ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4105/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2296 din 12

septembrie 2006, Tribunalul Timiș a respins contestația formulată de

reclamantele: W.M., N.S.M. și N.M.D. împotriva dispoziției nr. 143 din 24

ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Lugoj.

Motivul promovării contestației a

fost determinat de refuzul Primarului municipiului Lugoj de a recunoaște

calitatea de persoane îndreptățite în favoarea reclamantelor în demersul lor de

a obține restituirea în natură a unei suprafețe de 11.012 mp teren intravilan

din Lugoj, înscrisă în C.F. 3561 Lugojul German, nr. top 832-856/22/a/1 și C.F.

3621 Lugojul German nr. top 832-856/22/a/2, ce a aparținut societății anonime

I. M.& C., Fabrica de țiglă și cărămidă din Lugoj, naționalizată prin Legea

nr. 119/1948 și la care antecesorii reclamantelor au fost acționari.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că la data naționalizării, acționari ai

societății erau membrii a două familii distincte, respectiv P. și S., iar soții

surorilor M., respectiv P.E. și S.A., cumnații, nu erau între ei, nici rude și

nici afini.

Legea nr. 10/2001 nu definește

noțiunea de familie „În sens juridic, familia desemnează grupul de persoane

între care există drepturi și obligații ce izvorăsc din căsătorie, rudenie sau

adopție precum și din relațiile asimilate din unele puncte de vedere cu cele de

familie (cel al drepturilor și obligațiilor).

Familia formează obiect de

reglementare în domeniul de aplicare al legilor speciale, altele decât Legea

nr. 10/2001, respectiv Legea nr. 18/1991, Legea nr. 114/1996, apoi cercul de

moștenitori este conturat de art. 659, art. 669-676 C. civ., precum și art. 1-5

din Legea nr. 319/1944.

Potrivit Codului familiei, familia

desemnează fie pe soți, fie pe aceștia și copiii lor, fie pe toți cei care se

găsesc în relații de familie, care izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopție,

precum și relațiile asimilate din unele puncte de vedere. Rezultă, în opinia

tribunalului, că există o noțiune juridică a familiei, de drept comun, în

sensul Codului familiei și noțiune specială, în diferite domenii, la care se

referă legile speciale, din perspectiva noțiunii de familie.

În această ordine de idei,

tribunalul a apreciat că în mod corect, atât pârâtul cât și Autoritatea de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, au considerat noțiunea de familie

potrivit dreptului comun, respectiv a Codului familiei, arătând că acționarii

societății nu pot fi considerați ca membri ai aceleiași familii datorită

prezenței a două persoane care nu sunt între ele, nici rude și nici afini, respectiv

P.E. și S.A.

Noțiunea de familie nu trebuie deci

confundată cu cea de rudenie și nici circumscrisă cercului moștenitorilor

legali.

Doar pentru ipoteza în care persoana

îndreptățită era unic asociat la firma naționalizată și în același timp

proprietar al imobilului la data naționalizării, sau pentru ipoteza în care

asociații erau membrii aceleiași familii, imobilul se restituie în natură,

conform art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001. Doar într-o astfel de situație

devin incidente principiile care guvernează Legea nr.10/2001 și în mod

deosebit, principiul prevalenței restituirii în natură.

Raportându-se la art. 18 lit. a) și

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a apreciat că în mod corect

pârâtul a respins cererea de restituire în natură a terenului, având în vedere

că persoanele asociate nu erau membri ai aceleiași familii.

Prima instanță a mai reținut că nu a

fost dovedită susținerea reclamantelor că imobilul a fost preluat fără titlu,

nefăcându-se vreo probă că întreprinderea I. M.&C., Fabrica de țiglă și

cărămidă, nu îndeplinea criteriile prevăzute de Legea nr. 119/1948 pentru a fi

naționalizată, astfel încât să se concluzioneze că preluarea de către stat s-a

realizat fără titlu ori fără titlu valabil.

Prin decizia civilă nr. 581 din 20 decembrie

2006, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul formulat de reclamante împotriva

hotărârii primei instanțe pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis

contestația formulată de reclamante, a anulat dispoziția nr. 143 din 24

ianuarie 2006 emisă de pârât și l-a obligat pe acesta să emită o nouă

dispoziție motivată în favoarea reclamantelor, privind retrocedarea în natură a

terenului intravilan de 11.012 mp situat în Lugoj, înscrise în C.F. 356,

Lugojul German, nr. top 832-856/22/a/1 și C.F. 3861 Lugojul German, nr. top

832-856/22/a/1 și C.F. 3621 Lugojul German, nr. top 832-856/22/a/2.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că reclamantele sunt moștenitoarele acționarilor

fostei societăți anonime, inițial societate în nume colectiv I. M.&C.,

Fabrica de țiglă și cărămidă, naționalizată fără despăgubiri prin Legea nr.

119/1948.

Structura acționariatului, la data

naționalizării, se compunea din P.E., născută M., apoi sora acesteia, S.M.,

născută M., apoi soții primelor două surori, respectiv P.E. și S.A. și Dr.

G.M., fiica soților S.

Instanța de apel a mai reținut că

noțiunea de familie nu are o accepțiune recunoscută și explicitată de norma

reparatorie a Legii nr. 10/2001, însă o limitare a noțiunii de persoane

îndreptățite, stabilită de Legea nr. 10/2001 doar la sfera persoanelor legate

între ele prin relații de căsătorie contravine dispozițiilor art. 676 C. civ.,

care valorifică și relațiile de rudenie, prin includerea în categoria

moștenitorilor legali a rudelor de sânge până la gradul al 4-lea inclusiv.

În plus, un înțeles foarte larg al

noțiunii de familie este evocat și prin prisma moștenitorilor legali indicați

de art. 659 și art. 669-676 C. civ. și cum reclamantele sunt moștenitoarele

legale ale celor două surori M. și ale soților acestora, împreună cu care au

alcătuit acționariatul societății anonime de la data naționalizării,

reclamantele N.D. și N.S.M. fiind nepoatele de fiică ale acționarilor P.E. și

E., iar reclamanta W.M. fiind fiica foștilor acționari S.M. și A., care a

moștenit-o și pe mătușa sa, P.E. jr., aceasta din urmă fiind cealaltă fiică a

acționarilor P., ipoteza de excepție a art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001

este pe deplin aplicabilă.

În fine, instanța de apel a apreciat

că această soluție este în deplin acord cu scopul Legii nr. 10/2001, art. 7

alin. (1) indicând primordialitatea restituirii în natură a bunurilor

imobiliare trecute abuziv în proprietatea statului, prin naționalizare fără

despăgubiri, aspect care satisface principiul reparației integrale și efective

a prejudiciilor suferite de persoanele îndreptățite.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Lugoj, invocând prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că aceasta a fost dată cu aplicarea și

interpretarea greșită a legii, instanța interpretând eronat noțiunea de

„familie”, considerând că în speță este incidentă excepția prevăzută de art. 18

lit. a) din Legea nr. 10/2001 „cazul în care persoana îndreptățită era unic

asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii”.

A mai susținut că din moment ce la

data naționalizării acționari ai societății erau membrii a două familii

distincte, P. și S. și în condițiile în care doi dintre membrii acestor

familii, E.P. și A.S., nu sunt între ei nici rude nici afini în sensul art. 45

C. fam. și art. 676 C. civ., în mod greșit instanța de apel a reținut că

descendentele acestor familii distincte, ce se identifică în persoana

reclamantelor, pot fi considerate membri ai aceleiași familii pentru a putea

opera excepția prevăzută de art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce succed:

Conform art. 18 lit. a) din Legea

nr. 10/2001 „măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent dacă persoana

îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a

activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care

persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate

erau membri ai aceleiași familii.

Din textul de lege citat rezultă că,

pe cale de excepție, se admite posibilitatea restituirii în natură „dacă

persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate

erau membri ai aceleiași familii”.

Instanța de apel, prin soluția

pronunțată, s-a prevalat de a doua excepție instituită de art. 18 lit. a) din

Legea nr. 10/2001, cazul în care persoanele îndreptățite asociate erau membri

ai aceleiași familii și când este posibilă restituirea în natură a imobilului,

reținând în mod just că reclamantele se încadrează în această excepție, motivat

de faptul că acționarii societății anonime I. M.& C., Fabrica de țiglă și

cărămidă Lugoj, ce a format obiectul naționalizării conform Legii nr. 119/1948,

au fost membrii familiei M. (ale căror moștenitoare sunt reclamantele),

structura acționariatului societății la data naționalizării fiind compusă din

surorile E.P.(fostă M.) și S.M. (fostă M.), soții lor, P.E. și S.A., precum și

fiica soților S., respectiv W.M. (reclamanta).

Noțiunea de „familie” neavând o

accepțiune edictată de norma reparatorie a Legii nr. 10/2001, se constată că în

mod just instanța de apel a apreciat că limitarea noțiunii de „persoane

îndreptățite” stabilită de Legea nr. 10/2001 doar la sfera persoanelor legate

prin căsătorie contravine dispozițiilor art. 676 C. civ. care valorifică

relațiile de rudenie prin includerea în categoria moștenitorilor legali a

rudelor de sânge până la al 4-lea grad inclusiv.

Ca realitate juridică, familia are

un înțeles restrâns, propriu-zis și unele înțelesuri largi, ceea ce rezultă din

diferitele reglementări legale în materie.

În înțeles restrâns, propriu-zis,

noțiunea de familie cuprinde pe soți, precum și pe copiii lor minori, iar cel

mai larg înțeles al noțiunii de familie este acela de arbore genealogic, adică

de totalitate a persoanelor care descind dintr-un autor comun, la care sunt de

adăugat și soții acestor persoane.

De asemenea, un înțeles foarte larg

al noțiunii de familie îl evocă și cercul moștenitorilor legali (art. 459 și

art. 669-676 C. civ.) așa încât, în mod just instanța de apel a reținut că

reclamantele fiind moștenitoarele legale ale celor două surori și ale soților

lor, împreună cu care au alcătuit acționariatul societății anonime și au fost

membri ai aceleiași familii, beneficiază de ipoteza art. 18 lit. a), teza a

II-a din Legea nr. 10/2001 în sensul că sunt îndreptățite la restituirea

imobilului revendicat.

Drept urmare, în raport de

considerentele expuse și constatând legalitatea deciziei atacate, recursul

declarat în cauză se privește ca nefondat și urmează a fi respins în

consecință.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile

nr. 581 A din 20 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara .

Obligă pe recurentul-pârât la 1500 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți W.M., N.S.M. și

N.M.D., reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

mai 2007.