ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4105/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2296 din 12 septembrie 2006, Tribunalul Timiș a respins contestația formulată de reclamantele: W.M., N.S.M. și N.M.D. împotriva dispoziției nr. 143 din 24 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Lugoj. Motivul promovării contestației a fost determinat de refuzul Primarului municipiului Lugoj de a recunoaște calitatea de persoane îndreptățite în favoarea reclamantelor în demersul lor de a obține restituirea în natură a unei suprafețe de 11.012 mp teren intravilan din Lugoj, înscrisă în C.F. 3561 Lugojul German, nr. top 832-856/22/a/1 și C.F. 3621 Lugojul German nr. top 832-856/22/a/2, ce a aparținut societății anonime I. M.& C., Fabrica de țiglă și cărămidă din Lugoj, naționalizată prin Legea nr. 119/1948 și la care antecesorii reclamantelor au fost acționari.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data naționalizării, acționari ai societății erau membrii a două familii distincte, respectiv P. și S., iar soții surorilor M., respectiv P.E. și S.A., cumnații, nu erau între ei, nici rude și nici afini. Legea nr. 10/2001 nu definește noțiunea de familie „În sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi și obligații ce izvorăsc din căsătorie, rudenie sau adopție precum și din relațiile asimilate din unele puncte de vedere cu cele de familie (cel al drepturilor și obligațiilor). Familia formează obiect de reglementare în domeniul de aplicare al legilor speciale, altele decât Legea nr. 10/2001, respectiv Legea nr. 18/1991, Legea nr. 114/1996, apoi cercul de moștenitori este conturat de art. 659, art. 669-676 C. civ., precum și art. 1-5 din Legea nr. 319/1944.

Potrivit Codului familiei, familia desemnează fie pe soți, fie pe aceștia și copiii lor, fie pe toți cei care se găsesc în relații de familie, care izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopție, precum și relațiile asimilate din unele puncte de vedere. Rezultă, în opinia tribunalului, că există o noțiune juridică a familiei, de drept comun, în sensul Codului familiei și noțiune specială, în diferite domenii, la care se referă legile speciale, din perspectiva noțiunii de familie. În această ordine de idei, tribunalul a apreciat că în mod corect, atât pârâtul cât și Autoritatea de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, au considerat noțiunea de familie potrivit dreptului comun, respectiv a Codului familiei, arătând că acționarii societății nu pot fi considerați ca membri ai aceleiași familii datorită prezenței a două persoane care nu sunt între ele, nici rude și nici afini, respectiv P.E.

și S.A. Noțiunea de familie nu trebuie deci confundată cu cea de rudenie și nici circumscrisă cercului moștenitorilor legali. Doar pentru ipoteza în care persoana îndreptățită era unic asociat la firma naționalizată și în același timp proprietar al imobilului la data naționalizării, sau pentru ipoteza în care asociații erau membrii aceleiași familii, imobilul se restituie în natură, conform art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001. Doar într-o astfel de situație devin incidente principiile care guvernează Legea nr.10/2001 și în mod deosebit, principiul prevalenței restituirii în natură. Raportându-se la art. 18 lit. a) și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâtul a respins cererea de restituire în natură a terenului, având în vedere că persoanele asociate nu erau membri ai aceleiași familii.

Prima instanță a mai reținut că nu a fost dovedită susținerea reclamantelor că imobilul a fost preluat fără titlu, nefăcându-se vreo probă că întreprinderea I. M.&C., Fabrica de țiglă și cărămidă, nu îndeplinea criteriile prevăzute de Legea nr. 119/1948 pentru a fi naționalizată, astfel încât să se concluzioneze că preluarea de către stat s-a realizat fără titlu ori fără titlu valabil. Prin decizia civilă nr. 581 din 20 decembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul formulat de reclamante împotriva hotărârii primei instanțe pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestația formulată de reclamante, a anulat dispoziția nr. 143 din 24 ianuarie 2006 emisă de pârât și l-a obligat pe acesta să emită o nouă dispoziție motivată în favoarea reclamantelor, privind retrocedarea în natură a terenului intravilan de 11.012 mp situat în Lugoj, înscrise în C.F.

356, Lugojul German, nr. top 832-856/22/a/1 și C.F. 3861 Lugojul German, nr. top 832-856/22/a/1 și C.F. 3621 Lugojul German, nr. top 832-856/22/a/2. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că reclamantele sunt moștenitoarele acționarilor fostei societăți anonime, inițial societate în nume colectiv I. M.&C., Fabrica de țiglă și cărămidă, naționalizată fără despăgubiri prin Legea nr. 119/1948. Structura acționariatului, la data naționalizării, se compunea din P.E., născută M., apoi sora acesteia, S.M., născută M., apoi soții primelor două surori, respectiv P.E. și S.A. și Dr.

G.M., fiica soților S. Instanța de apel a mai reținut că noțiunea de familie nu are o accepțiune recunoscută și explicitată de norma reparatorie a Legii nr. 10/2001, însă o limitare a noțiunii de persoane îndreptățite, stabilită de Legea nr. 10/2001 doar la sfera persoanelor legate între ele prin relații de căsătorie contravine dispozițiilor art. 676 C. civ., care valorifică și relațiile de rudenie, prin includerea în categoria moștenitorilor legali a rudelor de sânge până la gradul al 4-lea inclusiv. În plus, un înțeles foarte larg al noțiunii de familie este evocat și prin prisma moștenitorilor legali indicați de art. 659 și art. 669-676 C. civ. și cum reclamantele sunt moștenitoarele legale ale celor două surori M. și ale soților acestora, împreună cu care au alcătuit acționariatul societății anonime de la data naționalizării, reclamantele N.D.

și N.S.M. fiind nepoatele de fiică ale acționarilor P.E. și E., iar reclamanta W.M. fiind fiica foștilor acționari S.M. și A., care a moștenit-o și pe mătușa sa, P.E. jr., aceasta din urmă fiind cealaltă fiică a acționarilor P., ipoteza de excepție a art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 este pe deplin aplicabilă. În fine, instanța de apel a apreciat că această soluție este în deplin acord cu scopul Legii nr. 10/2001, art. 7 alin. (1) indicând primordialitatea restituirii în natură a bunurilor imobiliare trecute abuziv în proprietatea statului, prin naționalizare fără despăgubiri, aspect care satisface principiul reparației integrale și efective a prejudiciilor suferite de persoanele îndreptățite.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Lugoj, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că aceasta a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, instanța interpretând eronat noțiunea de „familie”, considerând că în speță este incidentă excepția prevăzută de art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 „cazul în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii”. A mai susținut că din moment ce la data naționalizării acționari ai societății erau membrii a două familii distincte, P. și S. și în condițiile în care doi dintre membrii acestor familii, E.P. și A.S., nu sunt între ei nici rude nici afini în sensul art. 45 C. fam.

și art. 676 C. civ., în mod greșit instanța de apel a reținut că descendentele acestor familii distincte, ce se identifică în persoana reclamantelor, pot fi considerate membri ai aceleiași familii pentru a putea opera excepția prevăzută de art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed: Conform art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 „măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent dacă persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii.

Din textul de lege citat rezultă că, pe cale de excepție, se admite posibilitatea restituirii în natură „dacă persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii”. Instanța de apel, prin soluția pronunțată, s-a prevalat de a doua excepție instituită de art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, cazul în care persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii și când este posibilă restituirea în natură a imobilului, reținând în mod just că reclamantele se încadrează în această excepție, motivat de faptul că acționarii societății anonime I. M.& C., Fabrica de țiglă și cărămidă Lugoj, ce a format obiectul naționalizării conform Legii nr. 119/1948, au fost membrii familiei M. (ale căror moștenitoare sunt reclamantele), structura acționariatului societății la data naționalizării fiind compusă din surorile E.P.(fostă M.) și S.M.

(fostă M.), soții lor, P.E. și S.A., precum și fiica soților S., respectiv W.M. (reclamanta). Noțiunea de „familie” neavând o accepțiune edictată de norma reparatorie a Legii nr. 10/2001, se constată că în mod just instanța de apel a apreciat că limitarea noțiunii de „persoane îndreptățite” stabilită de Legea nr. 10/2001 doar la sfera persoanelor legate prin căsătorie contravine dispozițiilor art. 676 C. civ. care valorifică relațiile de rudenie prin includerea în categoria moștenitorilor legali a rudelor de sânge până la al 4-lea grad inclusiv. Ca realitate juridică, familia are un înțeles restrâns, propriu-zis și unele înțelesuri largi, ceea ce rezultă din diferitele reglementări legale în materie.

În înțeles restrâns, propriu-zis, noțiunea de familie cuprinde pe soți, precum și pe copiii lor minori, iar cel mai larg înțeles al noțiunii de familie este acela de arbore genealogic, adică de totalitate a persoanelor care descind dintr-un autor comun, la care sunt de adăugat și soții acestor persoane. De asemenea, un înțeles foarte larg al noțiunii de familie îl evocă și cercul moștenitorilor legali (art. 459 și art. 669-676 C. civ.) așa încât, în mod just instanța de apel a reținut că reclamantele fiind moștenitoarele legale ale celor două surori și ale soților lor, împreună cu care au alcătuit acționariatul societății anonime și au fost membri ai aceleiași familii, beneficiază de ipoteza art. 18 lit. a), teza a II-a din Legea nr. 10/2001 în sensul că sunt îndreptățite la restituirea imobilului revendicat.

Drept urmare, în raport de considerentele expuse și constatând legalitatea deciziei atacate, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și urmează a fi respins în consecință. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 581 A din 20 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara . Obligă pe recurentul-pârât la 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți W.M., N.S.M. și N.M.D., reprezentând onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2007.