ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6578/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6578/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 166 din 11

aprilie 2006, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpații:

D.A.,

la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și, la 7 ani și 6 luni închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din aceeași lege ,pentru

ambele cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, dispunându-se să execute

pedeapsa rezultantă, 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani;

B.M.D.

, la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și, la 8 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

pentru ambele cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, dispunându-se să execute

pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani;

E.M.V.

, la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 2 din Legea nr. 143/2000 și, la 9 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 3 alin. (2) din aceeași lege, pentru ambele cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și, art. 16 din Legea nr. 143/2000, urmând să execute

pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

A fost menținută starea de arest și

s-a dedus, din durata pedepselor, pentru fiecare inculpat, perioada arestării preventive,

de la 7 mai 2005 pentru inculpații D.A. și B.M.D. și de la 6 iunie 2005 pentru

inculpatul E.M.V.

În baza art. 17 și 18 din Legea nr. 143/2000,

s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a drogurilor predate I.G.P.R.

S-au reținut în esență, următoarele:

În luna mai 2005, potrivit unei

înțelegeri, inculpatul E.M.V. a înmânat inculpatului D.A., conform înțelegerii

cu inculpatul B.M.D. contra sumei de 1.500 Euro, 1.019 comprimate Ecstasy și 9,94

gr. cocaină, pentru a fi introduse în România.

Același inculpat E.M.V. a mai

expediat în România, în luna iunie 2005 un colet cu 5.066 comprimate MDMA.

La 7 mai 2005, inculpații D.A. și B.M.D.

au fost prinși în flagrant, în timp ce transportau, într-un autoturism, de la

București la Constanța 1019 comprimate Ecstasy și 9,94 gr. cocaină introduse în

țară, prin vama Nădlac la 6 mai 2005, de către inculpatul D.A.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 132/ P din 28 iunie 2006, admițând apelurile inculpaților, a

desființat, în parte, sentința și, reținând în favoarea acestora aplicarea art.

74 – art. 76 C. pen., le-a redus pedepsele, urmând ca inculpatul D.A. să

execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, B.M.D. de 5 ani

închisoare, iar E.M.V., de 6 ani închisoare.

A fost menținută starea de arest și

s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive.

Prin recursul declarat de parchet,

și precizat oral reprezentantul Ministerului Public în ședința din 9 noiembrie 2006,

s-a criticat reținerea nejustificată, în favoarea inculpaților, a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., solicitându-se

casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond.

Prin recursurile declarate de

inculpați, s-a susținut că hotărârile pronunțate sunt nelegale, întrucât au

fost încălcate dispozițiile legale referitor la competență pentru infracțiunile

săvârșite în străinătate iar investigatorul sub acoperire a determinat și

înlesnit săvârșirea infracțiunilor, ceea ce reprezintă o violare a

dispozițiilor art. 64 alin. ultim și art. 68 C. proc. pen.

Inculpatul recurent D.A. a solicitat

reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat de parchet este

fondat.

În urma examinării lucrărilor

dosarului, rezultă că, într-adevăr, instanța de apel a reținut nejustificat, în

favoarea celor trei inculpați, circumstanțe atenuante.

Instanța de apel nu a acordat

semnificația cuvenită unor date și împrejurări, care conferă faptelor săvârșite

de cei trei inculpați un grad deosebit de ridicat de pericol social, în raport

de care simpla constatare a inexistenței antecedentelor penale și a faptului că

aceștia sunt tineri, nu putea să conducă la reținerea circumstanțelor

atenuante.

Sub acest aspect, nu s-a avut în

vedere întinderea perioadei infracționale, abilitatea inculpaților în modul în

care au acționat și gradul concret, deosebit de ridicat de pericol social al

infracțiunilor săvârșite.

Pentru aceste considerente, urmează

a se admite recursul parchetului, a se casa decizia instanței de apel și a se

menține hotărârea instanței de fond.

Recursurile declarate de inculpat nu

sunt fondate.

În cauză au fost respectate

dispozițiile legale referitoare la competență, invocate de inculpați, iar, din

examinarea modului în care a acționat investigatorii sub acoperire, nu se poate

reține că aceștia au determinat și înlesnit săvârșirea infracțiunilor și că,

deci, ar fi incidente dispozițiile art. 64 alin. ultim și art. 68 C. proc. pen.

Referitor la modul de

individualizare a pedepselor aplicate, criticile, de asemenea, nu sunt fondate.

În raport de gradul deosebit de

ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, reflectat de modul cum

au conceput și realizat traficul de droguri, instanța de fond le-a aplicat

acestora pedepse just individualizate, neimpunându-se modificarea acestora.

Pentru aceste motive, recursurile

inculpaților urmează a fi respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarqat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 132/ P din 28 iunie 2006 a Curții

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

privind pe inculpații B.M.D., D.A. și E.M.V.

Casează decizia penală atacată și menține ca legală și

temeinică sentința penală nr. 166 din 11 aprilie 2006 a Tribunalului Constanța.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții

inculpați B.M.D. și D.A. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați B.M.D.

și D.A., durata reținerii și arestării preventive de la 7 mai 2005 la 9

noiembrie 2006.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului E.M.V. durata

reținerii și arestul preventiv de la 6 iunie 2005 la 9 noiembrie 2006.

Obligă recurenții inculpați B.M.D. și D.A. la plata sumei de

câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2006.