ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1527/2023

Ședința publică din data de 20 iunie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la 25.06.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia, potrivit art. 1.029 alin. (2) C. proc. civ., la plata sumei de 7.293,25 RON, a dobânzii contractuale și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3531/08.11.2021, Judecătoria Lugoj a admis în parte cererea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7.293,25 RON, debit principal, a sumei de 1.436,38 RON, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data emiterii ultimei facturi, a sumei de 1.932,88 RON, reprezentând penalități de întârziere calculate de la data emiterii ultimei facturi până la 07.04.2021 și, în continuare, a penalităților de întârziere de 0,5% calculate la suma de 7.293,25 RON, începând cu 07.04.2021 și până la achitarea integrală a debitului principal, și a sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul B., admis de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 755/A/13.05.2022, sentința apelată fiind schimbată în parte, în sensul că a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată în sumă de 200 RON și a fost menținută, în rest, hotărârea apelată.

Împotriva deciziei civile, a formulat cerere de revizuire B., înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, respinsă de această instanță, prin decizia civilă nr. 1500/19.10.2022.

Revizuentul B. a declarat apel împotriva acestei decizii, respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 52/A/06.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, revizuentul B. a promovat recurs, întemeiat pe motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. În esență, a susținut că instanțele de fond au greșit atunci când au admis cererea reclamantei, fără a-i pretinde dovezi din care să rezulte realitatea debitului de 7.293,25 RON. Totodată, a reproșat instanței de apel că nu a dat eficiență art. 22 alin. (5) C. proc. civ., în sensul de a dispune recalificarea căii de atac.

La termenul de astăzi, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 și 482 C. proc. civ., reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

Înalta Curte va reține că cererea introductivă este circumscrisă unei cereri de valoare redusă, reglementată de art. 1.026 C. proc. civ., iar obiectul recursului este o decizie pronunțată în revizuire, în etapa apelului.

În acest cadru procesual, constată incidența art. 1.033 alin. (1) și (3) C. proc. civ. "(1) Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare. (...) (3) Hotărârea instanței de apel se comunică părților și este definitivă.", precum și a art. 513 alin. (5) din același cod, care dispune că "(5) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Dispozițiile legale anterior evocate denotă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia cererilor de valoare redusă care, potrivit textului de lege evocat anterior, pot fi atacate numai cu apel; în consecință, nici deciziile date asupra revizuirii în apel, într-o astfel de procedură, nu sunt susceptibile de recurs.

În acest cadru, Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității invocată din oficiu este întemeiată, dat fiind că decizia civilă nr. 52/A/06.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, recurată în cauză, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 52/A din 6 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2023.