ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 928/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 928/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului, din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 12 aprilie 2004,

reclamantele T.E. și O.A. au chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA Brașov și

SC P.Ș.M. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

anularea actului de înstrăinare a F.C.C. intervenit între C.L.C. sau alt organ

și SC B. SA Brașov și anularea actului de vânzare cumpărare P.M. (F.C.C.)

intervenit între SC B. SA Brașov și SC P.Ș.M. SRL Ciumani și restituirea în

natură a F.C.C. cu obligarea pârâtei 1 la plata daunelor interese a câte

5.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamantele

au arătat că sunt moștenitoarele proprietarului tabular A.J.M. (identic cu A.I.)

decedat în anul 1973.

În urma apariției Legii nr. 10/2001

au înaintat o notificare executorului judecătoresc din Orașul Gheorgheni,

pentru a fi transmisă C.L.C., solicitând măsuri reparatorii respectiv

restituirea în natură a F.C.C. preluată în mod abuziv în anul 1948. Întrucât

între timp F.C.C. respectiv P.M.C. a trecut în proprietatea SC P.Ș.M. SRL

Ciumani de la SC B. SA Brașov a solicitat anularea tuturor actelor de

înstrăinare și în final restituirea în natură a F.C.C.

Pârâta 1, SC B. SA Brașov prin

întâmpinarea depusă la dosar personal și prin reprezentant în fața instanței a

solicitat respingerea acțiunii reclamantelor invocând printre altele

incompetența Judecătoriei Gheorghieni de a dispune restituirea în natură a

imobilelor preluate în mod abuziv precum și tardivitatea formulării cererii de

anulare a contractului de înstrăinare în lumina prevederilor Legii nr. 10/2001.

Pârâta SC P.Ș.M. SRL Ciumani, prin

reprezentant, a solicitat verbal în fața instanței respingerea acțiunii

reclamantelor ca tardiv formulată.

Judecătoria Gheorghieni Județul

Harghita, prin sentința civilă nr. 419 din 14 mai 2002 a respins acțiunea reclamantelor

T.E. și O.A. amândouă reprezentate de mandatarul T.A., împotriva pârâtelor SC B.

SA Brașov și SC P.Ș.M. SRL Ciumanica tardiv formulată.

Prin decizia civilă nr. 330 din 3

decembrie 2002, Tribunalul Harghita a admis apelul declarat de reclamantele T.E.

și O.A., împotriva sentinței civile nr. 419 din 14 mai 2002 a Judecătoriei

Gheorghieni, sentință care în baza art. 297 C. proc. civ. a fost anulată și s-a

reținut cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul Harghita.

Pentru a se pronunța astfel,

Tribunalul a reținut că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea

reclamantelor stabilind că aceasta nu s-a introdus în termenul de un an

prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 46 pct. 5 din Legea nr.

10/2001 prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate,

dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare

a acestei legi, respectiv 8 februarie 2001.

Prin O.U.G. nr. 109/2001, termenul

de 6 luni prevăzut de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 s-a prelungit cu

3 luni, iar prin O.U.G. nr. 145/2001, cu încă 3 luni, respectiv până la data de

14 august 2002, astfel că acțiunea reclamantelor s-a introdus în termen legal,

nefiind tardivă.

În ceea ce privește excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Gheorghieni, tribunalul a constatat că

cererea reclamantelor, în sensul anulării actelor de înstrăinare intervenite

între SC B. SA Brașov și SC P.Ș.M. SRL Ciumani cu privire la imobilul

revendicat, având în vedere calitatea de comerciant ale celor două pârâte,

potrivit art. 4 și art. 56 C. com., raportat la art. 2 pct. 1 C. proc. civ. (în

vigoare la data pronunțării hotărârii) au caracter comercial, astfel instanța

competentă în a soluționa această cerere este Tribunalul Harghita.

Apelul a fost admis în baza art. 297

C. proc. civ., având în vedere că instanța de fond a respins cererea de chemare

în judecată fără a intra în judecarea fondului și astfel sentința atacată a

fost anulată, iar cauza a fost reținută spre soluționare în primă instanță de

Tribunalul Harghita fixându-se termen de judecată cu citarea părților la data

de 14 ianuarie 2003.

Reclamantele au invocat nulitatea

absolută a actelor de înstrăinare relevând faptul că proprietarul fabricii de

cherestea, autorul lor, A.J.M. a fost deposedat de S.R., fără titlu, iar

prevederile Legii nr. 10/2001 au recunoscut caracterul abuziv al deposedării.

Cum proprietarul adevărat a fost deposedat fără titlu, se consideră că acesta

niciodată nu și-a pierdut dreptul de proprietate. Înstrăinările efectuate de

stat prin persoana juridică care avea un drept de administrare, raportat la

prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001 sunt lovite de nulitate absolută,

fără ca vânzătorul sau cumpărătorul să poată invoca buna credință a încheierii

actului și fără a se putea prevala de prevederile art. 46 alin. (3) din Legea nr.

10/2001.

În ședința publică din 4 noiembrie

2003, cu ocazia judecării în fond a cauzei reclamantele au renunțat la capătul

de cerere referitor la restituirea în natură a imobilului în litigiu prin

declarațiile autentificate în fața notarului public.

Pârâta SC B. SA prin întâmpinare a

solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca nefondată și nelegală, arătând

că aceste clădiri au aparținut societății lor fiind preluate de fostul I.F.E.T.

Gheorghieni, în baza Legii nr. 15/1990.

Potrivit acestui act normativ fostul

I.F.E.T. Brașov s-a transformat în R.A.V.B. societate pe acțiuni, cu capital

majoritar de stat, în componența căreia intră mai multe sucursale printre care

și cea din Gheorghieni în a cărei patrimoniu se află activul în litigiu.

Acest activ, în urma vânzării prin

licitație publică a fost adjudecat de SC P.Ș.M. SRL, astfel că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 46 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 SC P.Ș.M. SRL prin

întâmpinare și cerere reconvențională a solicitat respingerea acțiunii arătând

că vânzarea la licitație prin care a devenit proprietara imobilului s-a făcut

cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie existente la acea dată,

iar raportat la art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 majorările reparatorii se

stabilesc prin echivalent în situația în care imobilul a fost transformat în

asemenea măsură încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat de stat.

În ceea ce privește cerere

reconvențională pârâta a solicitat, în situația în care acțiunea reclamantelor

va fi admisă, acestea să fie obligate la plata contravalorii tuturor

investițiilor efectuate de societate la cele două construcții precum și

contravaloarea depozitului de rumeguș și a depozitului de cherestea.

Pârâta – reclamantă reconvențională

a mai solicitat ca până la achitarea contravalorii acestor investiții, să se

recunoască în favoarea ei un drept de retenție asupra construcțiilor

revendicate.

Tribunalul Harghita Miercurea Ciuc

prin sentința civilă nr. 1753 din 11 noiembrie 2003 a admis acțiunea civilă

formulată de reclamantele T.E. și O.A., împotriva pârâtelor SC B. SA Brașov și

SC P.Ș.M. SRL Ciumani.

A constatat nulitatea absolută a

procesului verbal și a anexelor aferente încheiat la 15, 16 și 17 iunie 1948 de

M.I., privind trecerea în proprietatea statului a imobilului F.C.C. înscris în

cartea funciară a localității Ciumani, proprietatea defunctului A.I. a

constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare încheiat la

data de 6 iunie 1997 intervenit între pârâtele SC B. SA Brașov și SC P.Ș.M. SRL

Ciumani, în baza procesului verbal de adjudecare a licitației din 3 iunie 1997.

A dispus restabilirea situației

anterioare în cartea funciară.

A respins cererea reconvențională

formulată de pârâta – reclamantă reconvențional SC P.Ș.M. SRL Ciumani.

A luat act de renunțare la judecată

a reclamantelor cu privire la capătul de cerere referitor la restituirea în

natură a F.C.C.

A obligat pârâtele la plata sumei de

2.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamantele sunt moștenitoarele fostului

proprietar al imobilului înscris în cartea funciară a localității Ciumani,

respectiv defunctul A.I. Acest imobil a fost preluat abuziv, fără titlu de la

autorul reclamantelor fapt ce rezultă din procesul verbal aflat la dosarul nr. 558/2001.

Rezultă că proprietarul adevărat nu și-a pierdut calitatea de proprietar în tot

acest timp, în cauză fiind incidente prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr.

10/2001.

Apelurile declarate de pârâtele SC B.

SA Brașov și SC P.Ș.M. SRL Ciumani, împotriva acestei hotărâri au fost respinse

ca nefondat apelul declarat de pârâta SC B. SA Brașov și ca tardiv formulat

apelul declarat de pârâta SC P.Ș.M. SRL Ciumani.

A obligat pârâtul la 2.500.000 lei

cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor de Curtea de Apel Târgu-Mureș,

secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 58/ A din 25

martie 2004.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de control judiciar a reținut că:

În speță nu sunt incidente

dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul în

discuție F.C.C., înscris în C.F. Ciumani, nu a ieșit niciodată din patrimoniul

defunctului A.I., tatăl reclamantelor T.E. și O.A. Curtea Supremă de Justiție

(actualmente Înalta Curte de Casație și Justiție) a statuat prin decizia nr. 232/2003

că decretul nr. 218/1960 trebuie considerat neconstituțional în raport de

prevederile Constituției României din anul 1952 și respectiv 1965.

În această situație, în speță,

preluarea imobilului arătat mai sus a fost una fără titlu valabil. În aceste

condiții pârâtul SC B. SA Brașov a exercitat dreptul său de administrare asupra

acestui imobil fără a exista vreun temei legal în acest sens astfel că nu se

poate prevala de prevederile art. 46 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001.

În aceste condiții, dacă imobilul în

discuție nu a ieșit niciodată din patrimoniul defunctului A.I. rezultă în mod

evident că toate actele juridice încheiate ulterior cu privire la acest imobil

sunt lovite de nulitate absolută potrivit principiului qvot nullum est nullum

efectum producit. Pe de altă parte, în mod corect, instanța de fond a reținut

că cei doi pârâți au fost de rea credință trebuind să știe că bunul aparține

altuia astfel că încheierea unei vânzări în astfel de condiții este nulă

absolut pentru cauză ilicită sau imorală.

Atâta vreme cât nici vânzătorul și

nici cumpărătorul nu au procedat cu bună credință, ei nu se pot prevala de dispozițiile

art. 46 alin. (3) din Lege nr. 10/2001.

Apelul declarat de SC P.Ș.M. SRL

Ciumani a fost înregistrat la Tribunalul Harghita la data de 7 ianuarie 2004

(dosar apel) în condițiile în care sentința atacată a fost comunicată la data

de 19 decembrie 2003 (dosar fond). În aceste condiții procedând la verificarea

respectării termenului de promovare a căii de atac prevăzut de art. 284 C.

proc. civ., respectiv, 15 zile de la comunicarea hotărârii s-a constatat că

apelul s-a formulat cu încălcarea dispozițiilor legale în materie deoarece

ultima zi de declarare a acestei căi de atac era cea de 5 ianuarie 2004, dată

la care s-a prorogat termenul de apel, atât vreme cât 5 ianuarie 2004 a fost

prima zi lucrătoare din an. În condițiile în care apelul pârâtei a fost

depășit, apelul fiind tardiv formulat.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat pârâta SC B. SA Brașov

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că în mod

greșit atât tribunalul cât și Curtea de Apel au reținut în mod greșit că în

speță vânzătorul și cumpărătorul au fost de rea credință. La data încheierii

contractului, apariția Legii nr. 10/2001 nu era iminentă așa încât vânzătorul

și cumpărătorul nu puteau să prevadă apariția unei legi reparatorii. Pe de altă

parte potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 actele juridice de

înstrăinare, inclusiv cele făcute în procesul de privatizare, având ca obiect

imobile ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001, sunt valabile dacă au fost

încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.

În consecință, în temeiul art. 304

1

și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pârâta SC B. SA Brașov a solicitat

admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei atacate

și respingerea acțiunii formulate de reclamantele T.E. și O.A.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

În speță nu sunt incidente

dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul în

discuție, respectiv F.C.C. înscris în C.F. Ciumani nu a ieșit niciodată din

patrimoniul defunctului A.I., tatăl reclamantelor T.E. și O.A.

- Preluarea imobilului arătat mai

sus a fost una fără titlu valabil și în aceste condiții pârâta SC B. SA Brașov

a exercitat dreptul său de administrare asupra acestui imobil fără a exista

vreun temei legal în acest sens, astfel că în speță nu sunt incidente

prevederile art. 46 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001.

Dacă imobilul în discuție nu a ieșit

niciodată din patrimoniul defunctului A.I. rezultă că în mod evident toate

actele juridice încheiate ulterior cu privire la imobil sunt lovite de nulitate

absolută.

Instanța de fond a reținut în mod

corect că cei doi pârâți au fost de rea credință deoarece trebuiau să știe că

bunul aparține altcuiva astfel că încheierea unei vânzări în aceste condiții

este nulă absolută pentru cauză ilicită și imorală.

Atâta vreme cât nici vânzătorul și

nici cumpărătorul nu au procedat cu bună credință ei nu se pot prevala de

dispozițiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei

rezultă că instanța de fond și instanța de apel în mod corect au interpretat

actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză și în

consecință, Înalta Curte în baza art. 312

1

alin. (1) va respinge

recursul declarat de pârâta SC B. SA Brașov ca nefondat, menținând ca legală

decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC B. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 58/ A din 25 martie

2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 martie 2006.