ÎCCJ, decizie (scj.ro #82249)

Calitatea procesuală pasivă. Acțiune pentru prescripția achizitivă/uzucapiune. Proprietar/pârât decedat anterior datei acțiunii. Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Părțile. Calitate procesuală pasivă. Proprietar/pârât încetat din viață anterior datei acțiunii pentru prescripția achizitivă/uzucapiune. Index alfabetic . Drept procesual civil. - Calitate procesuală pasivă (acțiune în uzucapiune) - Prescripția achizitivă/uzucapiune. - Uzucapiune/prescripția achizitivă (proprietar/pârât decedat la data acțiunii).

C.pr.civ .: art . 41 și urm. Decretul nr . 31/1954: art.7 Întrucât, potrivit art . 7 din Decretul nr . 31/1954, capacitatea de folosință încetează odată cu moartea persoanei fizice, aceasta nu are nici calitatea de a fi parte într-un proces în sensul reglementat prin art . 41 și următ . C.pr.civ . Obligația idențificării moștenitorilor, în vederea citării acestora revine reclamantului acțiunii - având, în speță, ca obiect, dobândirea proprietății imobilului prin prescripție achizitivă/uzucapiune - iar nu instanței sesizată. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 2383 din 24 martie 2005. Prin sentința civilă nr . 6444 din 29 octombrie 2003, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților și a respins acțiunea formulată de reclamanții A. T. și A.M., în contradictoriu cu pârâții C.P.

și S.V., decedați. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția invocată din oficiu de instanță este întemeiată, deoarece conform art.5 alin.2 din Decretul nr.31/1954, pe plan procesual, capacitatea de folosință este capacitatea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale, iar conform art.7 din decret, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia. Or, în cauză, s-a dovedit că pârâții erau decedați la data introducerii acțiunii.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr . 676 A din 5 aprilie 2004, a respins apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe, reținând, în esență, că soluția respingerii acțiunii pentru lipsa capacității procesuale de folosință a pârâților, pronunțată prin hotărârea apelată este legală, deoarece conform art . 41 alin. (1) Cod procedură civilă poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor sale. Or, capacitatea de folosință a pârâților a încetat prin moartea acestora, în anul 1984, iar excepția putea fi invocată de instanță, din oficiu. Prin recursul declarat, reclamanții susțin că le-a fost îngrădit accesul la justiție.

Arătând, în detaliu, ce demersuri au fost întreprinse pentru a obține relații cu privire la pârâți, recurenții susțin că singura modalitate pentru a afla care sunt moștenitorii defuncților, pentru a fi introduși în cauză în calitate de pârâți, este prin intermediul instanțelor judecătorești. De aceea, în mod greșit le-a fost respinsă solicitarea de a se cere relații de la Biroul de carte funciară de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București. Acest fapt a făcut imposibilă invocarea prescripției achizitive cu privire la un imobil, compus din suprafața de 300 mp teren și construcția aflată pe teren, cumpărat printr-un act sub semnătură privată. Că instanțele trebuiau să facă aplicarea art . 21 alin. (1) din Constituție, care dispune: „Orice persoană se poate adresa justiției pentru repararea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”.

Reclamanții au mai susținut că instanțele au încălcat regula conform căreia „norma juridică trebuie aplicată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul în care să nu se aplice”. Regula este înscrisă în art . 978 Cod civil pentru interpretarea convențiilor, dar, pentru identitate de rațiune, este extinsă și la interpretarea normelor de drept procesual civil, iar instanțele au încălcat-o, pentru că, refuzând să solicite informații de la unele instituții și organe ale statului, reclamanții au fost puși în imposibilitate de a se adresa instanțelor pentru constatarea dobândirii dreptului prin uzucapiune și accesiune. Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente. Soluția respingerii acțiunii pentru lipsa capacității de folosință a pârâților este legală, iar prin pronunțarea acestei soluții nu a fost îngrădit accesul recurenților-reclamanți la justiție, așa cum susțin aceștia.

Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, însă formularea acțiunii în contradictoriu cu persoane care au aptitudinea de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual constituie principala condiție pentru justificarea interesului legitim al reclamantului de a sesiza instanța judecătorească. În cauză, instanța de fond și cea de apel nu au reținut că reclamanții-recurenți nu ar avea calea acțiunii în justiție pentru apărarea dreptului pretins prin acțiune. S-a reținut, că acțiunea fiind formulată în contradictoriu cu persoane care erau decedate la data înregistrării cererii, pârâții nu au capacitate procesuală de folosință.

Soluția respingerii acțiunii pentru lipsa capacității procesuale de folosință a pârâților este corectă, în raport cu art . 41 alin. (1) Cod procedură civilă, care prevede că poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile și art . 7 din Decretul nr . 31/1954, potrivit căruia capacitatea de folosință se pierde odată cu moartea persoanei. Acțiunea fiind formulată la data de 30 iulie 2003, în contradictoriu cu două persoane a căror capacitate de folosință încetase la decesul acestora, în anul 1984, nu exista pentru instanțe obligația identificării moștenitorilor acestora și citării lor în proces. Numai atunci când decesul survine după data înregistrării acțiunii procesul este continuat prin introducerea în cauză a moștenitorilor celui decedat, însă și în această situație partea interesată trebuie să ia măsurile necesare pentru continuarea procesului, prin introducerea în cauză a moștenitorilor părții decedate în cursul procesului.

Întrucât în prezenta cauză persoanele chemate în proces erau decedate din anul 1984, nu puteau figura ca părți, iar dispozițiile legale invocate de recurenți nu prevăd posibilitatea valorificării unui drept pe calea acțiunii formulate în contradictoriu cu o persoană decedată. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamanți a fost respins.