ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1585/2024

Ședința publică din data de 11 iunie 2024

Asupra cauzei de față reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, la data de 7 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Lugoj, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Lugoj, prin Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 reprezentată prin Primar, Instituția Prefectului - Județul Timiș, prin Prefect, B., C. și D., a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1093 din data de 5 noiembrie 2021 privind acordarea dreptului de folosință special pentru suprafața de 8.564 m.p. teren intravilan situat în Lugoj, str. x, solicitând, în principal:

În subsidiar, în cazul în care instanța va respinge cele solicitate pe cale principală, reclamanta a solicitat:

l. să se constate că patrimoniul reclamantei s-a micșorat cu o valoare echivalentă ca mărime și care se regăsește în patrimoniul pârâtelor 4, 5, 6 ca efect al acordării dreptului de folosință special pentru suprafața de 8.564 m.p. teren intravilan situat în Lugoj, str. x potrivit Dispoziției nr. 1093 din data de 5 noiembrie 2021 - îmbogățirea fără justă cauză;

- obligarea pârâtelor B., C., D. la restituirea către reclamantă a sumei totale ce reprezintă investițiile efectuate, sumă ce o va detalia ulterior, actualizată cu rata inflației și dobânzile legale aferente acestei sume, de la data cererii de chemare în judecată și până la restituirea efectivă.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 155/PI din data de 8 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Timiș, secția I civilă: a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Instituția Prefectului Județul Timiș; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județul Timiș prin Prefect, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului Local al Municipiului Lugoj invocată de pârât; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Lugoj, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință; a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 invocată de pârâtă; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință; a admis excepția lipsei de interes cu privire la capetele de cerere principale 3, 4, 5, 6, 7, invocată de instanță din oficiu; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Lugoj prin Primar, B., C. și D., ca lipsită de interes; a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 cu privire la pârâtul Consiliului Local al Municipiului Lugoj invocată de pârât ca rămasă fără obiect; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Lugoj invocată de pârât ca rămasă fără obiect; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Lugoj prin Primar invocată de pârât; a respins excepția tardivității formulării cererii invocată de pârâtele B., C. și D. ca nefondată; a respins excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtele B., C. și D. ca nefondată; a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtele B., C. și D. ca nefondată; a respins, în rest, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Lugoj prin Primar, B., C. și D. ca nefondată; a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă

Prin decizia civilă nr. 241 din data de 12 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 155/PI din data de 8 februarie 2023, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații Municipiul Lugoj prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Lugoj prin Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 reprezentată prin Primar, Instituția Prefectului - Județul Timiș prin Prefect, B., prin mandatar F., C., prin mandatar F. și D. prin mandatar F..

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 241 din data de 12 octombrie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs reclamanta A. S.R.L.

Invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Timișoara pentru a judeca în fond cererea ce formează obiectul prezentului dosar, cu cheltuieli de judecată.

În esență, recurenta-reclamantă a apreciat că în mod greșit instanța de apel a validat admiterea de către tribunal a excepției lipsei de interes pentru petitele 3-7 din cererea de chemare în judecată și a reținut că nu există niciun motiv pentru a se dispune anularea dispoziției, că imobilul a fost preluat prin efectul Legii nr. 119/1948 și nu al Legii nr. 187/1945, precum și că nu a adus nicio critică considerentelor tribunalului care au determinat concluzia că nu sunt întrunite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, considerente care, în aceste limite, au intrat în puterea lucrului judecat.

Recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, în opinia sa, nefiind analizate toate aspectele relevante în speță.

Astfel, a arătat că instanța nu a intrat în cercetarea fondului, atât din perspectiva încălcării art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, cât și prin prisma nerespectării prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a afirmat că atât motivarea instanței de apel cât și a primei instanțe nu îndeplinesc exigențele textului legal indicat anterior, instanța nepronunțându-se cu privire la întreg probatoriul administrat în prezenta cauză și nici asupra tuturor cererilor formulate.

A subliniat că instanța nu a indicat motivele pentru care a înlăturat probele pe care le-a solicitat și prin care dorea să dovedească temeinicia acțiunii.

A precizat că, prin încheierea de ședință din 14 iunie 2023 s-a consemnat în mod eronat că "Reprezentanta apelantei depune la dosar un set de înscrisuri, după care solicită acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere că a formulat o cerere către Arhivele Naționale, prin care a solicitat comunicarea extrasului CF prin care a fost expropriat imobilul și schimbarea numărului de CF, pentru a arăta că schimbarea s-a produs în baza legii agrare și a exproprierii, iar nicidecum în baza legii privind naționalizarea." Or, din solicitările emise de către instanță coroborate cu înscrisurile pe care le-a depus la termenul din 14 iunie 2023, cât și din răspunsul la solicitarea instanței, rezultă că a solicitat emiterea de către instanță a 2 adrese: o adresă către O.C.PI. Timiș, prin care să solicite eliberarea extrasului de CF nr. x LR (Lugojul Român) nr. top. x teren în suprafață de 12.625 m.p., care a fost transcris în CF nr. x LR în baza Legea nr. 187/1945, cât și actele care au stat la baza acestei intabulări, respectiv încheierea nr. 560/1950 (motivând că a solicitat eliberarea acestor înscrisuri de la O.C.P.I. Timișoara întrucât B.C.P.I. Lugoj a susținut că a predat aceste dosare către arhiva O.C.P.I. Timiș; o adresă către Arhivele Statului Timiș, prin care să solicite eliberarea înscrisurilor din inventarele fondurilor și colecțiilor aflate la Arhivele Naționale, respectiv date cu privire la Reforma Agrară, cât și cu privire la situația bunurilor imobile a societății G. S.A., preluate sub orice formă de către Statul Român.

A menționat că răspunsul primit de la O.C.P.I. Timiș a fost în sensul că în arhiva B.C.P.I. Lugoj nu se regăsește CF nr. x Lugojul Român, iar Arhivele Statului Timiș a transmis instanței recomandarea de a se adresa Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș și, totodată, în ceea ce privește înscrisurile solicitate, a comunicat că este necesar să îi fie transmise următoarele date: genul documentelor, denumirea instituției/instituțiilor emitente, precum și anul/anii emiterii acestora.

Față de cele anterior arătate, a apreciat că instanța de apel trebuia să repete adresele și să solicite eliberarea înscrisurilor conform fondurilor arhivistice deținute, respectiv arhivei de Carte Funciară, în condițiile în care, prin actele depuse la termenul din 14 iunie 2023, indicase genul documentelor, denumirea instituțiilor emitente și anul/anii emiterii acestora, iar antecesorul intimatelor-pârâte figura în:

"Inventar - Fond Casa de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.L.), Dosare Persoane Juridice, Literele F,G, H, I, Î, J, K, L, M, N O - Volumul II - 2165 u.a." și în "nr. Inventar 954 - Denumirea fondului sau colecției - Comisia Locală de Împroprietărire și Expropriere Lugoj anii 1945-1947. Nr. u.a. 11".

Totodată, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, a afirmat încălcarea normelor de drept material reprezentate de art. 1 alin. (5) din Constituția României, art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 10/2001, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 187/1945 și Legea nr. 119/1948, întrucât principiul legalității actelor administrative presupune ca acestea să respecte anumite cerințe: actele să fie adoptate sau emise de către autoritățile competente din punct de vedere material/teritorial și în limitele acestor competențe, conținutul actelor administrative să fie conform cu cel al legii în baza căreia sunt emise, actele să corespundă scopului urmărit de legea pe care o pun în executare, actele să fie adoptate sau emise în forma specifică actelor administrative și cu respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege și să fie în concordanță cu ceea ce s-a solicitat de către intimate.

A arătat că, în prezenta cauză, prin dispoziția contestată, s-a dat mai mult decât s-a cerut de către intimatele-pârâte, în sensul că "Terenul" ce face obiectul prezentei acțiuni nu figurează în cele două solicitări de retrocedare a intimatelor-pârâte de ordin 4, 5 și 6, iar instanța de apel s-a mulțumit să preia cele arătate deja de către tribunal prin sentința apelată și a luat în considerare doar susținerile părților adverse, apreciind în mod eronat că terenul ce face obiectul prezentei cauze a fost preluat prin efectele Legii nr. 119/1948 - Naționalizare și nu prin efectul Legii nr. 187/1945 Reforma Agrară, cât și faptul că intimatele de ordin 4, 5 și 6 au solicitat restituirea terenului ce face obiectul prezentei acțiuni.

A subliniat recurenta-reclamantă că principala motivare a instanței de apel este aceea că, din înscrisurile pe care le-a depus la dosar nu au reieșit elemente care să necesite anularea dispoziției nr. 1093 din data de 5 noiembrie 2021, privind acordarea dreptului de folosință special pentru suprafața de 8.564 m.p. teren intravilan, situat în Lugoj, str. x 57, emise de Primăria Municipiului Lugoj și că devine "obligatorie concluzia că numai dintr-o eroare s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al Statului Român în temeiul Legii cu nr. 187/1945, iar nu al Legii cu nr. 119/1948, în baza căreia a fost preluată întreprinderea G.., Fabrica de țiglă și cărămiz. S. A. Lugoj, împreună cu terenul aferent din care în speță interesează topografele x."

A susținut recurenta-reclamantă că instanța de apel nu a făcut o minimă analiză a documentelor, nereținând măcar aspectele pe care a dorit să le indice/să le sesizeze, pentru a putea vedea dacă acestea se încadrează sau nu în dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată sau ale Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar republicată.

Totodată, a menționat că, în repetate rânduri, a arătat că intimatele-pârâte au indus în eroare instanțele de judecată, acestea considerând în mod greșit că, pe terenul ce face obiectul prezentei acțiuni, erau construite fabricile de țiglă și cărămidă, or, în cauză este vorba doar de o mică porțiune de teren în suprafață totală de 8.564 m.p., înscris în CF nr. x Lugoj, provenit din CF vechi x LR nr. Top x, aflată în posesia sa, în realitate terenul "inițial" la care se face referire cuprinde peste 70.000 m.p. de teren.

Redând cele reținute în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului cu referire la respectarea garanțiilor date de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din perspectiva dreptului părților de a fi în mod real ascultate, precum și a rigorilor ce se impun motivării unei hotărâri, recurenta-reclamantă a afirmat că instanța nu a răspuns și nu a analizat lipsa solicitării spre retrocedare a terenului ce face obiectul prezentei cauze și nici înscrisurile din cartea funciară sau referirile la naționalizare din dosarul administrativ, susțineri pe care, a menționat că, le-a reiterat în răspunsurile la întâmpinare, cât și pe calea concluziilor scrise.

II.2. Apărările formulate în cauză

II.2.1. Întâmpinarea formulată de intimatele-pârâte B., C. și D.

În termen legal, intimatele-pârâte B., C. și D. au depus întâmpinare prin care au invocat excepțiile netimbrării și nulității recursului, solicitând respingerea recursului ca netimbrat, iar, în situația timbrării căii de atac, anularea acestuia ca nemotivat.

Pe fondul recursului, au solicitat respingerea prezentei căi de atac ca nefondate, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a deciziei curții de apel.

În susținerea excepției netimbrării recursului, intimatele-pârâte au arătat că partea adversă nu și-a îndeplinit obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în raport cu dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, împrejurare față de care, se impune anularea ca netimbrată a cererii de recurs, în conformitate cu cele statuate prin art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 197 și art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Totodată, au susținut că recurenta-reclamantă nu aduce critici deciziei recurate, limitându-se la a relua motivele enunțate inițial în apelul formulat împotriva sentinței pronunțate în cauză și care a fost respins, astfel că este incidentă excepția nulității recursului pentru nemotivarea căii de atac.

Au mai arătat intimatele-pârâte că recurenta-reclamantă a apreciat că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legislației, însă nu a indicat în concret care sunt articole sau legea ce a fost aplicată sau interpretată greșit, iar invocarea, pe calea motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a nerespectării unor adrese întocmite de instanță de apel nu este posibilă.

Cu referire la susținerile recurentei-reclamante prin care aceasta a afirmat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., intimatele-pârâte au apreciat că instanța de apel a respectat obligația de a arăta argumentele pro și contra ce au format convingerea în ceea ce privește soluția pronunțată, argumente ce se raportează atât la susținerile, apărările părților, cât și la probele și dispozițiile legale incidente raportului juridic dedus judecății.

Pe fondul cauzei, intimatele-pârâte, în esență, au combătut afirmațiile recurentei-reclamante și au arătat că Dispoziția Primarului Municipiului Lugoj a fost emisă conform dispozițiilor legii speciale care guvernează restituirea proprietăților, iar, prin aceasta, emitentul nu a contestat faptul că există construcții edificate pe teren, doar a arătat că acestea sunt neautorizate și neevidențiate în evidențele cadastrale; în ceea ce privește procentul de ocupare a acestora, din planul depus la dosar se poate observa suprafața construcțiilor ca fiind de circa 600 m.p.

II.2.2. Întâmpinarea formulată de intimații-pârâți Municipiul Lugoj, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Lugoj, prin Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 reprezentată prin Primar

În termen legal, intimații-pârâți Municipiul Lugoj, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Lugoj, prin Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 reprezentată prin Primar au depus întâmpinare prin care, în principal, au invocat excepția nulității recursului, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea căii de atac ca nefondate.

În susținerea excepției nulității recursului, cu referire la prevederile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., intimații-pârâți au arătat că recurenta-reclamantă nu a demonstrat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în calea de atac a apelului și la argumentele arătate de către instanță în fundamentarea acesteia, ci încearcă o rejudecare pe fond a cauzei, evitând cele reținute de către instanța de apel, în condițiile în care, în calea de atac a recursului, nu este posibilă o rejudecare pe fond a cauzei.

Pe fondul căii de atac, au reiterat cele arătate în faza procesuală a apelului, apreciind că dezlegarea dată cauzei, atât de Tribunalul Timiș, cât și de Curtea de Apel Timișoara, este temeinică și legală, instanțele reținând corect atât starea de fapt, cât și pe cea de drept incidente cauzei, soluția având la bază o analiză extrem de judicioasă, aprofundată și corectă a întregului probatoriu administrat în speță, fiind cercetate toate chestiunile juridice deduse judecății, argumentele și raționamentul logico-juridic al instanțelor de fond și de apel fiind cuprinzător și elocvent.

II.2.3. Răspunsurile la întâmpinările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimatele-pârâte B., C. și D. și de intimații-pârâți Municipiul Lugoj, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Lugoj, prin Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 reprezentată prin Primar, solicitând respingerea excepțiilor invocate, precum și a celorlalte apărări formulate de către aceștia.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2022, la data de 15 ianuarie 2024, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare completului nr. 2.

După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 mai 2024, în temeiul art. 471

1

C. proc. civ., a fost stabilit termen de judecată la data de 11 iunie 2024, când Înalta Curte a respins excepția netimbrării căii de atac și a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, prin prisma excepției nulității recursului.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

În condițiile art. 248 alin. (1) și ale art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului declarat de reclamanta A. S.R.L., prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, deși recurenta-reclamantă a susținut incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocarea acestor motive de casare este doar formală, în condițiile în care partea nu a adus deciziei atacate veritabile critici de nelegalitate.

Astfel, în speță, analizând cauza în limitele învestirii sale prin cererea de apel, respingând apelul reclamantei, curtea de apel a validat soluția dată de către tribunal excepției lipsei de interes a recurentei-reclamante pentru petitele numerotate cu nr. 3-7, precum și fondului pretențiilor deduse judecății (reținând că: în mod temeinic și legal a conchis tribunalul că în speță, trecerea în proprietatea statului a topografelor x s-a realizat în baza Legii cu nr. 119/1948 și, prin urmare, acestea se circumscriu sferei de aplicare a Legii speciale reparatorii nr. 10/2001, iar nu legislației fondului funciar; nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, întrucât recurenta-reclamantă nu are calitatea nici de unitate deținătoare și nici nu a făcut dovada autorizării construcțiilor existente pe terenul retrocedat intimatelor-pârâte persoane fizice).

Totodată, a reținut că recurenta-reclamantă nu a adus nicio critică considerentelor pentru care tribunalul, în urma unei analize pertinente și exhaustive a ajuns la concluzia că în speță nu sunt întrunite nici condițiile instituției îmbogățirii fără justă cauză, prevalată în subsidiar; simpla menționare a instituției la punctul 5 din declarația de apel nu echivalează cu o critică punctuală și concretă, aptă a primi un răspuns din partea instanței de apel, iar, în absența dezvoltării unor motive de apel prin care să se arate de ce, contrar sentinței apelate, instituția îmbogățirii fără justă cauză ar fi totuși incidentă în speță, considerentele tribunalului - în aceste limite - au intrat în puterea lucrului judecat, excedând controlului judiciar exercitat de instanța de apel.

Afirmând că hotărârea recurată este criticabilă prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că prin hotărârea recurată nu au fost analizate toate aspectele relevante ce țin de speță, iar instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului și nu a indicat motivele pentru care a înlăturat probele pe care le-a solicitat.

Însă, în dezvoltarea acestor susțineri, recurenta-reclamantă a pretins consemnarea eronată a unor aspecte în cuprinsul încheierii de ședință din data de 14 iunie 2023 pronunțate de către curtea de apel și a înțeles să critice valoarea dată probelor administrate în cauză, apreciind că, în urma răspunsurilor primite de la O.C.P.I. Timiș și de la Arhivele Statului Timiș, instanța de apel trebuia să emită din nou adrese către aceste instituții pentru a obține înscrisurile solicitate anterior.

Or, instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor deja administrate.

O atare argumentare a recursului nu poate fi circumscrisă motivului de casare reglement de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către parte, recurenta-reclamantă nearătând punctual în ce constă nemotivarea hotărârii, care sunt considerentele pretins a fi contradictorii și care este contradicția la care se referă și nici care sunt acele aspecte străine de natura cauzei reținute de către instanța de apel și care ar putea duce la concluzia nelegalității hotărârii recurate.

În plus, o eventuală menționare eronată a unor aspecte în cuprinsul unei încheieri de ședință nu se poate îndrepta pe calea căii extraordinare de atac a recursului, ci urmând procedura reglementată de art. 442 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere."

Prin urmare, atare susțineri pot fi valorificate, în condițiile legii, în procedura îndreptării hotărârii, și nu în calea extraordinară de atac a recursului, nefiind apte de o încadrare în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, nici redarea unor aspecte pur teoretice despre cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea unei hotărâri pentru ca aceasta să respecte standardele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului nu pot fi apreciate a reprezenta critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate, susținerea unui motiv de recurs dintre cele prevăzute la alin. (1) al art. 488 C. proc. civ. impunând, așa cum s-a mai arătat, o raportare concretă și punctuală la argumentele care au dus la pronunțarea soluției, reținute de către instanța care a pronunțat hotărârea atacată.

Pe de altă parte, chiar dacă a indicat ca temei de drept al recursului art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu pot fi circumscrise acestui motiv de casare. Nelegalitatea la care se referă acest text trebuie să fie legată de legea aplicabilă, iar nu de chestiuni de fapt sau de apreciere a probelor administrate în cauză.

Încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material la care se referă art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, presupune aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea unei norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, interpretarea greșită a unui text de lege corespunzător situației de fapt etc.

Or, în cauză, recurenta-reclamantă, deși a făcut trimitere la art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la art. 1 alin. (5) din Constituția României, precum la dispozițiile cuprinse în mai multe acte normative - Legea nr. 10/2001, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 187/1945 și Legea nr. 119/1948) -, nu a invocat și nu a demonstrat niciuna dintre aceste ipoteze, ci s-a referit exclusiv la o pretinsă interpretare eronată a probelor și la stabilirea situație de fapt, ceea ce nu echivalează, însă, cu aplicarea greșită a legii, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, susținerile recurentei-reclamante ce vizează valoarea dată de instanțele de fond probelor administrate, exprimarea propriei opinii cu privire la împrejurarea că instanța de apel ar fi trebuit să procedeze la o retransmite a adreselor către O.C.P.I. Timiș și către Arhivele Statului Timiș, precum și afirmația că s-a reținut în mod eronat că, din probele administrate, rezultă că terenul ce face obiectul cauzei a fost preluat prin efectul Legii nr. 119/1948 - Naționalizare și nu prin cel al Legii nr. 187/1945 Reforma Agrară, cât și faptul că intimatele-pârâte persoane fizice au solicitat restituirea terenului, nu pot fi subsumate unor motive de nelegalitate a deciziei atacate, ci, cel mult, unor motive de netemeinicie a acesteia, întrucât nu pun în discuție conformitatea deciziei recurate cu normele de drept aplicabile.

Or, așa cum s-a arătat deja, în recurs nu pot fi analizate decât criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecății în calea extraordinară de atac rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, precum și din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același Cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Așa fiind, susținerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici de nelegalitate și nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului pendinte, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

În consecință, constatând că susținerile formulate de recurenta- reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și că, în speța de față, nu pot fi reținute nici motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza pe fond a criticilor formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 241 din data de 12 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2024.