ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 689/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Direcția de Autorizări, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu acesta, să dispună anularea deciziei nr. 102 din 29 martie 2005, emisă de pârât, precum și suspendarea executării acesteia, până la soluționarea prezentei cereri. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia a cărei anulare o solicită, i-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal nr. 289 din 23 decembrie 2003, pentru neactualizarea garanției, ori prin adresa nr. 732 din 31 mai 2005 a solicitat pârâtului, să accepte în garanție, cantitatea de 2500 litri distilat din fructe de tip G., la prețul de 100.000 lei/litru, tărie alcoolică 40 o , cantitate ce acoperă cuantumul garanției reactualizate.

A mai arătat că, întrucât Ministerul Finanțelor Publice - Direcția de Autorizări nu i-a răspuns la adresa sus-menționată, unitatea, cu O.P. nr. 96, a constituit garanția reactualizată, prin depozit colateral, deschis la Trezoreria municipiului Fălticeni. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 270 din 7 septembrie 2005, a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantă și în consecință, a dispus suspendarea executării deciziei nr. 102 din 20 martie 2005, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, până la soluționarea în fond a acțiunii, reținând că în cauză, reclamanta justifică urgența în soluționarea cererii, precum și faptul că astfel se preîntâmpină producerea unei pagube iminente.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava care a susținut că: 1) În cauză se impune citarea Ministerului Finanțelor Publice, ca emitent a deciziei contestate. 2) Cererea de ordonanță președințială este inadmisibilă, întrucât condițiile în care poate fi dispusă măsura provizorie a suspendării sunt prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, normă de trimitere cuprinsă în art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, neputând avea ca obiect decât acele dispoziții procedurale, pentru care nu este prevăzută o procedură specială în legea contenciosului administrativ. 3) Cele trei condiții obligatorii prevăzute de art. 581 C. proc.

civ. (urgența, caracterul vremelnic al hotărârii și neprejudicierea fondului pricinii), nefiind îndeplinite cumulativ. Recursul este nefondat. Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond. Cererea de suspendare, potrivit art. 15 din acest act normativ, se poate formula o dată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

În cauză, reclamanta justifică posibilitatea producerii unei pagube iminente, prin aceea că materia primă destinată obținerii distilatului, respectiv merele, se află într-o stare avansată de depreciere, unitatea neavând condiții de depozitare a borhotului de mere necesar producerii alcoolului, astfel că se impune cu necesitate desigilarea instalației de producție. Pe de altă parte, reclamanta a făcut dovada constituirii garanției reactualizate prin depozitul colateral deschis la Trezoreria municipiului Fălticeni, conform O.P. nr. 96 din 12 iulie 2005, astfel că în mod corect, instanța de fond a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ (decizia nr. 102 din 20 martie 2005, emisă de Ministerul Finanțelor Publice).

În consecință, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, recursul apare ca nefondat și urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a finanțelor Publice a județului Suceava împotriva încheierii nr. 270 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2006.