ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3781/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ, reclamantul R.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Secția de Pensii Militare a U.M. nr. 02544 București, obligarea acesteia să-i comunice decizia de respingere, la solicitarea de a i se acorda pensie militară de serviciu. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a înaintat către pârâtă mai multe cereri, însoțite de actele necesare acordării pensiei militare, însă, în locul deciziei, i s-a răspuns că nu poate beneficia de acest tip de pensie. Același rezultat l-a primit și în urma intervențiilor făcute la Șeful Secției Financiar- Contabile a Ministerului Apărării Naționale, precum și la Ministerul Apărării Naționale.

A mai arătat reclamantul că nu a formulat niciodată cerere de renunțare la pensia militară, iar la calcularea pensiei pe care o ia în prezent de la sectorul de pensii civil, nu s-a inclus și vechimea de 23 de ani cât a fost cadru militar. La data de 10 ianuarie 2006, Ministerul Apărării Naționale a făcut precizarea că Secția de Pensii Militare a U.M. nr. 02544 București nu are personalitate juridică proprie, nici capacitate procesuală, putând sta în proces doar prin Ministerul Apărării Naționale. Instanța de fond a procedat la introducerea și citarea în cauză a Ministerului Apărării Naționale în calitate de pârât. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Apărării Naționale, în reprezentarea Secției de Pensii Militare a U.M.

nr. 02544 București, a invocat excepția neefectuării procedurii prealabile și excepția autorității de lucru judecat. Prin sentința nr. 30/F/C din 20 martie 2006, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepțiile tardivității și a autorității de lucru judecat, invocate de pârâtul Ministerul Apărării Naționale și a admis acțiunea formulată de reclamantul R.D., obligând pârâtul să emită reclamantului, decizie cu privire la pensia militară de serviciu a acestuia. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepțiile invocate sunt neîntemeiate, deoarece reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004 și s-a încadrat în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004, pentru introducerea acțiunii la instanța de contencios administrativ, termenul de 30 de zile fiind lăsat la dispoziția autorității administrative pentru a răspunde.

A mai reținut prima instanță, că nici condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., privitoare la existența autorității de lucru judecat, nu sunt îndeplinite, deoarece, din sentința civilă nr. 4314/AS din 8 iunie 2005 a Tribunalului Argeș, rezultă că reclamantul a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. 230562 din 14 aprilie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Argeș, cauza respectivă având alt obiect și alte părți. Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Pitești a reținut că neemiterea unei decizii de către pârât și încercarea de a-l lămuri pe reclamant printr-o simplă adresă, echivalează cu refuzul de soluționare a cererii și cu vătămarea reclamantului în drepturile sale recunoscute de lege.

A mai arătat instanța de fond că, atâta vreme cât reclamantului nu i se emite o decizie - act administrativ, prin care să se soluționeze cererea privind acordarea sau neacordarea pensiei militare, acesta nu are posibilitatea să urmeze procedura contestării la comisia competentă, în conformitate cu Legea nr. 164/2001 și ulterior în instanță, dacă este cazul. A mai reținut instanța de fond că, pentru opozabilitate, în cauză se reține calitatea procesuală pasivă, atât pentru Ministerul Apărării Naționale, cât și pentru Secția de Pensii Militare a U.M. nr. 02544 București, în contenciosul administrativ având relevanță doar capacitatea de a emite sau acte administrative, independent de personalitatea juridică.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Apărării Naționale, care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că prevederile Legii nr. 19/2000 și ale Legii nr. 164/2001 „nu prevăd posibilitatea opțiunii la pensie în unul din cele două sisteme pentru cei care beneficiază de pensie în celălalt sistem”. Recursul este nefondat. Este de necontestat că instanța de fond a obligat autoritatea publică să soluționeze cererea intimatului/reclamant printr-o decizie motivată potrivit legii, astfel că în cauză, în raport cu obiectul acțiunii și cu soluția curții de apel, este prematură analiza problemei dacă există sau nu dreptul la opțiune pentru pensie în unul din cele două tipuri: pensia militară și pensia pentru limită de vârstă.

Or, instanța de fond a reținut în mod corect că modalitatea aleasă de autoritatea publică pentru a răspunde la cererea reclamantului, reprezintă, prin consecințele sale, un refuz nejustificat de soluționare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege. Astfel fiind, în mod legal a dispus instanța de fond ca autoritatea publică să emită o decizie privind acordarea/neacordarea pensiei militare de serviciu în favoarea reclamantului, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării, prin Direcția Legislație și Asistență Juridică, împotriva sentinței civile nr. 30/F/C din 20 martie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2006.