ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1530/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 noiembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, sub nr. x/2018, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 843,23 RON, reprezentând c/v diferenței de tarif în perioada cuprinsă între luna noiembrie a anului 2013 și luna martie a anului 2017. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculate până la achitarea integrală a debitului.

Având în vedere că prin hotărârea Colegiului de Conducere al Judecătoriei Timișoara nr. 18 din 4 decembrie 2019 s-a dispus desființarea completului 15 din cadrul secției I civile, începând cu 9 ianuarie 2020 și repartizarea ciclică a dosarelor, dosarul nr. x/2018 a fost repartizat completului C6 din cadrul secției a II-a civile.

Prin sentința civilă nr. 2315 din 27 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, au fost respinse excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției debitului, invocate de către pârât; s-a admis cererea precizată de reclamanta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., în contradictoriu cu pârâtul A.; pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 843,23 RON, reprezentând contravaloarea diferenței de tarif în perioada noiembrie 2013 - martie 2017, precum și dobânda legală penalizatoare aferente debitului principal, calculată asupra diferenței lunare de tarif din momentul la care această diferență trebuia achitată și până la data plății efective; totodată, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 84 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 1151/A din 23 septembrie 2020, a admis apelul pârâtului și a schimbat în tot sentința primei instanțe, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea formulată și precizată de reclamanta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., în contradictoriu cu pârâtul A.; instanța a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. a declarat recurs, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii promovate.

Prin decizia civilă nr. 50/R din 26 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins excepția de nulitate a recursului; s-a respins recursul declarat de reclamanta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 1151/A din 23 septembrie 2020 a Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu pârâtul A. din Timișoara, având ca obiect pretenții; recurenta a fost obligată la plata către intimat a sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 9 februarie 2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 50/R din 26 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei atacate și, rejudecarea cauzei în fond, cu consecința admiterii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1151/A din 23 septembrie 2020 a Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă.

În motivarea cererii, revizuenta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. a arătat că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 757/R din 4 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Revizuenta a susținut faptul că la data de 4 noiembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara a admis, prin decizia civilă nr. 757/R, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 524/A din 18 iunie 2019, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 50/R din 26 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins recursul declarat de reclamanta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 1151/A din 23 septembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâtul A. din Timișoara.

Astfel, revizuenta a arătat că există două decizii definitive potrivnice, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în două dosare diferite, în care aceasta are calitatea de recurentă-reclamantă, iar obiectul și cauza dosarelor anterior menționate sunt identice.

Revizuenta a învederat faptul că ambele litigii au fost demarate în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Timiș, în anul 2016, control în urma căruia s-a constatat că, la nivelul societății reclamante, s-a încasat nejustificat subvenția primită de la Municipiul Timișoara pentru acoperirea diferenței de preț a energiei termice distribuite populației, în cazul unor spații proprietatea persoanelor juridice, utilizate cu altă destinație.

A solicitat instanței să constate că ambele recursuri au fost întemeiate pe prevederile art. 1349 din C. civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală, având același temei juridic, deoarece între reclamantă și cele două părți care au avut calitatea de pârâți în dosarele menționate nu au fost încheiate convenții de facturare individuală a consumurilor de energie termică pentru perioada indicată în cererea de chemare în judecată.

Revizuenta a mai arătat că instanța de recurs, prin decizia civilă nr. 757/R din 4 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis recursul, eliminând confuzia între obligația de informare a Asociației de Proprietari și persoana care a produs efectiv prejudiciul și care se face vinovată de crearea acestuia, și anume agentul economic, care nu putea beneficia de un preț subvenționat pentru energia termică, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (11) din Legea nr. 325/2006.

În opinia revizuentei, a doua decizie, respectiv decizia civilă nr. 50/R din 26 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, este radical opusă deciziei civile nr. 757/R din 4 noiembrie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2018, fiind nesocotit efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, în condițiile în care ambele dosare au aceeași cauză și același obiect.

S-a făcut referire la faptul că, în cele două cauze, pârâții fac parte din categoria agenților economici care, în calitate de consumatori, au beneficiat de energia termică furnizată de COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., în aproximativ aceeași perioadă, plătind tariful necorespunzător categoriei din care fac parte, cauzând societății un prejudiciu, cererile de chemare în judecată fiind întemeiate pe prevederile art. 1349 din C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală.

Revizuenta a precizat că autoritatea de lucru judecat nu vizează doar considerentele decisive, adică acelea care susțin și explicitează dispozitivul, ci și considerentele care au dezlegat o chestiune litigioasă dedusă judecății în mod incidental, a cărei rezolvare nu se va regăsi, așadar, în dispozitivul hotărârii.

Prin urmare, se invocă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în raport de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., revizuenta susținând faptul că oricare dintre părțile litigante are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, acest beneficiu aparținând doar acelor părți cărora li s-a recunoscut dreptul prin hotărârea care se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind vorba despre drepturi câștigate. Ceea ce urmărește revizuenta este evitarea contrazicerilor nu doar între dispozitivele hotărârilor judecătorești, ci și între dispozitivul unei hotărâri și considerentele altei hotărâri care a rezolvat un aspect litigios ce are legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății sau evitarea contrazicerilor între așa-numitele considerente decizorii ale hotărârilor, fără a trebui să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, cum se întâmplă în cazul excepției autorității de lucru judecat.

Așadar, în accepțiunea revizuentei, pronunțarea unei decizii radical opuse uneia anterioare poate fi considerată că a adus atingere principiului securității juridice, în special datorită faptului că se aștepta, în mod legitim, ca instanța să tranșeze urmarea aceluiași litigiu în sensul respectării autorității de lucru judecat a deciziei sale anterioare.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

La data de 8 aprilie 2021 (e-mail), intimatul A. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire; pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.190 RON, conform înscrisurilor justificative aflate la dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 1029 din 15 aprilie 2021, a anulat ca netimbrată cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 50/R din 26 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018; revizuenta a fost obligată la plata sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul A..

Prin decizia civilă nr. 35 din 14 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021, s-a admis recursul declarat de Compania Locală de Termoficare "Colterm" S.A. împotriva deciziei nr. 1029 din 15 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de judecată.

Examinând hotărârea recurată, în raport cu criticile formulate de recurentă și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În esență, recurenta-revizuentă a criticat hotărârea atacată pentru nelegala admitere a excepției netimbrării cererii de revizuire, arătând că instanța de revizuire a reținut, în mod eronat, faptul că revizuenta nu și-ar fi îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON, potrivit dispozițiilor instanței de judecată. În realitate, recurenta a achitat, la 1 martie 2021, taxa de timbru în cuantum de 100 RON, depunând, la dosar, la 9 martie 2021, prin poștă electronică, dovada îndeplinirii obligației.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că aprecierea instanței de revizuire cu privire la admisibilitatea excepției netimbrării cererii este eronată, fiind contrazisă de dovezile administrate în cadrul recursului înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, respectiv înscrisurile anexate cererii de recurs, aflate la dosar.

Prin citația emisă în cadrul dosarului nr. x/2021, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pentru termenul de judecată din 15 aprilie 2021, i s-a pus în vedere revizuentei COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. că are obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii, urmând să depună dovada îndeplinirii obligației menționate, până la termenul de judecată stabilit în cauză. Citația a fost comunicată revizuentei la 24 februarie 2021 .

Potrivit susținerilor recurentei-revizuente din cererea de recurs, confirmate de înscrisurile atașate de către aceasta la dosarul nr. x/2021 - corespondență electronică din 9 martie 2021, trimisă la adresa de e-mail arhiva.civil2@scj.ro, dar și Ordinul de plată nr. x din 1 martie 2021, recepționat de C. - aceasta și-a executat obligația de plată a taxei judiciare de timbru și de depunere, la dosar, a dovezii în acest sens, în conformitate cu dispozițiile instanței de revizuire.

Cu toate acestea, Înalta Curte a constatat faptul că, la dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, nu se regăsește dovada depunerii ordinului de plată mai sus-menționat.

Potrivit referatului întocmit de prim-grefierul secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în urma verificărilor efectuate la nivelul acestei secții cu privire la depunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru la 9 martie 2021, de către revizuenta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., a rezultat faptul că, la adresa de e-mail arhiva.civil2@scj.ro, nu se regăsește dovada transmiterii ordinului de plată atașat cererii de recurs.

Cu toate acestea, față de înscrisurile doveditoare depuse de către recurenta-revizuentă, anexate cererii de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a constatat faptul că aceasta din urmă și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON și de a depune dovada plății la dosarul cauzei până la termenul de judecată din 15 aprilie 2021, neprimirea corespondenței electronice din 9 martie 2021 la adresa arhiva.civil2@scj.ro fiind, probabil, generată de o eroare de ordin tehnic, care nu poate fi imputată revizuentei.

Prin raportare la cele de mai sus, Înalta Curte a reținut că revizuenta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru datorată în dosarul nr. x/2021, conform celor dispuse de către instanța de revizuire, astfel încât admiterea, de către instanța de revizuire, a excepției netimbrării, cu consecința anulării cererii de revizuire, este neîntemeiată.

Cauza a fost înregistrată, din nou, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021*, la data de 21 aprilie 2022.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că aspectul inadmisibilității invocat prin întâmpinare de către intimatul A. nu conturează o excepție propriu-zisă a cererii de revizuire, astfel încât va fi avut în vedere ca o apărare, în evaluarea temeiniciei căii de atac.

Pe calea revizuirii, autoarea căii de atac a invocat incidența ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 757/R din 4 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Așa cum s-a reținut mai sus, în speță sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. în forma în vigoare la data inițierii procesului - 2 noiembrie 2018, respectiv în forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018.

Reglementarea art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanței, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior și, în cazul efectului pozitiv, instanța nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situații juridice.

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. prevedea că revizuirea unei hotărâri definitive poate fi solicitată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar conform art. 513 alin. (4) din același cod, "dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre (...)".

Prin urmare, în litigiile pornite anterior modificării normelor procedurale prin Legea nr. 310/2018, cum este și cazul de față - în considerarea datei începerii procesului și dispozițiilor art. 24 din C. proc. civ. -, retractarea unei hotărâri judecătorești în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se poate obține numai pentru încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat, nu și a celui pozitiv.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu îngăduie ca unul și același litigiu să fie judecat de două ori.

În acest sens, dispozițiile art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează efectul negativ al autorității de lucru judecat, prevăd că "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Abia ulterior modificării aduse art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, care au inserat posibilitatea ca instanța de revizuire să anuleze cea din urmă hotărâre și să trimită cauza spre rejudecare, a fost creat cadrul legal pentru ipoteza de revizuire ce vizează încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat. Aceste dispoziții legale nu sunt însă incidente în cauză, în considerarea argumentelor expuse în cele ce preced.

Analizând cele două hotărâri pretins potrivnice, Înalta Curte reține că decizia civilă nr. 757/R din 4 noiembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă (dosar nr. x/2018), indicată ca având autoritate de lucru judecat, nu a fost pronunțată în cadrul unui proces care să fi avut același obiect și aceleași părți ca și cel în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită.

Astfel, în primul litigiu, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 2.740,49 RON, reprezentând c/v diferenței de tarif în perioada cuprinsă între luna ianuarie a anului 2013 și luna iunie a anului 2017. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculate până la achitarea integrală a debitului, dar și să fie obligată pârâta să încheie contractul de furnizare a energiei termice, conform legislației în vigoare.

În schimb, în procesul finalizat prin hotărârea a cărei anulare se solicită, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 843,23 RON, reprezentând c/v diferenței de tarif în perioada cuprinsă între luna noiembrie a anului 2013 și luna martie a anului 2017. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculate până la achitarea integrală a debitului.

Așa fiind, tripla identitate de părți, obiect și cauză nu este întrunită, motiv pentru care, constatând că art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este incident, Înalta Curte, pentru rațiunile înfățișate anterior, în temeiul art. 513 alin. (1), (3) și (6) din același cod, va respinge cererea de revizuire.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe revizuenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. la plata sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 50/R din 26 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Obligă revizuenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. la plata sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul A..

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.