ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1928/2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22 decembrie 2021 pe rolul Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/30/2021, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului B, Consiliul Local al Orașului B și Orașul B prin Primar anularea procesului-verbal de constatare emis de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Primăriei Orașului B, cu privire la anularea licitației publice din data de 06.12.2021 și reluarea acesteia pentru vânzarea terenului în suprafață de 5755 mp, situat în intravilanul localității (...), județul Timiș, înscris în CF nr.(...) (CF vechi nr. (...)), nr. top (...), teren adjudecat de reclamant la data de 06.12.2021 ca urmare a participării la licitația publică organizată în acest scop prin metoda „plic închis”, obligarea pârâților de a transmite spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, anunțul de atribuire a contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul adjudecat, constând în teren situat în intravilanul localității (...) județul Timiș, înscris în CF nr. (...) (CF vechi nr. (...)), nr. top (...), potrivit procesului-verbal de adjudecare nr.(..), cu consecința obligării acestora la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul în cauză, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, sub sancțiunea unor penalități de 1000 lei pe zi de întârziere până la executarea obligației. Totodată, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 341 C. adm.

Prin încheierea din 31 martie 2022, Tribunalul Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Secției I civile a Tribunalului Timiș.

Prin încheierea din 21 iunie 2022, Tribunalul Timiș – Secția I civilă a admis excepția necompetenței sale procesuale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Timiș, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea de Apel Timișoara – Secția I civilă, prin sentința civilă nr.38 din 14 iunie 2022, a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A în favoarea Secției I civile a Tribunalului Timiș.

I.2. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Timiș – Secția I civilă

Prin sentința civilă nr.1 din 05 ianuarie 2023, pronunțată de Tribunalul Timiș – Secția I civilă în dosarul nr.x/30/2021**, s-a admis cererea, astfel cum a fost formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Orașul B, prin Primar și Consiliul Local B; s-a anulat procesul-verbal de constatare nr.19029/08.12.2021, emis de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Primăriei Orașului B, cu privire la anularea licitației publice din data de 06.12.2021 și reluarea acesteia pentru vânzarea terenului în suprafață de 5755 mp, situat în intravilanul localitatății (...), județul Timiș, înscris în CF nr.(..) (CF vechi nr.(..)), nr. top (..); au fost obligate pârâtele să transmită spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, anunțul de atribuire a contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul adjudecat, constând în teren situat în intravilanul localitatea (...) județul Timiș, înscris în CF nr.(..) (CF vechi nr.(..)), nr. top (..), potrivit procesului-verbal de adjudecare nr.(..); au fost obligați pârâții la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul în cauză, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri; au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului A suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare – onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Primăria Orașului B, prin Primar, Primarul Orașului B și Consiliul Local al Orașului B, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția I civilă la data de 15 iunie 2023 sub nr.x/30/2021**.

I.3. Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția I civilă

Prin decizia civilă nr.217 din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara – Secția I civilă a respins apelul declarat de apelanții-pârâți Primăria Orașului B, prin Primar, Primarul Orașului B și Consiliul Local al Orașului B împotriva sentinței civile nr.1 din 05 ianuarie 2023, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr.x/30/2021**, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A și a obligat apelanții-pârâți la plata către intimatul-reclamant a sumei de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în apel.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr.217 din 27 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă, au formulat recurs pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Oraș B, prin Primar, Primarul Orașului B și Consiliul Local al Orașului B.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă la data de 11 decembrie 2023 și a fost repartizată aleatoriu completului de filtru nr. x, astfel cum reiese din raportul dosarelor alocate fără prim termen și procesul-verbal de repartizare aleatorie (filele 1-2 din dosar).

Prin cererea formulată, recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu consecința admiterii apelului și respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiate, precum și obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea recursului, recurenții-pârâți au învederat că hotărârea instanței de apel a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, a normelor de drept substanțial cu privire la anularea procesului-verbal de constatare nr.19029/08.12.2021 și întinderea acestuia.

Recurenții-pârâți au precizat că nu critică și nu face obiectul recursului starea de fapt și/sau probatoriul administrat de către instanțele de fond, având în vedere că atât prima instanță, cât și instanța de apel au analizat în mod abstract probele și situația constatată după licitația propriu-zisă prin emiterea procesului-verbal de constatare nr.19029/08.12.2021.

Instanța de apel a ignorat procesul-verbal de constatare emis de Comisia de soluționare a contestațiilor (numită prin actul administrativ-Dispoziția Primarului nr.393/03.12.2021), urmare a contestației formulate de către domnul C și înregistrată sub nr.18985/07.12.2021 la Primăria Orașului B prin care a fost solicitată verificarea documentelor de la licitația publică care a avut loc la data de 07.12.2021 la primăria orașului B, constatând faptul că dintr-o eroare comisia de licitații nu a observat că din plicul înregistrat la primăria orașului B sub nr.18872/06.12.2021 lipsea chitanța pentru achitarea contravalorii Caietului de sarcini pe numele reclamantului, chitanța de plată depusă purtând un alt nume și prenume, aceasta fiind achiziționată pe numele domnului D, iar nu pe numele reclamantului. Tot în cadrul Comisiei de soluționare a contestațiilor s-a constatat faptul că în cuprinsul dosarului de licitație reclamantul a atașat un Certificat de atestare fiscală pentru informare, iar nu pentru participare la licitație, sens în care membrii comisiei au constatat că oferta depusă de către reclamant la data de 06.12.2021 prin registratura primăriei orașului B nu este completă având în vedere lipsa parțială a documentelor de capabilitate, sens în care s-a hotărât că licitația publică pentru vânzarea terenului în suprafață de 5755 mp situat în intravilanul localității (...)-B, înscris în C.F. nr.(..), nr. top. (..) să fie reluată la o dată ulterioară, cu respectarea cadrului legal.

Au apreciat recurenții-pârâți că norma de drept din Codul administrativ cu privire la organizarea și documentația de atribuire a bunului proprietate privată a statului a fost interpretată și aplicată greșit în prezenta cauză de către instanța de apel, aceasta reținând eronat elementele de anulare invocate care constituie abateri grave de la prevederile legale și care sunt de natură să afecteze procedura de licitație.

Deși atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun proprietate privată a statului, cu toate acestea, instanța de apel a interpretat și aplicat greșit legea și, în consecință, a reținut că elementele avute în vedere de către comisia de licitație publică nu constituie abateri grave sau erori ori omisiuni în cadrul procedurii de desfășurare a licitației publice care au condus la imposibilitatea de a fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul adjudecat constând într-un teren intravilan.

În cadrul procedurii premergătoare de validare a participanților, chitanța reprezintă contravaloarea de achiziție a caietului de sarcini și trebuia să fie menționat numele reclamantului, aceasta fiind o condiție esențială pentru participarea la licitație conform condițiilor enumerate în Caietul de sarcini, tocmai pentru a asigura respectarea principiului transparenței și legalității, prevăzut de art. 334 alin. (3) C. adm., care prevede că „autoritatea contractantă are obligația de a preciza în cadrul documentației de atribuire orice cerință, criteriu, regulă și alte informații necesare pentru a asigura ofertantului o informare completă, corectă și explicită cu privire la modul de aplicare a procedurii de licitație”, ceea ce Comisia de licitație a și reținut în cuprinsul proceselor-verbale anulate de către instanța de fond, iar invalidarea ofertei depusă de către reclamantul A de către pârâtă a fost una temeinică și legală.

Potrivit art. 5 alin. (4) C. proc. civ.„este interzis judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunță în cauzele ce îi sunt supuse judecății”. Din lecturarea deciziei pronunțate în apel, și în special, a considerentelor instanței, raportate la dispozițiile din Codul administrativ care prevăd modalitățile de exercitare a dreptului de proprietate publică al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și efectele acestora, se deduce implicit o formă de dispoziție generală în cauza dedusă judecății, precum că o procedură de atribuire a unui bun aflat în patrimoniu privat al unei unități administrativ-teritoriale nu ar putea fi viciată în modul de atribuire.

O astfel de interpretare și aplicare a legii este eronată, contravine Constituției României, C.E.D.O., precum și dispozițiilor din Codul administrativ.

Odată cu admiterea recursului și cu schimbarea soluției instanței de apel, în ceea ce privește respingerea apelului formulat, singura soluție este refacerea procedurii de licitație unde intimatul poate participa în vederea atribuirii conform unei proceduri legale și neviciate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct.8 C. proc. civ., cele menționate în cuprinsul cererii de recurs și al cererii de chemare în judecată, prevederile incidente din Codul administrativ, Constituția României, precum și orice alt act normativ aplicabil în cauză.

În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, precum și orice alte dovezi necesare și utile ce reies din cercetarea judecătorească.

I.5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

În susținerea acestei excepții, intimatul-reclamant a învederat că recurenții-pârâți au afirmat în mod generic faptul că instanța de apel a ignorat procesul-verbal de constatare a anulării licitației și că normele de drept din Codul administrativ, cu privire la organizarea licitației și atribuirea bunului, au fost interpretate și aplicate greșit.

În realitate, recurenții-pârâți sunt nemulțumiți de soluția dată de instanța de apel, iar prin exercitarea recursului se tinde de fapt la o reevaluare a stării de fapt și la o reapreciere a probatoriului administrat în cauză.

În cazul în care instanța va trece peste această excepție, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 art. 489 alin. (2) art. 496 C. proc. civ., dispozițiile incidente din Codul administrativ.

I.6. Răspunsul la întâmpinare

Recurenții-pârâți nu au formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate și prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași art. sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Tot cu nulitatea sancționează și art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. De asemenea, simpla încadrare în drept de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac.

Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de recurs, invocând motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct.8 C. proc. civ., recurenții-pârâți au criticat hotărârea instanței de apel pentru faptul că a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept substanțial cu privire la anularea procesului-verbal de constatare nr.19029/08.12.2021 și întinderea acestuia, argumentând, în esență, că instanța de apel nu a evaluat corect aspectele legale aplicabile în contextul specific al vânzării publice a unui imobil, precum și că a ignorat neregulile comisiei de licitație, considerând că nu sunt abateri grave sau erori ori omisiuni în cadrul procedurii de desfășurare a licitației publice.

Înalta Curte constată că o atare motivare a recursului nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Astfel, deși recurenții-pârâți au indicat ca temei de drept al căii de atac promovate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul nu cuprinde nicio critică de nelegalitate susceptibilă de a fi încadrată în acest caz de casare a unei hotărâri judecătorești.

Încălcarea sau aplicarea greșită a legii la care se referă punctul 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. presupune aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea unei norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, interpretarea greșită a unui text de lege corespunzător situației de fapt, etc.

Or, în cauză, recurenții-pârâți nu au invocat și nu au demonstrat niciuna dintre aceste ipoteze, ci s-au referit în mod generic la faptul că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit normele de drept substanțial cu privire la anularea procesului-verbal de constatare nr. 19029/08.12.2021 și întinderea acestuia, că a ignorat acest proces-verbal, precum și că norma de drept din Codul administrativ cu privire la organizarea și documentația de atribuire a bunului proprietate privată a statului a fost interpretată și aplicată greșit, constatarea instanței fiind eronată cu privire la elementele de anulare invocate care constituie abateri grave de la prevederile legale care sunt de natură să afecteze procedura de licitație, respectiv imposibilitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare ca urmare a emiterii actului de adjudecare într-o procedură de licitație publică.

Se reține că invocarea în mod general a aplicării greșite a unor norme de drept substanțial, fără indicarea în concret a acestora, nu echivalează cu aplicarea greșită a legii în sensul art. 488 alin. (1) pct.8 C. proc. civ.și nu cuprinde prin ea însăși concluzia nelegalității hotărârii, deoarece nelegalitatea la care se referă acest text de lege trebuie să fie legată de legea aplicabilă, iar nu de chestiuni de fapt ori de apreciere a probelor administrate în cauză. Pe de altă parte, este necesar ca recurenții-pârâți să demonstreze modul în care instanța de apel a încălcat normele de drept material, să arate care ar fi interpretarea corectă a acestora în raport de circumstanțele cauzei și să explice, totodată, modul în care, în aprecierea lor, aceste reguli trebuie aplicate în cauza dedusă judecății. Însă, în cererea de recurs nu se regăsește nicio critică concretă prin care recurenții-pârâți să contrazică argumentele instanței de apel, ci doar aspecte de netemeinice a hotărârii recurate, aspecte ce nu pot face obiect de analiză în recurs.

În consecință, Înalta Curte reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, iar recurenții-pârâți nu s-au conformat acestor imperative, astfel că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct.8 C. proc. civ.nu este incident în cauză, fiind formal indicat, și nici nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de aceștia prin cererea de recurs într-un alt caz expres și limitativ prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect de natură a determina incidența sancțiunii nulității recursului reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, față de cele anterior reținute și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d și alin. (3) C. proc. civ., precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod, va constata nul recursul declarat de recurenții-pârâți Primarul Orașului B, Consiliul Local al Orașului B și Orașul B prin Primar împotriva deciziei nr.217 din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara – Secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.

Totodată, reținând culpa procesuală a recurenților-pârâți, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va dispune obligarea acestora, ca părți care au pierdut procesul în sensul textului legal menționat, la plata către intimatul-reclamant A a sumei de 5312 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare potrivit documentelor justificative depuse la dosar, apreciind cuantumul acestora ca fiind corespunzător muncii concrete depuse de avocatul părții intimate-reclamante și complexității dosarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenții-pârâți Primarul Orașului B, Consiliul Local al Orașului B și Orașul B prin Primar împotriva deciziei nr.217 din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara – Secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.

Obligă recurenții-pârâți Primarul Orașului B, Consiliul Local al Orașului B și Orașul B prin Primar la plata sumei de 5312 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2024.