ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2383/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6444 din 29 octombrie 2003, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților și a respins acțiunea formulată de reclamanții A.T. și A.M., în contradictoriu cu pârâții C.P. și S.V., decedați. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția invocată din oficiu de instanță este întemeiată, deoarece conform art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, pe plan procesual, capacitatea de folosință este capacitatea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale, iar conform art. 7 din decret, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.

Or, în cauză, s-a dovedit că pârâții erau decedați la data introducerii acțiunii. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 676 A din 5 aprilie 2004, a respins apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe, reținând, în esență, că soluția respingerii acțiunii pentru lipsa capacității procesuale de folosință a pârâților, pronunțată prin hotărârea apelată este legală, deoarece conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor sale. Or, capacitatea de folosință a pârâților a încetat prin moartea acestora, în anul 1984, iar excepția putea fi invocată de instanță, din oficiu. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc.

civ., susțin că prin hotărârile pronunțate în cauză le-a fost îngrădit accesul la justiție. Arătând în detaliu ce demersuri au fost întreprinse pentru a obține relații cu privire la pârâți, recurenții susțin că singura modalitate pentru a afla care sunt moștenitorii defuncților, pentru a fi introduși în cauză în calitate de pârâți, este prin intermediul instanțelor judecătorești. De aceea, în mod greșit le-a fost respinsă solicitarea de a se cere relații de la Biroul de carte funciară de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București. Acest fapt a făcut imposibilă invocarea prescripției achizitive cu privire la imobilul compus din suprafața de 300 mp teren și construcția aflată pe teren. Susțin recurenții, că au cumpărat imobilul printr-un act sub semnătură privată și nu li se poate pretinde să se intereseze periodic pentru a afla de un posibil deces al părților din contract și pentru a identifica moștenitorii acestora.

De aceea, instanțele trebuiau să facă aplicarea art. 21 alin. (1) din Constituție, care dispune: „Orice persoană se poate adresa justiției pentru repararea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”. Acest drept, în speță, este o chestiune fictivă, iar instanțele au aplicat greșit și art. 44 alin. (1) din Constituție. Se mai susține, că hotărârile cuprind o înșiruire a pretențiilor părților și dispozițiilor instanței și că s-a încălcat următoarea regulă „norma juridică trebuie aplicată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul în care să nu se aplice”. Regula este înscrisă în art. 978 C. civ.

pentru interpretarea convențiilor, dar pentru identitate de rațiune este extinsă și la interpretarea normelor de drept civil, iar instanțele au încălcat-o, pentru că refuzând să solicite informații de la unele instituții și organe ale statului, reclamanții au fost puși în imposibilitate de a se adresa instanțelor pentru constatarea dobândirii dreptului prin uzucapiune și accesiune. În declarația de recurs sunt invocate și art. (1) alin. (1) și (3) alin. (2) din Decretul nr. 31/1954. Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente. Dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel cuprind motivele pe care se sprijină, motive care nu sunt nici contradictorii, nici străine de natura pricinii și sunt date cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale privitoare la capacitatea procesuală a părților.

Soluția respingerii acțiunii pentru lipsa capacității de folosință a pârâților este legală, iar prin pronunțarea acestei soluții nu a fost îngrădit accesul recurenților-reclamanți la justiție, așa cum susțin aceștia. Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, însă formularea acțiunii în contradictoriu cu persoane care au aptitudinea de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual constituie principala condiție pentru justificarea interesului legitim al reclamantului de a sesiza instanța judecătorească. În cauză, instanța de fond și cea de apel nu au reținut că reclamanții-recurenți nu ar avea calea acțiunii în justiție pentru apărarea dreptului pretins prin acțiune.

S-a reținut, că acțiunea fiind formulată în contradictoriu cu persoane care erau decedate la data înregistrării cererii, pârâții nu au capacitate procesuală de folosință. Soluția respingerii acțiunii pentru lipsa capacității procesuale de folosință a pârâților este corectă, în raport cu art. 41 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile și art. 7 din Decretul nr. 31/1954, potrivit căruia capacitatea de folosință se pierde odată cu moartea persoanei. Acțiunea fiind formulată la data de 30 iulie 2003, în contradictoriu cu două persoane a căror capacitate de folosință încetase la decesul acestora, în anul 1984, nu exista pentru instanțe obligația identificării moștenitorilor acestora și citării lor în proces.

Numai atunci când decesul survine după data înregistrării acțiunii procesul este continuat prin introducerea în cauză a moștenitorilor celui decedat, însă și în această situație partea interesată trebuie să ia măsurile necesare pentru continuarea procesului, prin introducerea în cauză a moștenitorilor părții decedate în cursul procesului. Întrucât în prezenta cauză persoanele chemate în proces erau decedate din anul 1984, nu puteau figura ca părți, iar dispozițiile legale invocate de recurenți nu prevăd posibilitatea valorificării unui drept pe calea acțiunii formulate în contradictoriu cu o persoană decedată. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâți va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții A.T. și A.M. împotriva deciziei civile nr. 676 A din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2005.