ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6578/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 166 din 11 aprilie 2006, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpații: D.A., la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și, la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din aceeași lege ,pentru ambele cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, dispunându-se să execute pedeapsa rezultantă, 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani; B.M.D.

, la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și, la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru ambele cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, dispunându-se să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani; E.M.V. , la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 și, la 9 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din aceeași lege, pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, art. 16 din Legea nr. 143/2000, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

A fost menținută starea de arest și s-a dedus, din durata pedepselor, pentru fiecare inculpat, perioada arestării preventive, de la 7 mai 2005 pentru inculpații D.A. și B.M.D. și de la 6 iunie 2005 pentru inculpatul E.M.V. În baza art. 17 și 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a drogurilor predate I.G.P.R. S-au reținut în esență, următoarele: În luna mai 2005, potrivit unei înțelegeri, inculpatul E.M.V. a înmânat inculpatului D.A., conform înțelegerii cu inculpatul B.M.D. contra sumei de 1.500 Euro, 1.019 comprimate Ecstasy și 9,94 gr. cocaină, pentru a fi introduse în România. Același inculpat E.M.V. a mai expediat în România, în luna iunie 2005 un colet cu 5.066 comprimate MDMA.

La 7 mai 2005, inculpații D.A. și B.M.D. au fost prinși în flagrant, în timp ce transportau, într-un autoturism, de la București la Constanța 1019 comprimate Ecstasy și 9,94 gr. cocaină introduse în țară, prin vama Nădlac la 6 mai 2005, de către inculpatul D.A. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 132/ P din 28 iunie 2006, admițând apelurile inculpaților, a desființat, în parte, sentința și, reținând în favoarea acestora aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., le-a redus pedepsele, urmând ca inculpatul D.A. să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, B.M.D. de 5 ani închisoare, iar E.M.V., de 6 ani închisoare. A fost menținută starea de arest și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive.

Prin recursul declarat de parchet, și precizat oral reprezentantul Ministerului Public în ședința din 9 noiembrie 2006, s-a criticat reținerea nejustificată, în favoarea inculpaților, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., solicitându-se casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond. Prin recursurile declarate de inculpați, s-a susținut că hotărârile pronunțate sunt nelegale, întrucât au fost încălcate dispozițiile legale referitor la competență pentru infracțiunile săvârșite în străinătate iar investigatorul sub acoperire a determinat și înlesnit săvârșirea infracțiunilor, ceea ce reprezintă o violare a dispozițiilor art. 64 alin. ultim și art. 68 C. proc.

pen. Inculpatul recurent D.A. a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Recursul declarat de parchet este fondat. În urma examinării lucrărilor dosarului, rezultă că, într-adevăr, instanța de apel a reținut nejustificat, în favoarea celor trei inculpați, circumstanțe atenuante. Instanța de apel nu a acordat semnificația cuvenită unor date și împrejurări, care conferă faptelor săvârșite de cei trei inculpați un grad deosebit de ridicat de pericol social, în raport de care simpla constatare a inexistenței antecedentelor penale și a faptului că aceștia sunt tineri, nu putea să conducă la reținerea circumstanțelor atenuante. Sub acest aspect, nu s-a avut în vedere întinderea perioadei infracționale, abilitatea inculpaților în modul în care au acționat și gradul concret, deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite.

Pentru aceste considerente, urmează a se admite recursul parchetului, a se casa decizia instanței de apel și a se menține hotărârea instanței de fond. Recursurile declarate de inculpat nu sunt fondate. În cauză au fost respectate dispozițiile legale referitoare la competență, invocate de inculpați, iar, din examinarea modului în care a acționat investigatorii sub acoperire, nu se poate reține că aceștia au determinat și înlesnit săvârșirea infracțiunilor și că, deci, ar fi incidente dispozițiile art. 64 alin. ultim și art. 68 C. proc. pen. Referitor la modul de individualizare a pedepselor aplicate, criticile, de asemenea, nu sunt fondate. În raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, reflectat de modul cum au conceput și realizat traficul de droguri, instanța de fond le-a aplicat acestora pedepse just individualizate, neimpunându-se modificarea acestora.

Pentru aceste motive, recursurile inculpaților urmează a fi respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarqat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 132/ P din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpații B.M.D., D.A. și E.M.V. Casează decizia penală atacată și menține ca legală și temeinică sentința penală nr. 166 din 11 aprilie 2006 a Tribunalului Constanța. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați B.M.D. și D.A. împotriva aceleiași decizii penale. Deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați B.M.D. și D.A., durata reținerii și arestării preventive de la 7 mai 2005 la 9 noiembrie 2006. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului E.M.V.

durata reținerii și arestul preventiv de la 6 iunie 2005 la 9 noiembrie 2006. Obligă recurenții inculpați B.M.D. și D.A. la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2006.