.

(3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) C. pen.,

iar inculpatul R.V.I. a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.

(1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În temeiul art. 18

1

alin.

(3), coroborat cu art. 91 C. pen., s-a aplicat inculpaților N.I. și R.V.I.,

sancțiunea amenzii administrative de 300 RON pentru fiecare.

Instanța a admis acțiunea civilă și

a obligat inculpatul N.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente R.S. la

3.034.256 lei ROL către partea civilă A.N.I.F. București.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut următoarele considerente:

Inculpații N.I. și R.V.I., în cursul

lunii noiembrie, mergând la muncile agricole au găsit pe câmp diferite

componente ale sistemului de irigat. Valoarea prejudiciului produs părții

civile a fost de 3.034.256 lei.

Instanța de fond, față de

împrejurările concrete în care s-a consumat latura obiectivă a infracțiunii și

datele ce îi caracterizează pe inculpați, a constatat că faptei îi lipsește o

trăsătură esențială, pericolul social al infracțiunii.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, susținându-se că în mod

greșit instanța de fond a apreciat că sustragerea unui hidrant, component al

unui sistem de irigații de către inculpatul major, care a săvârșit infracțiunea

cu un inculpat minor și are antecedente penale nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

A doua critică s-a formulat în

legătură cu încălcarea dispozițiilor legale privind obligarea inculpatului

minor în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata cheltuielilor

judiciare.

Prin decizia penală nr. 18/ Mp din

26 mai 2006, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Tulcea, a casat în parte sentința și a obligat inculpatul

minor în solidar cu partea responsabilă civilmente R.S., menținând celelalte

dispoziții ale sentinței, inclusiv achitarea inculpaților pentru lipsa gradului

de pericol social al infracțiunii.

Împotriva deciziei a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, susținând, în continuare că

instanțele au aplicat greșit art. 18

1

C. pen.

Un alt motiv de recurs invocat de

recurent este omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra apelurilor declarate

de inculpați.

Examinând cauza, din punct de vedere

al motivelor de recurs invocate în cauză Înalta Curtea reține următoarele

considerente:

Instanța de fond, așa cum corect

reține și instanța de apel, la stabilirea pericolului social al infracțiunii,

potrivit art. 18

1

C. pen., a avut în vedere că sub aspectul laturii

subiective, inculpatul nu a urmărit, după un plan săvârșirea infracțiunii

împreună cu un minor. Aceștia au plecat la câmp pentru a efectua lucrări

agricole și găsind instalația dezafectată au hotărât să sustragă hidrantul, un

component al sistemului de irigații, pentru a-l vinde și a-și cumpăra alimente.

S-a mai reținut că, nu s-au produs

consecințe grave părții vătămate care, a recuperat o parte din prejudiciu.

Art. 18 C. pen., nu condiționează

aprecierea faptei ca lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni,

de existența antecedentelor penale.

Al doilea motiv de recurs formulat

este fondat.

Criticile sentinței, referitoare la

omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la cererile de apel ale

inculpaților, se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. și sunt întemeiate.

Inculpații au declarat apel în scris

la 10 martie 2006, cererile acestora aflându-se la dosarul Curții de Apel

Constanța.

În cauză, deși instanța a acordat

cuvântul apărătorului pe cererile de apel ale inculpaților, ele nu au fost

analizate și nu s-a pronunțat asupra lor, omisiune care atrage cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., instanța nu s-a

pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să influențeze

soluția procesului.

Soluția care se impune în cauză este

cea prevăzută de art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admite

recursul, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare,

pentru a se pronunța instanța și asupra apelurilor inculpaților.

Deoarece recursul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Constanța a fost admis numai cu privire la motivul de

recurs formulat în favoarea inculpaților, la soluționarea cererilor de apel ale

inculpaților se vor avea în vedere dispozițiile art. 372 alin. (2) C. proc.

pen., în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel

nu poate agrava situația acesteia.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 18/ MP din 26 mai 2006 a Curții de

Apel Constanța, privind pe inculpații N.I. și R.V.I.

Casează în parte decizia recurată și trimite cauza la Curtea

de Apel Constanța pentru soluționarea apelurilor declarate de inculpații N.I. și

R.V.I.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a

inculpaților, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2006.