ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4765/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună pe cale de ordonanță președințială obligarea pârâților la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului NIVOLUMAB (denumire comercială OPDIVO), până la soluționarea definitivă a cererii de chemare în judecată de către Curtea de Apel București - cerere care vizează fondul dreptului și care a fost depusă concomitent cu prezenta. Pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, respingerea în tot a cererii de ordonanță președințială, ca inadmisibilă, în principal, și ca neîntemeiată, în subsidiar. Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, în principal, respingerea ordonanței ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 997 din C. proc. civ. și, în subsidiar, respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată. Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare invocând, în principal, excepția lipsei de obiect a cererii, având în vedere prevederile Ordinului privind modificarea anexelor nr. 1 și 2 la Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021 și, în subsidiar, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe fondul cauzei, respingerea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamant, în principal, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate, iar, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 384 din 8 martie 2024 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca rămasă fără obiect.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 384 din 8 martie 2024 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs. Cererea de recurs nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, susținând, în esență, că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate. Intimata-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul formulat de reclamantă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind semnată. Potrivit art. 486 C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) e) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic." (…) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) -e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile." Înalta Curte reține că declarația de recurs nu este semnată, iar recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de semnare a acesteia sau de depunere a unui exemplar semnat, deși i-a fost adusă la cunoștință la data de 12 mai 2024, conform dovezii aflată la dosar. Așa fiind, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile de la alin. (1) lit. a) și c) -e), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului pentru lipsa semnăturii.