ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5271/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față a reținut următoarele: Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 433 din 2 aprilie 2003 pronunțată în dosarul nr. 4205/2002 a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N.A.R. în contradictoriu cu pârâții Statul român prin Ministerul finanțelor publice și Consiliul local Constanța, ca prematur formulată. Prin considerentele hotărârii s-a reținut că reclamanta are la dispoziție calea acțiunii în justiție pentru obligarea primăriei de a emite decizie prin care să răspundă notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 și nu chemarea direct în judecată a Statului român cât timp nu s-au făcut demersuri pentru identificarea persoanei deținătoare a imobilului solicitat, situat în Mamaia, lotul nr. 30, careul 56, compus din teren în suprafață de 358 mp.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Constanța prin decizia nr. 75 din 1 iulie 2003 pronunțată în dosarul nr. 776/2003. Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut cele ce se vor arăta. Controlul judecătoresc, față de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, se limitează la decizia sau dispoziția emisă de unitatea deținătoare, așa încât persoana îndreptățită nu poate ataca pe calea legii speciale refuzul de a răspunde în termen. Ca atare, nu se poate solicita direct în justiție, înainte de finalizarea procedurii administrative, restituirea în natură a imobilului revendicat. Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta-apelantă, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs este criticată decizia sub aspectul greșitei rețineri a excepției de prematuritate deoarece termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru a se răspunde notificării a expirat de mult. Se arată că interpretarea dată de instanța de apel lasă persoana îndreptățită la discreția unităților deținătoare care pot sau nu răspunde cererilor adresate. Intimatele nu au formulat întâmpinare. Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate Înalta Curte a reținut cele ce succed. Recurenta, prin notificarea nr. 624 din 2 august 2001, a solicitat Primăriei municipiului Constanța, identificarea unității ce deține imobilul ce a aparținut bunicului său C.C.

conform actului de vânzare-cumpărare nr. 705 din 18 februarie 1936, individualizat ca fiind delimitat în planul de sistematizare al plajei „Mamaia” sub locul nr. 30 din careul nr. 56. Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată în cazul în care primăria nu comunică persoanei îndreptățite unitatea deținătoare, aceasta este îndrituită să cheme în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) și art. 28 alin. (1) din lege. Rezultă astfel că de vreme ce reclamanta s-a adresat cu notificare pentru identificarea unității deținătoare și în termenul stabilit de lege nu i s-a răspuns, putea să cheme în judecată Ministerul Finanțelor Publice pentru realizarea pretențiilor sale întemeiate în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

În cauză, recurenta a notificat primăria în anul 2001 la 2 august și față de lipsa răspunsului la notificare, a investit instanța de judecată la 30 aprilie 2002, cu cererea de chemare în judecată a Statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, după expirarea termenelor stabilite de lege. Rezultă astfel că excepția de prematuritate reținută prin decizie este neîntemeiată, față de conținutul prevederilor legale menționate. A interpreta în alt mod legea înseamnă a lăsa loc liberului arbitru al persoanei de a soluționa la o dată incertă notificarea adresată și de a încălca dreptul persoanei îndreptățite să acceadă la justiție. Înalta Curte, reținând ca întemeiate criticile formulate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul declarat. Cum instanța a soluționat procesul pe cale de excepție, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., decizia pronunțată în apel va fi casată. Pentru aceleași considerente, în baza dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., va fi admis apelul declarat împotriva sentinței nr. 433/2003 a Tribunalului Constanța, pe care o desființează. Drept consecință, cauza va fi trimisă spre rejudecare în fond aceluiași tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta N.A.R. împotriva deciziei civile nr. 75 C din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă pe care o casează. Admite apelul împotriva sentinței civile nr. 433 din 2 aprilie 2003 a Tribunalului Constanța, secția civilă, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2006.