ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1268/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1179, art. 1270 alin. (1), art. 1272. art. 1516, art. 1530 și urm. și art. 1768 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 215 din 12.04.2022, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare, a fost admisă cererea formulată de reclamantă și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 103.029,30 RON, reprezentând contravaloare servicii prestate în temeiul contractului de lucrări nr. x din 15.06.2017, cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data scadenței fiecărei facturi fiscale în parte și până la data achitării efective a debitului.

Prin decizia civilă nr. 624/A din 20 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a fost respins apelul pârâtului.

În motivarea, recurentul a susținut, în esență, că din înscrisurile depuse rezultă că factura nr. x din 19.12.2018 a fost achitată în întregime, prin plata efectuată de B. S.A. în temeiul unei cesiuni de creanță.

Mai arată recurenta că toate plățile efectuate au stins datoria invocată de reclamantă. Referitor la factura nr. x din 06.02.2019, recurenta susține că aceasta nu poate fi emisă în baza contractului x/15.06.2017, iar în ceea ce privește factura nr. x din 20.12.2018, lucrările au fost efectuate defectuos.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 februarie 2023, intimata-reclamantă A. S.A., în insolvență, prin administrator judiciar provizoriu reprezentat de consorțiul format din C. S.P.R.L., D.. și E.., a invocat excepția nulității recursului iar, pe fond, respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., stabilind ordinea de prioritate a excepțiilor de procedură, a luat în examinare excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată societatea reclamantă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor cuvenite potrivit prestațiilor efectuate în temeiul contractului de lucrări nr. x din 15.06.2017, având ca obiect efectuarea de lucrări de reparație și întreținere a imobilelor deținute sau aflate în administrarea municipiului Timișoara, a infrastructurii din incinta lor, precum și eliberarea bunurilor rezultate din evacuări, demolare imobile și alte construcții, ridicare rulote și obiecte mari abandonate, manipulare, transport și depozitare, încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice.

Prin urmare, Înalta Curte constată că pretențiile reclamantei decurg din executarea unui contract de achiziție publică, fiind incidente norme speciale sub aspectul procedurii de soluționare a acestor litigii.

Așadar, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 17 decembrie 2021, potrivit art. 27 C. proc. civ. în cauză este incidentă Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 101/2016 "prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor" și "prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", iar conform art. 55 alin. (3

1

) din același act normativ "hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Din textele legale evocate rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile privind executarea contractelor administrative, în care se încadrează și contractele de achiziție publică, pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.

În cauză, Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii recurate conține mențiunea greșită a dreptului de recurs în termen de 30 de zile, întrucât acțiunea reclamantei a fost introdusă la data de 17 decembrie 2021, dată la care dispozițiile Legii nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispozițiile de drept comun, calea de atac este numai apelul.

Prin urmare, calea de atac a recursului formulată de pârât, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor prin art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Mențiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ.

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs".

Instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind executarea unui contract de achiziție publică, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțare potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din același cod coroborat cu art. 55 alin. (3

1

) și art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul Municipiul Timișoara prin primar împotriva deciziei civile nr. 624/A din 20 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Timișoara prin primar împotriva deciziei civile nr. 624/A din 20 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2023.