ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1063/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă la 20.04.2022, reclamanta Compania Locală Termoficare COLTERM S.A. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Timișoara, solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 163.146,36 RON, reprezentând servicii prestate în temeiul contractului de lucrări nr. x/15.06.2017, la care se adaugă dobânda penalizatoare calculată pentru fiecare zi de întârziere de la termenul de scadență al facturii până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

La 14.02.2023, administratorul judiciar al reclamantei consorțiul format din A. S.P.R.L., B.. și B.. a depus la dosar declarație de însușire a cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 308/PI/08.03.2023, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 126.840,8 RON, cu titlu de debit principal, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare calculată de la scadența fiecărei facturi și până la plata efectivă; a respins în rest acțiunea.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâtul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 535/A/06.11.2023, Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență Neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul.

Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, recurentul a argumentat că instanța a distorsionat scopul și sensul prevederilor din contractul aflat în discuție, referitoare la procedura de recepționare a serviciilor prestate, emiterea și plata facturii, având în vedere situația de fapt și înscrisurile depuse la dosar.

Recurentul a susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, reținând în mod greșit că nu ar fi dovedit achitarea facturii cu numărul x/03.06.2019, în cuantum de 3.031 RON, în condițiile în care a probat că a fost achitată defalcat. Totodată, aceeași apreciere greșită a fost făcută și de către instanța de apel cu privire la factura cu nr. x/10.07.2019, în valoare de 926.914,17 RON și achitată integral prin mai multe ordine de plată.

În continuare, a argumentat că aprecierea instanței de fond privind necesitatea dovedirii cesiunii de creanță este eronată, întrucât reclamanta nu a negat existența acesteia. Sumele individuale menționate anterior au fost achitate către C. S.A. în contul datoriei reclamantei Colterm față de această entitate pe baza unei cesiuni de creanță.

Referitor la facturile nr. x/21.06.2019, nr. y/21.08.2019 și nr. 266/04.12.2019, recurentul a susținut că instanța de apel a făcut o apreciere greșită a acestora, considerând că au fost comunicate, asimilându-le comunicării și depunerii lor ca anexă la acțiunea introductivă; acceptarea acestui punct de vedere ar implica obligativitatea plății dobânzii penalizatoare începând cu momentul respectiv, conform dispozițiilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, și nu de la data menționată de reclamantă.

În continuare, recurentul a susținut că nu ar trebui să i se aplice dobânda legală penalizatoare, având în vedere natura activităților desfășurate; argumentul său se bazează pe faptul că persoana juridică, respectiv unitatea administrativ-teritorială, deși colectează taxe și impozite și gestionează patrimoniul local, are o activitate care servește interesul comunității. Aceasta se interpune între operatorii de servicii comunitare de utilități publice și populația beneficiară, astfel că nu poate fi calificată drept "profesionist", deoarece municipiul nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 3 alin. (3) C. civ.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 14.02.2024, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 și 482 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În cauză, calea de atac exercitată este neprevăzută de lege, astfel cum se va arăta în continuare.

Reclamanta a învestit, la 20.04.2022, instanțele cu un litigiu generat de executarea unui contract administrativ, respectiv contractul de lucrări nr. x/15.06.2017, încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016.

În forma în vigoare la data sesizării instanței sesizate, 20.04.2022, art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 dispunea că "Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul". De asemenea, dispozițiile art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016 au recunoscut calea de atac a apelului, ca unic remediu posibil a fi exercitat împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative.

Raportând aceste repere la dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanța supremă constată că decizia civilă nr. 535/A/06.11.2023 a Curții de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență Neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi este definitivă, fiind o hotărâre dată în apel, fără drept de recurs.

Cum potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel pentru care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, Înalta Curte constată că recurentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care, dând eficiență textelor de lege enunțate mai sus, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Timișoara împotriva deciziei civile nr. 535/A/06.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență Neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Compania Locală Termoficare COLTERM S.A., prin administrator judiciar consorțiul format din A. S.P.R.L., B.. și B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2024.