ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5162/2019

Ședința publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 24 mai 2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, au solicitat obligarea pârâților, pe calea ordonanței președințiale, la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului NIVOLUMAB (denumire comercială OPDIVO), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 240 din 06 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, invocată din oficiu;

(ii) a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității ordonanței președințiale, invocate de pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiate;

(iii) a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate;

(iv) a obligată pârâții ca, până la soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, să asigure reclamanților, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), pe bază de prescripție medicală, medicamentului NIVOLUMAB (denumire comercială OPDIVO).

Împotriva sentinței civile nr. 240 din 06 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății.

Prin recursul întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate ("CNAS") a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei și respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ordonanță președințială.

Prin recursul întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Sănătății a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei și respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ordonanță președințială.

Intimații-reclamanți B. și A. nu au depus întâmpinare în dosarul instanței de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamanților, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanței de recurs, reclamantul A. a decedat la data de 02.06.2019, conform certificatului de deces seria x nr. x/03.06.2019, iar reclamantul B. a decedat la data de 13.06.2019, conform certificatului de deces seria x nr. x/14.06.2019 . Prin urmare, la data judecării recursului, reclamanții erau lipsiți de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenția solicitată prin cererea de ordonanță președințială (asigurarea în regim de compensare 100% a medicamentului Nivolumab) putând fi executată doar față de reclamanți, nefiind o obligație transmisibilă succesorilor reclamanților decedați.

Având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și va casa, în parte, sentința recurată, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra fondului cererii de ordonanță președințială, menținând soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernului României, care nu a făcut obiectul criticilor din recurs.

Procedând la rejudecarea cererii de ordonanță președințială, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamanților și, în raport de prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va anula cererea de ordonanță președințială introdusă de reclamanții B. și A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în considerarea intervenirii decesului reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 240 din 06 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamanților.

Anulează cererea de ordonanță președințială introdusă de reclamanții B. și A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în considerarea intervenirii decesului reclamanților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2019.