ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1545/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1196, art. 1350, art. 1516 și art. 1530 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2784 din 21.11.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantă, fiind obligată pârâta să achite reclamantei suma de 1.241.955,64 RON cu titlu de debit principal, la care se adaugă penalitățile de întârziere în cuantum de 116.140 de RON (calculate până la data de 07.07.2022) și penalitățile de întârziere în cuantum de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, calculate asupra debitului principal, începând cu data de 08.07.2022 și până la data stingerii integrale a acestuia.

S-a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

De asemenea, a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 19.452,35 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1696 din 3 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins apelul reclamantei ca nefondat.

În susținerea recursului, se arată că prin adresa comunicată reclamantei la data de 05.11.2021 s-a solicitat modificarea anexei nr. 1 din contract, în sensul ca, după expirarea perioadei de depozitare gratuită, tariful să fie în cuantum de 1-3 % din prețul de vânzare.

În opinia recurentei, calitatea mărfii nu este conformă și, din această cauză, nu a găsit un cumpărător, reclamanta fiind cea care nu și-a respectat obligația de a livra cele 10.000 de tone de alumină de electroliză, ceea ce atestă încălcarea dispozițiilor art. 1350 C. civ.

Astfel, se face referire la analiza efectuată de C., potrivit căreia cantitatea depozitată este zgură și nu alumină de electroliză, recurenta solicitând obligarea intimatei-reclamante la predarea a 10.000 de tone de alumină de electroliză.

Recurenta consideră că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanța de apel a fost indusă în eroare de susținerile reclamantei, fără o analiză temeinică a probelor administrate de pârâtă.

De asemenea, se mai arată că nu a fost ridicată marfa, întrucât a fost încheiat un contract cu o societate din Cehia care a amânat preluarea mărfii din depozit din cauza războiului declanșat în Ucraina.

În continuare, recurenta susține că prin notificarea din 16.07.2021 contractul a fost reziliat.

În opinia recurentei, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1207 C. civ., susținând ca a fost în eroare la data încheierii contractului.

Prin întâmpinarea înregistrată la 4 martie 2024, intimata A. S.A. a invocat excepțiile netimbrării și nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

La 21 martie 2024, recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate.

Cauza a fost înregistrată la 18 ianuarie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, iar prin rezoluția din 13 mai 2024, s-a fixat termen de judecată la 19 septembrie 2024.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. reiese că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și a instanței de apel.

În prezenta cauză, recursul este întemeiat doar formal pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate cu privire la raționamentul expus de instanța de prim control judiciar în soluționarea apelului.

În concret, prin motivele de casare, recurenta reia situația de fapt și argumentele din calea de atac a apelului privind renegocierea contractului, calitatea mărfii adjudecate la licitație, încălcarea obligației reclamantei de predarea a 10.000 de tone de alumină de electroliză, nerespectarea obligațiilor de ridicare a mărfii de către partenerul ceh, rezilierea contractului prin adresa din 16.07.2021, precum și eroarea la încheierea contractului.

Verificând decizia recurată, în ceea ce privește renegocierea contractului se constată că instanța de apel a reținut că, atât timp cât demersurile efectuate nu s-au finalizat cu încheierea unui nou acord între părți, contractul de depozit trebuie executat astfel cum părțile au convenit, cu respectarea termenelor de plată și cu achitarea penalităților de întârziere.

Referitor la calitatea mărfii depozitate, instanța de prim control judiciar a reținut că argumentele pârâtei nu vizează contractul de depozit care face obiectul litigiului, ci achiziționarea mărfii în urma organizării unei licitații, solicitare cu care instanța nu a fost învestită, cererea de chemare în judecată având ca obiect contravaloarea serviciilor de depozitare și achitarea penalităților contractuale pentru depășirea termenului de plată.

Totodată, s-a reținut că solicitarea de obligare a pârâtei de a pune la dispoziție marfa reprezintă o pretenție nouă în apel, formulată cu încălcarea dispozițiilor art. 478 C. civ., în calea de atac nefiind posibilă schimbarea cadrului procesual și formularea unor pretenții noi.

În continuare, în ceea ce privește critica privind neîndeplinirea obligațiilor din cauza partenerului ceh, care a amânat excesiv preluarea mărfii, instanța de apel a stabilit că această apărare vizează raporturile contractuale cu terțul și nu poate paraliza pretențiile reclamantei, deoarece nu îmbracă forma unei cauze exoneratoare de răspundere.

De asemenea, în decizia recurată s-a reținut că adresa invocată de pârâtă în susținerea încetării contractului este de fapt din data de 8 decembrie 2021 și nu reprezintă o notificare de reziliere, întrucât nu au fost indicate obligațiile contractuale care nu au fost îndeplinite și, chiar interpretată astfel, încetarea unui contract de depozit presupune ridicarea mărfii și achitarea serviciilor prestate, obligații pe care pârâta nu le-a îndeplinit nici în prezent.

Referitor la invocarea erorii instanțele de fond au reținut că pârâta nu a indicat în concret asupra cărui aspect privind contractul de depozit a fost în eroare, neputându-se efectua o analiză concretă a acestei apărări.

Așadar, reiterarea prin cererea de recurs a situației de fapt și a motivelor de apel privind renegocierea contractului de depozit, calitatea mărfii și obligarea reclamantei la predarea acesteia, nerespectarea obligațiilor de ridicare a mărfii de către partenerul ceh, rezilierea contractului precum și eroarea la încheierea acestuia, care au primit o soluționare din partea instanței de apel, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate punctuale împotriva hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, din perspectiva motivelor de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod.

Totodată, este de menționat că prin criticile recurentei privind interpretarea probelor administrate în fața instanțelor de fond sunt vizate aspecte de netemeinicie, iar nu nelegalitate a unei hotărâri, neputând face obiectul verificării în calea de atac a recursului, față de dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință, întrucât din motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică îndreptată împotriva deciziei din apel, aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, intervine sancțiunea nulității recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

Se va avea în vedere că accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Prin urmare, constatând că recurenta nu au indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, se impune a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1696 din 3 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1696 din 3 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2024.