ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 928/2006

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 12 aprilie 2004, reclamantele T.E. și O.A. au chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA Brașov și SC P.Ș.M. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului de înstrăinare a F.C.C. intervenit între C.L.C. sau alt organ și SC B. SA Brașov și anularea actului de vânzare cumpărare P.M. (F.C.C.) intervenit între SC B. SA Brașov și SC P.Ș.M. SRL Ciumani și restituirea în natură a F.C.C. cu obligarea pârâtei 1 la plata daunelor interese a câte 5.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt moștenitoarele proprietarului tabular A.J.M.

(identic cu A.I.) decedat în anul 1973. În urma apariției Legii nr. 10/2001 au înaintat o notificare executorului judecătoresc din Orașul Gheorgheni, pentru a fi transmisă C.L.C., solicitând măsuri reparatorii respectiv restituirea în natură a F.C.C. preluată în mod abuziv în anul 1948. Întrucât între timp F.C.C. respectiv P.M.C. a trecut în proprietatea SC P.Ș.M. SRL Ciumani de la SC B. SA Brașov a solicitat anularea tuturor actelor de înstrăinare și în final restituirea în natură a F.C.C. Pârâta 1, SC B. SA Brașov prin întâmpinarea depusă la dosar personal și prin reprezentant în fața instanței a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor invocând printre altele incompetența Judecătoriei Gheorghieni de a dispune restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv precum și tardivitatea formulării cererii de anulare a contractului de înstrăinare în lumina prevederilor Legii nr. 10/2001.

Pârâta SC P.Ș.M. SRL Ciumani, prin reprezentant, a solicitat verbal în fața instanței respingerea acțiunii reclamantelor ca tardiv formulată. Judecătoria Gheorghieni Județul Harghita, prin sentința civilă nr. 419 din 14 mai 2002 a respins acțiunea reclamantelor T.E. și O.A. amândouă reprezentate de mandatarul T.A., împotriva pârâtelor SC B. SA Brașov și SC P.Ș.M. SRL Ciumanica tardiv formulată. Prin decizia civilă nr. 330 din 3 decembrie 2002, Tribunalul Harghita a admis apelul declarat de reclamantele T.E. și O.A., împotriva sentinței civile nr. 419 din 14 mai 2002 a Judecătoriei Gheorghieni, sentință care în baza art. 297 C. proc. civ. a fost anulată și s-a reținut cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul Harghita.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea reclamantelor stabilind că aceasta nu s-a introdus în termenul de un an prevăzut de Legea nr. 10/2001. Potrivit art. 46 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 8 februarie 2001. Prin O.U.G. nr. 109/2001, termenul de 6 luni prevăzut de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 s-a prelungit cu 3 luni, iar prin O.U.G. nr. 145/2001, cu încă 3 luni, respectiv până la data de 14 august 2002, astfel că acțiunea reclamantelor s-a introdus în termen legal, nefiind tardivă.

În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Gheorghieni, tribunalul a constatat că cererea reclamantelor, în sensul anulării actelor de înstrăinare intervenite între SC B. SA Brașov și SC P.Ș.M. SRL Ciumani cu privire la imobilul revendicat, având în vedere calitatea de comerciant ale celor două pârâte, potrivit art. 4 și art. 56 C. com., raportat la art. 2 pct. 1 C. proc. civ. (în vigoare la data pronunțării hotărârii) au caracter comercial, astfel instanța competentă în a soluționa această cerere este Tribunalul Harghita. Apelul a fost admis în baza art. 297 C. proc.

civ., având în vedere că instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată fără a intra în judecarea fondului și astfel sentința atacată a fost anulată, iar cauza a fost reținută spre soluționare în primă instanță de Tribunalul Harghita fixându-se termen de judecată cu citarea părților la data de 14 ianuarie 2003. Reclamantele au invocat nulitatea absolută a actelor de înstrăinare relevând faptul că proprietarul fabricii de cherestea, autorul lor, A.J.M. a fost deposedat de S.R., fără titlu, iar prevederile Legii nr. 10/2001 au recunoscut caracterul abuziv al deposedării. Cum proprietarul adevărat a fost deposedat fără titlu, se consideră că acesta niciodată nu și-a pierdut dreptul de proprietate.

Înstrăinările efectuate de stat prin persoana juridică care avea un drept de administrare, raportat la prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001 sunt lovite de nulitate absolută, fără ca vânzătorul sau cumpărătorul să poată invoca buna credință a încheierii actului și fără a se putea prevala de prevederile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În ședința publică din 4 noiembrie 2003, cu ocazia judecării în fond a cauzei reclamantele au renunțat la capătul de cerere referitor la restituirea în natură a imobilului în litigiu prin declarațiile autentificate în fața notarului public. Pârâta SC B. SA prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca nefondată și nelegală, arătând că aceste clădiri au aparținut societății lor fiind preluate de fostul I.F.E.T.

Gheorghieni, în baza Legii nr. 15/1990. Potrivit acestui act normativ fostul I.F.E.T. Brașov s-a transformat în R.A.V.B. societate pe acțiuni, cu capital majoritar de stat, în componența căreia intră mai multe sucursale printre care și cea din Gheorghieni în a cărei patrimoniu se află activul în litigiu. Acest activ, în urma vânzării prin licitație publică a fost adjudecat de SC P.Ș.M. SRL, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 46 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 SC P.Ș.M. SRL prin întâmpinare și cerere reconvențională a solicitat respingerea acțiunii arătând că vânzarea la licitație prin care a devenit proprietara imobilului s-a făcut cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie existente la acea dată, iar raportat la art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 majorările reparatorii se stabilesc prin echivalent în situația în care imobilul a fost transformat în asemenea măsură încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat de stat.

În ceea ce privește cerere reconvențională pârâta a solicitat, în situația în care acțiunea reclamantelor va fi admisă, acestea să fie obligate la plata contravalorii tuturor investițiilor efectuate de societate la cele două construcții precum și contravaloarea depozitului de rumeguș și a depozitului de cherestea. Pârâta – reclamantă reconvențională a mai solicitat ca până la achitarea contravalorii acestor investiții, să se recunoască în favoarea ei un drept de retenție asupra construcțiilor revendicate. Tribunalul Harghita Miercurea Ciuc prin sentința civilă nr. 1753 din 11 noiembrie 2003 a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele T.E. și O.A., împotriva pârâtelor SC B. SA Brașov și SC P.Ș.M.

SRL Ciumani. A constatat nulitatea absolută a procesului verbal și a anexelor aferente încheiat la 15, 16 și 17 iunie 1948 de M.I., privind trecerea în proprietatea statului a imobilului F.C.C. înscris în cartea funciară a localității Ciumani, proprietatea defunctului A.I. a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare încheiat la data de 6 iunie 1997 intervenit între pârâtele SC B. SA Brașov și SC P.Ș.M. SRL Ciumani, în baza procesului verbal de adjudecare a licitației din 3 iunie 1997. A dispus restabilirea situației anterioare în cartea funciară. A respins cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă reconvențional SC P.Ș.M. SRL Ciumani. A luat act de renunțare la judecată a reclamantelor cu privire la capătul de cerere referitor la restituirea în natură a F.C.C.

A obligat pârâtele la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantele sunt moștenitoarele fostului proprietar al imobilului înscris în cartea funciară a localității Ciumani, respectiv defunctul A.I. Acest imobil a fost preluat abuziv, fără titlu de la autorul reclamantelor fapt ce rezultă din procesul verbal aflat la dosarul nr. 558/2001. Rezultă că proprietarul adevărat nu și-a pierdut calitatea de proprietar în tot acest timp, în cauză fiind incidente prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Apelurile declarate de pârâtele SC B. SA Brașov și SC P.Ș.M. SRL Ciumani, împotriva acestei hotărâri au fost respinse ca nefondat apelul declarat de pârâta SC B. SA Brașov și ca tardiv formulat apelul declarat de pârâta SC P.Ș.M.

SRL Ciumani. A obligat pârâtul la 2.500.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 58/ A din 25 martie 2004. Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut că: În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul în discuție F.C.C., înscris în C.F. Ciumani, nu a ieșit niciodată din patrimoniul defunctului A.I., tatăl reclamantelor T.E. și O.A. Curtea Supremă de Justiție (actualmente Înalta Curte de Casație și Justiție) a statuat prin decizia nr. 232/2003 că decretul nr. 218/1960 trebuie considerat neconstituțional în raport de prevederile Constituției României din anul 1952 și respectiv 1965. În această situație, în speță, preluarea imobilului arătat mai sus a fost una fără titlu valabil.

În aceste condiții pârâtul SC B. SA Brașov a exercitat dreptul său de administrare asupra acestui imobil fără a exista vreun temei legal în acest sens astfel că nu se poate prevala de prevederile art. 46 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001. În aceste condiții, dacă imobilul în discuție nu a ieșit niciodată din patrimoniul defunctului A.I. rezultă în mod evident că toate actele juridice încheiate ulterior cu privire la acest imobil sunt lovite de nulitate absolută potrivit principiului qvot nullum est nullum efectum producit. Pe de altă parte, în mod corect, instanța de fond a reținut că cei doi pârâți au fost de rea credință trebuind să știe că bunul aparține altuia astfel că încheierea unei vânzări în astfel de condiții este nulă absolut pentru cauză ilicită sau imorală.

Atâta vreme cât nici vânzătorul și nici cumpărătorul nu au procedat cu bună credință, ei nu se pot prevala de dispozițiile art. 46 alin. (3) din Lege nr. 10/2001. Apelul declarat de SC P.Ș.M. SRL Ciumani a fost înregistrat la Tribunalul Harghita la data de 7 ianuarie 2004 (dosar apel) în condițiile în care sentința atacată a fost comunicată la data de 19 decembrie 2003 (dosar fond). În aceste condiții procedând la verificarea respectării termenului de promovare a căii de atac prevăzut de art. 284 C. proc. civ., respectiv, 15 zile de la comunicarea hotărârii s-a constatat că apelul s-a formulat cu încălcarea dispozițiilor legale în materie deoarece ultima zi de declarare a acestei căi de atac era cea de 5 ianuarie 2004, dată la care s-a prorogat termenul de apel, atât vreme cât 5 ianuarie 2004 a fost prima zi lucrătoare din an.

În condițiile în care apelul pârâtei a fost depășit, apelul fiind tardiv formulat. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat pârâta SC B. SA Brașov criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că în mod greșit atât tribunalul cât și Curtea de Apel au reținut în mod greșit că în speță vânzătorul și cumpărătorul au fost de rea credință. La data încheierii contractului, apariția Legii nr. 10/2001 nu era iminentă așa încât vânzătorul și cumpărătorul nu puteau să prevadă apariția unei legi reparatorii. Pe de altă parte potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în procesul de privatizare, având ca obiect imobile ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.

În consecință, în temeiul art. 304 1 și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pârâta SC B. SA Brașov a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamantele T.E. și O.A. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul în discuție, respectiv F.C.C. înscris în C.F. Ciumani nu a ieșit niciodată din patrimoniul defunctului A.I., tatăl reclamantelor T.E. și O.A. - Preluarea imobilului arătat mai sus a fost una fără titlu valabil și în aceste condiții pârâta SC B. SA Brașov a exercitat dreptul său de administrare asupra acestui imobil fără a exista vreun temei legal în acest sens, astfel că în speță nu sunt incidente prevederile art. 46 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001.

Dacă imobilul în discuție nu a ieșit niciodată din patrimoniul defunctului A.I. rezultă că în mod evident toate actele juridice încheiate ulterior cu privire la imobil sunt lovite de nulitate absolută. Instanța de fond a reținut în mod corect că cei doi pârâți au fost de rea credință deoarece trebuiau să știe că bunul aparține altcuiva astfel că încheierea unei vânzări în aceste condiții este nulă absolută pentru cauză ilicită și imorală. Atâta vreme cât nici vânzătorul și nici cumpărătorul nu au procedat cu bună credință ei nu se pot prevala de dispozițiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de fond și instanța de apel în mod corect au interpretat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză și în consecință, Înalta Curte în baza art. 312 1 alin. (1) va respinge recursul declarat de pârâta SC B. SA Brașov ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 58/ A din 25 martie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2006.