ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2113/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2113/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 24 octombrie 2023
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la 25 iunie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 7.293,25 RON, a dobânzii contractuale și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3531/2021 din 8 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Lugoj a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.A. și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7.293,25 RON cu titlu de debit principal, a penalităților de întârziere în sumă de 1.436,38 RON, calculate până la data emiterii ultimei facturi și a sumei de 1.932,88 RON, calculată de la data emiterii ultimei facturi până la data de 07.04.2021 și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,5%, calculate la suma de 7.293,25, începând cu 07.04.2021 și până la achitarea debitului principal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul B., care a fost admis prin decizia nr. 755/A din 13 mai 2022 a Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă; sentința civilă apelată a fost schimbată în parte, fiind respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere.
Împotriva acestei decizii, pârâtul B. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat admiterea acesteia, cu consecința admiterii cererii de apel, schimbarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 1500 din 19 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de pârâtul B..
Prin decizia civilă nr. 52/A din 6 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022, apelul formulat de pârâtul B. împotriva celei din urmă decizii a fost respins ca inadmisibil.
Împotriva acestei decizii, petentul a formulat recurs la 23 februarie 2023, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 22 martie 2023.
Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.033 alin. (1) C. proc. civ. și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum și a deciziei civile nr. 5529/20.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, susținând că acestea încalcă prevederile art. 16, 21, 24 și 129 din Constituție.
Prin încheierea din 20 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea formulată de petentul B. privind sesizarea Curții Constituționale.
Împotriva acestei încheieri, pârâtul B. a declarat recurs în data de 05.07.2023, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.
Intimata A. S.A. nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Cauza a fost înregistrată la 7 iulie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, urmând a respinge ca tardiv formulat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Recursul are ca obiect încheierea din 20 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins cererea formulată de petentul B. privind sesizarea Curții Constituționale.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care a fost respinsă motivat cererea de sesizare a Curții Constituționale este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare.
De asemenea, art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că, atunci când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.
Cum termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru declararea recursului se calculează de la data pronunțării încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și nu de la data comunicării, iar art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. statuează că termenul stabilit pe ore începe să curgă de la ora zero a zilei următoare, rezultă că acest termen a început să curgă la 21 iunie 2023 și s-a împlinit la 23 iunie 2023.
Cu privire la data declarării recursului, instanța supremă constată că recurentul-pârât B. a depus prin serviciile poștale cererea de recurs la 5 iulie 2023, potrivit ștampilei aplicate pe plicul de corespondență aflat la dosar.
Având în vedere că recursul a fost declarat cu depășirea termenului legal de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, fără ca recurentul să solicite eventual repunerea sa în termen, devin incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) teza I din C. proc. civ., conform cărora, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel". Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător."
Ca urmare a declarării recursului cu depășirea termenului maxim stabilit de lege, instanța supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale extraordinară de atac, cu consecința pierderii dreptului de a-i fi examinate recurentului pe fond motivele invocate prin cererea de recurs, excepția tardivității fiind absolută și peremptorie.
Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul B. împotriva încheierii de ședință din 20 iunie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii de ședință din 20 iunie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2023.