ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 865/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Nivolumab (denumite comercială Opdivo) până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. În temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc. civ. a solicitat ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.

Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare solicitând, cu prioritate, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, în principal, respingerea ordonanței ca inadmisibilă și în subsidiar respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, precum și respingerea ca neîntemeiată a cererii de ordonanță președințială formulată de reclamant.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. A solicitat respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Prin Sentința civilă nr. 374 din 08 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, invocată de pârâtul Guvernul României. Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității ordonanței președințiale invocate de pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate ca neîntemeiate. A fost admisă cererea de ordonanță președințială. Au fost obligați pârâții ca, până la soluționarea litigiului ce face obiectul Dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, să asigure în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), pe bază de prescripție medicală, reclamantului medicamentul Nivolumab (denumire comercială Opdivo).

Împotriva Sentinței civile nr. 374 din 08 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

3.1. Prin recursul declarat și întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul Ministerul Sănătății a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea cererii.

În motivarea recursului, a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că Ministerul Sănătății, în raport de obiectul concret al cererii de chemare în judecată, este implicat în procesul decizional privitor la medicamentele incluse pe listă de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală. Ministerul Sănătății nu are atribuții în gestionarea FNUASS, fond din care se derulează și finanțează programul național de oncologie, ca program național curativ.

Totodată, pârâtul a menționat că instanța de fond a apreciat în mod greșit și în ceea ce privește admisibilitatea ordonanței președințiale, respectiv existența condiției aparenței de drept.

3.2. Prin recursul declarat și întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea ordonanței ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a CNAS, având în vedere actele normative ce constituie cadrul legal incident în cauză. Instanța de fond a eludat dispozițiile legale în materie privind procedura de introducere în listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, care include mai multe etape.

Potrivit cadrului normativ incident, Ministerul Sănătății are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Autoritatea care propune Ministerului Sănătății lista care se aprobă prin hotărâre a Guvernului este ANMDM, iar actualizarea listei se realizează în acord cu politicile bugetare ale Guvernului și prioritățile naționale stabilite de Ministerul Sănătății. CNAS nu are atribuții cu privire la includerea necondițională a medicamentului NIVOLUMAB în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008 pentru indicația terapeutică Limfom Hodgkin.

Recurenta a mai arătat că soluția instanței de fond este criticată și cu privire la respingerea excepției inadmisibilității ordonanței președințiale, având în vedere că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, iar în favoarea intimatului-reclamant nu există aparența de drept.

Astfel, în ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii, recurenta a apreciat că această condiție nu este îndeplinită în cauză, arătând că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. Potrivit doctrinei și jurisprudenței, o obligație de a face nu poate fi dispusă prin ordonanță președințială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, iar reclamantul nu a făcut dovada că CNAS nu și-ar fi îndeplinit obligațiile legale.

În speță nu este îndeplinită cerinței existenței aparenței de drept în favoarea reclamantului, având în vedere că acesta solicită asigurarea unui medicament care nu este inclus în lista medicamentelor compensate pentru indicația terapeutică în monoterapie pentru tratamentul Limfomului Hodgkin, nu face parte din pachetul de servicii medicale de bază acordat asiguraților în cadrul sistemului publică de asigurări sociale de sănătate, nu are elaborat un protocol de prescriere și administrare de către comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății, nu poate fi decontat niciunui asigurat pentru indicația terapeutică menționată.

Recurenta a menționat că cererea reclamantului este inadmisibilă, întrucât analiza instanței reprezintă de fapt o prejudecare a fondului, măsura solicitată a se lua presupunând practic o soluționare a fondului cauzei.

Deși au fost legal citate, părțile nu au formulat întâmpinări.

II. Soluția instanței de recurs

Potrivit art. 1000 din C. proc. civ., republicat:

"(1) Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.(…)

(4) În toate cazurile în care competența de primă instanță aparține curții de apel, calea de atac este recursul, dispozițiile alin. (1) - (3) aplicându-se în mod corespunzător."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.", iar conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

Înalta Curte reține că Sentința civilă nr. 374 din 8 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului-pârât la data de 20.08.2019, conform dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de fond. Termenul de 5 zile, înăuntrul căruia trebuia motivată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 26.08.2019, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă la data de 13.08.2019, fiind respectat termenul de declarare a recursului.

În ceea ce privește motivarea căii de atac, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate nu au fost prezentate în cuprinsul petiției de recurs, recurentul învederând că le va depune în termen de cinci zile de la data comunicării sentinței. Motivele recursului declarat în cauză au fost depuse de recurenta-reclamantă la data de 27.08.2019 .

Având în vedere că termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 26.08.2019, iar recurentul-pârât Ministerului Sănătății a depus motivele pe care se întemeiază calea de atac la data de 27.08.2019, după împlinirea termenului, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității, prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâtul Ministerului Sănătății împotriva Sentinței civile nr. 374 din 08 august 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

În speță, se constată că obiectul ordonanței președințiale îl constituie obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, a medicamentului Nivolumab (denumire comercială Opdivo), până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, dosar ce are ca obiect, în principal, includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a medicamentului menționat, iar în subsidiar emiterea deciziei finale privind includerea sau neincluderea în Listă a medicamentului.

Înalta Curte constată că prin Hotărârea de Guvern nr. 753/14 octombrie 2019 privind modificarea și completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, publicată în M. Of. nr. 842/16.10.2019, la art. I, pct. 2 se prevede că:

"La sublista C "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații în regim de compensare 100%", secțiunea C2 "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc", la punctul "P3: Programul național de oncologie", după poziția 128 se introduc șase noi poziții, pozițiile 129 - 134, cu următorul cuprins: poziția 129. Nivolumabum."

În aceste circumstanțe, în ceea ce privește interesul intimatului-reclamant în susținerea acțiunii de față, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, în primă instanță și în căile de atac, și nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În contextul arătat, se constată că intimatul-reclamant nu mai justifică un interes în susținerea acțiunii introductive, respectiv un folos practic, material sau moral la care să fie îndrituit a spera în eventualitatea pronunțării unei soluții favorabile, atât timp cât medicamentul Nivolumab a fost inclus în Sublista C "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații în regim de compensare 100%", Secțiunea C2 "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc".

Prin urmare, întrucât medicamentul din litigiu a fost inclus în listă, interesul reclamantului în susținerea acțiunii nu mai este actual, demersul judiciar al acestuia fiind lipsit de interes.

Pentru considerentele anterior expuse și în temeiul dispozițiilor 496 C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1), art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 374 din 08 august 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge cererea de ordonanță președințială ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva Sentinței civile nr. 374 din 08 august 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiași sentințe.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge cererea de ordonanță președințială ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2020.

GGC - NN