ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5271/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cauzei civile de față a reținut următoarele:

Tribunalul Constanța,

prin sentința civilă nr. 433 din 2 aprilie 2003 pronunțată în dosarul nr. 4205/2002

a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N.A.R. în

contradictoriu cu pârâții Statul român prin Ministerul finanțelor publice și

Consiliul local Constanța, ca prematur formulată.

Prin considerentele hotărârii s-a

reținut că reclamanta are la dispoziție calea acțiunii în justiție pentru

obligarea primăriei de a emite decizie prin care să răspundă notificării

formulate în baza Legii nr. 10/2001 și nu chemarea direct în judecată a

Statului român cât timp nu s-au făcut demersuri pentru identificarea persoanei

deținătoare a imobilului solicitat, situat în Mamaia, lotul nr. 30, careul 56,

compus din teren în suprafață de 358 mp.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel

Constanța prin decizia nr. 75 din 1 iulie 2003 pronunțată în dosarul nr. 776/2003.

Pentru a pronunța decizia, instanța

de apel a reținut cele ce se vor arăta.

Controlul judecătoresc, față de

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, se limitează la decizia sau

dispoziția emisă de unitatea deținătoare, așa încât persoana îndreptățită nu

poate ataca pe calea legii speciale refuzul de a răspunde în termen.

Ca atare, nu se poate solicita

direct în justiție, înainte de finalizarea procedurii administrative,

restituirea în natură a imobilului revendicat.

Împotriva hotărârii a declarat

recurs reclamanta-apelantă, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs

este criticată decizia sub aspectul greșitei rețineri a excepției de

prematuritate deoarece termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru a se

răspunde notificării a expirat de mult.

Se arată că interpretarea dată de

instanța de apel lasă persoana îndreptățită la discreția unităților deținătoare

care pot sau nu răspunde cererilor adresate.

Intimatele nu au formulat

întâmpinare.

Analizând hotărârea recurată prin

prisma criticilor formulate Înalta Curte a reținut cele ce succed.

Recurenta, prin notificarea nr. 624

din 2 august 2001, a solicitat Primăriei municipiului Constanța, identificarea

unității ce deține imobilul ce a aparținut bunicului său C.C. conform actului

de vânzare-cumpărare nr. 705 din 18 februarie 1936, individualizat ca fiind

delimitat în planul de sistematizare al plajei „Mamaia” sub locul nr. 30 din

careul nr. 56.

Potrivit dispozițiilor art. 28 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, republicată în cazul în care primăria nu comunică

persoanei îndreptățite unitatea deținătoare, aceasta este îndrituită să cheme

în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile

de la data la care a expirat termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) și art. 28

alin. (1) din lege.

Rezultă astfel că de vreme ce

reclamanta s-a adresat cu notificare pentru identificarea unității deținătoare

și în termenul stabilit de lege nu i s-a răspuns, putea să cheme în judecată

Ministerul Finanțelor Publice pentru realizarea pretențiilor sale întemeiate în

baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

În cauză, recurenta a notificat

primăria în anul 2001 la 2 august și față de lipsa răspunsului la notificare, a

investit instanța de judecată la 30 aprilie 2002, cu cererea de chemare în

judecată a Statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, după expirarea

termenelor stabilite de lege.

Rezultă astfel că excepția de

prematuritate reținută prin decizie este neîntemeiată, față de conținutul prevederilor

legale menționate.

A interpreta în alt mod legea

înseamnă a lăsa loc liberului arbitru al persoanei de a soluționa la o dată

incertă notificarea adresată și de a încălca dreptul persoanei îndreptățite să

acceadă la justiție.

Înalta Curte, reținând ca întemeiate

criticile formulate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul

declarat.

Cum instanța a soluționat procesul

pe cale de excepție, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ.,

decizia pronunțată în apel va fi casată.

Pentru aceleași considerente, în

baza dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., va fi admis apelul declarat

împotriva sentinței nr. 433/2003 a Tribunalului Constanța, pe care o

desființează.

Drept consecință, cauza va fi

trimisă spre rejudecare în fond aceluiași tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanta N.A.R. împotriva deciziei civile nr. 75 C din 1

iulie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă pe care o casează.

Admite apelul

împotriva sentinței civile nr. 433 din 2 aprilie 2003 a Tribunalului Constanța,

secția civilă, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare

aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2006.