ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2484/2022

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 01.09.2020 pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a Civilă sub nr. x/2020, reclamanta U.A.T. Oraș Gătaia, Jud. Timiș, a chemat în judecată pârâtele A. S.R.L. și B. S.R.L., solicitând instanței obligarea pârâților la plata sumei de 411.874 RON reprezentând cheltuiala pe care a suportat-o cu executarea contractului și a sumei de 297.344 RON reprezentând dobândă penalizatoare în cuantum de 0,1%/zi de întârziere din valoarea contractului fără T.V.A., de 735.605,63 RON, la o durată de întârziere de 404 zile, respectiv perioada dintre 11.07.2019 și 18.08.2020. De asemenea, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În prealabil, reclamanta a arătat că acțiunea derivă din neexecutarea contractului de execuție lucrări nr. x/25.09.2017, contract ce a fost încheiat de părți ca urmare a parcurgerii procedurii de achiziții publice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 98/2016. A mai arătat că, în conformitate cu art. 8 alin. (2) ultima teză din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, competența de soluționare a litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative aparține instanțelor de drept comun. De asemenea, tot ca un aspect prealabil, a învederat că, din conținutul prevederilor art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, rezultă că instanța competentă să soluționeze demersul judiciar este Tribunalul Timiș.

În drept, au fost invocate dispozițiile din C. proc. civ., C. civ., Legea nr. 554/2004, Legea nr. 101/2016 și Legea nr. 98/2016.

Prin întâmpinările formulate, pârâtele au solicitat instanței admiterea excepției inadmisibilității formulării acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile în raport de art. 7 pct. 6 din Legea nr. 554/2004, excepției inadmisibilității formulării acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute la art. 25.1 și 25.2 din contractul nr. x/25.09.2017, excepției de neexecutare a contractului. Pe fond, au solicitat instanței respingerea cererii formulate de reclamantul Oraș Gătaia. În plus, pârâta B. S.R.L. a invocat excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin încheierea din data de 18.11.2020, a fost unită cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta B. S.R.L. și a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată întemeiată atât pe dispozițiile art. 7 pct. 6 din Legea nr. 554/2004, cât și pe dispozițiile art. 193 alin. (1) C. proc. civ., invocată de pârâtele B. S.R.L. și A. S.R.L.

Prin sentința nr. 41/PI din 3 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta B. S.R.L. și, totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect pretenții formulată de către reclamantul Oraș Gătaia, jud. Timiș, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. și B. S.R.L.

De asemenea, a obligat reclamantul să plătească pârâtei A. S.R.L. suma de 1.200 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței menționate, reclamanta U.A.T. Oraș Gătaia a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac exercitate și schimbarea în tot a hotărârii atacate.

Prin decizia civilă nr. 306/A din 16 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială a Orașului Gătaia, împotriva sentinței civile nr. 41/PI din 3 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu societățile intimate-pârâte A. S.R.L. și B. S.R.L.

A schimbat, în parte, hotărârea apelată, în sensul că a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială a Orașului Gătaia împotriva pârâtelor A. S.R.L. și B. S.R.L., pe care le-a obligat la plata sumei de 411.874 RON către reclamantă și a respins, în rest, cererea.

Împotriva acestei decizii, societățile pârâte A. S.R.L. și B. S.R.L. au formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate și menținerea sentinței civile nr. 41/PI din 3 februarie 2021 a Tribunalului Timiș.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că decizia Curții de Apel Timișoara este nelegală, susținând incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483-502 C. proc. civ. și pe motivele de nelegalitate mai sus arătate.

La 7 septembrie 2022, cu respectarea termenului legal, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 486 din C. proc. civ. și excepția inadmisibilității recursului, solicitând pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 13 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 22 noiembrie 2022 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul de judecată stabilit în cauză, Înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului prin raportare la prevederile Legii nr. 101/2016 și la data introducerii cererii (de chemare în judecată).

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că recursul se impune a fi respins ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, între părți, s-a încheiat, la data de 25.09.2017, contractul de execuție de lucrări nr. x, prin care pârâtele, în baza acordului de asociere dintre acestea având nr. 108/02.06.2017, s-au obligat "să execute, să finalizeze și să remedieze orice defecte ale lucrărilor din cadrul obiectivului, având ca obiect "reabilitate clădire C., Orașul Gătaia, județul Timiș", conform art. 4 pct. 4.1. din contractul anterior amintit, contractul de execuție de lucrări fiind atribuit/semnat în urma unei proceduri de achiziție publică organizate de reclamantă, în calitate de autoritate contractantă, în baza Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice.

Având în vedere neexecutarea obligațiilor asumate prin contract de către pârâte și necesitatea realizării obiectivului prevăzut prin contract, reclamanta a fost nevoită să demareze o altă procedură de achiziție publică prin care să contracteze un nou executant. În urma anunțului de participare simplificat, publicat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice în data de 09.04.2020, lucrarea a fost atribuită unui alt executant, astfel încât, la data de 02.06.2020, a fost încheiat un nou contract de execuție de lucrări având același obiect.

Înalta Curte reține că acțiunea derivă din neexecutarea contractului de execuție lucrări nr. x/25.09.2017, contract ce a fost încheiat de părțile litigante în conformitate cu prevederile Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, litigiile privind executarea unor astfel de contracte fiind soluționate conform dispozițiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, mai precis, conform art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016:

"Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

De asemenea, se reține că litigiul a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă prin sentința nr. 41/PI din 3.02.2021, împotriva căreia reclamanta a formulat apel, calea de atac formulată fiind înregistrată pe rolul secției a II-a Civilă a Curții de Apel Timișoara.

Totodată, având în vedere că procesul a debutat la 1 septembrie 2020, Înalta Curte reține că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016, articol introdus la 13 iulie 2020 prin Ordonanța de urgență nr. 114/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice:

"(3

1

) Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. (…)"

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) fraza finală din C. proc. civ., "…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării", raportat la art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii (1.09.2020).

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentele-pârâte A. S.R.L. și B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 306/A din 16 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentele-pârâte A. S.R.L. și B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 306/A din 16 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2022.