ÎCCJ, decizie (scj.ro #82249)

Calitatea procesuală pasivă. Acțiune

pentru prescripția achizitivă/uzucapiune. Proprietar/pârât decedat

anterior datei acțiunii.

Cuprins pe materii.

Drept procesual civil. Părțile. Calitate

procesuală  pasivă. Proprietar/pârât încetat din

viață  anterior datei acțiunii pentru prescripția

achizitivă/uzucapiune.

Index alfabetic

.

Drept procesual civil.

-

Calitate procesuală pasivă (acțiune în

uzucapiune)

-

Prescripția achizitivă/uzucapiune.

-

Uzucapiune/prescripția achizitivă

(proprietar/pârât decedat la data acțiunii).

C.pr.civ

.:

art

. 41 și urm.

Decretul

nr

.

31/1954: art.7

Întrucât, potrivit

art

. 7 din Decretul

nr

. 31/1954, capacitatea de folosință

încetează odată cu moartea persoanei fizice, aceasta nu are nici

calitatea de a fi parte într-un proces în sensul reglementat prin

art

. 41 și

următ

.

C.pr.civ

.

Obligația

idențificării

moștenitorilor, în vederea citării acestora revine reclamantului

acțiunii - având, în speță, ca obiect, dobândirea

proprietății imobilului prin prescripție

achizitivă/uzucapiune - iar nu instanței sesizată.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 2383 din 24 martie

2005.

Prin sentința civilă

nr

. 6444 din 29 octombrie 2003, Judecătoria sectorului

2 București a admis excepția lipsei capacității procesuale

de folosință a pârâților și a respins acțiunea

formulată de reclamanții A. T. și A.M., în contradictoriu cu

pârâții C.P. și S.V., decedați.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția

invocată din oficiu de instanță este întemeiată, deoarece

conform art.5 alin.2 din Decretul nr.31/1954, pe plan procesual, capacitatea de

folosință este capacitatea unei persoane de a avea drepturi și

obligații procesuale, iar conform art.7 din decret, capacitatea de

folosință începe la nașterea persoanei și încetează

odată cu moartea acesteia. Or, în cauză, s-a dovedit că

pârâții erau decedați la data introducerii acțiunii.

Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă, prin decizia

nr

. 676 A din 5

aprilie 2004, a respins apelul declarat de reclamanți împotriva acestei

sentințe, reținând, în esență, că soluția

respingerii acțiunii pentru lipsa capacității procesuale de

folosință a pârâților, pronunțată prin hotărârea

apelată este legală, deoarece conform

art

.

41 alin. (1) Cod procedură civilă poate fi parte în judecată

orice persoană care are folosința drepturilor sale. Or, capacitatea

de folosință a pârâților a încetat prin moartea acestora, în

anul 1984, iar excepția putea fi invocată de instanță, din

oficiu.

Prin recursul declarat, reclamanții

susțin că le-a fost îngrădit accesul la justiție.

Arătând, în detaliu, ce demersuri au

fost întreprinse pentru a obține relații cu privire la pârâți,

recurenții susțin că singura modalitate pentru a afla care sunt

moștenitorii defuncților, pentru a fi introduși în cauză în

calitate de pârâți, este prin intermediul instanțelor

judecătorești. De aceea, în mod greșit le-a fost respinsă

solicitarea de a se cere relații de la Biroul de carte funciară de pe

lângă Judecătoria sectorului 2 București. Acest fapt a

făcut imposibilă invocarea prescripției achizitive cu privire la

un imobil, compus din suprafața de 300

mp

teren

și construcția aflată pe teren, cumpărat printr-un act sub

semnătură privată. Că instanțele trebuiau să

facă aplicarea

art

. 21 alin. (1) din

Constituție, care dispune: „Orice persoană se poate adresa

justiției pentru repararea drepturilor, a libertăților și a

intereselor sale legitime”.

Reclamanții au mai susținut

că instanțele au încălcat regula conform căreia

„norma juridică trebuie aplicată în sensul aplicării ei, iar nu

în sensul în care să nu se aplice”. Regula este înscrisă în

art

. 978 Cod civil pentru interpretarea convențiilor,

dar, pentru identitate de rațiune, este extinsă și la

interpretarea normelor de drept procesual civil, iar instanțele au

încălcat-o, pentru că, refuzând să solicite informații de

la unele instituții și organe ale statului, reclamanții au fost

puși în imposibilitate de a se adresa instanțelor pentru constatarea

dobândirii dreptului prin uzucapiune și accesiune.

Recursul va fi respins, pentru

următoarele considerente.

Soluția respingerii acțiunii

pentru lipsa capacității de folosință a pârâților este

legală, iar prin pronunțarea acestei soluții nu a fost

îngrădit accesul recurenților-reclamanți la justiție,

așa cum susțin aceștia.

Orice persoană se poate adresa

justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților

și a intereselor sale legitime, însă formularea acțiunii în

contradictoriu cu persoane care au aptitudinea de a avea drepturi și de

a-și asuma obligații pe plan procesual constituie principala

condiție pentru justificarea interesului legitim al reclamantului de a

sesiza instanța judecătorească.

În cauză, instanța de fond

și cea de apel nu au reținut că reclamanții-recurenți

nu ar avea calea acțiunii în justiție pentru apărarea dreptului

pretins prin acțiune. S-a reținut, că acțiunea fiind

formulată în contradictoriu cu persoane care erau decedate la data

înregistrării cererii, pârâții nu au capacitate procesuală de

folosință.

Soluția respingerii acțiunii

pentru lipsa capacității procesuale de folosință a

pârâților este corectă, în raport cu

art

.

41 alin. (1) Cod procedură civilă, care prevede că poate fi

parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor

civile și

art

. 7 din Decretul

nr

. 31/1954, potrivit căruia capacitatea de

folosință se pierde odată cu moartea persoanei.

Acțiunea fiind formulată la data

de 30 iulie 2003, în contradictoriu cu două persoane a căror

capacitate de folosință încetase la decesul acestora, în anul 1984,

nu exista pentru instanțe obligația identificării

moștenitorilor acestora și citării lor în proces.

Numai atunci când decesul survine după

data înregistrării acțiunii procesul este continuat prin introducerea

în cauză a moștenitorilor celui decedat, însă și în

această situație partea interesată trebuie să ia

măsurile necesare pentru continuarea procesului, prin introducerea în

cauză a moștenitorilor părții decedate în cursul

procesului.

Întrucât în prezenta cauză persoanele

chemate în proces erau decedate din anul 1984, nu puteau figura ca

părți, iar dispozițiile legale invocate de recurenți nu

prevăd posibilitatea valorificării unui drept pe calea acțiunii

formulate în contradictoriu cu o persoană decedată.

Pentru considerentele expuse, recursul

declarat de reclamanți a fost respins.