ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4219/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 23 februarie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul P.D.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen., cu motivarea că din cercetările efectuate în cauză, nu rezultă săvârșirea acestei fapte. Plângerea formulată de petenta P.I. împotriva acestei rezoluții, în dosarul nr. 57/II/2/2006, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, M.B., prin rezoluția din 15 martie 2006 (dosar nr. 57/II/2/2006).

Împotriva acestei din urmă rezoluții, petenta a formulat plângere la curtea de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., susținând că fapta intimatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen. Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin sentința penală nr. 13 din 8 mai 2006, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta P.I. împotriva rezoluției din 23 februarie 2006 dată în dosarul nr. 202/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, secția de urmărire penală și criminalistică, de neîncepere a urmăririi penale față de numitul P.D.M. pentru infracțiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen., și a rezoluției din 15 martie 2006 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Curtea de Apel Suceava a obligat-o pe petentă la 20 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Curtea a reținut din examinarea lucrărilor dosarului că, până în luna iunie 2005, făptuitorul a achitat lunar pensia de întreținere de 2.000.000 lei, așa cum a fost obligat prin sentința civilă nr. 2 din 15 ianuarie 2004. Sentința civilă nr. 54 din 24 ianuarie 2005, prin care pensia de întreținere s-a majorat, a rămas definitivă la 17 iunie 2005, tot în această lună petiționara absolvind cursurile liceului, iar despre faptul că s-a înscris la facultate, tatăl său, P.M., luând la cunoștință în luna octombrie 2005, când a fost prezentă la judecarea în fond a unei alte acțiuni privind majorarea pensiei de întreținere.

Începând cu luna octombrie 2005, făptuitorul a reluat plata pensiei de întreținere, achitând chiar sume mai mari în vederea recuperării diferențelor rezultate din majorările stabilite prin hotărârile judecătorești, până la data de 18 februarie 2006, achitând, în total, suma de 12.400.000 lei, în continuare, plata pensiei urmând a se face, potrivit propriei declarații, prin reținerea din salariu, de unitatea la care P.D.M. lucrează. Față de cele reținute, deși din probele administrate a rezultat că intimatul P.D.M. nu a achitat o perioadă de timp mai mare de două luni pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească în favoarea fiicei sale, în cauză, nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen., întrucât nu s-a dovedit reaua-credință a acestuia cu privire la neîndeplinirea obligației de întreținere.

Așa fiind, Curtea, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea, ca nefondată, obligând, pe petentă, la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal, petenta P.I. a declarat recurs, susținând că, în mod greșit, nu s-a pornit procesul penal pentru abandon de familie, prevăzut de art. 305 lit. c) C. pen., deși făptuitorul nu a achitat mai multe luni pensia de întreținere. Că, în prezent, făptuitorul datorează pensia de întreținere de 1020 lei RON, corespunzând a 4 luni neachitate. Recursul este nefondat. Așa cum, în mod corect, reține prima instanță, pentru trimiterea făptuitorului în judecată pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen., nu este suficientă numai dovada neplății pensiei de întreținere într-o perioadă mai mare de 2 luni, dar și dovada relei credințe în neefectuarea acestei plăți, dovadă ce, în această cauză nu s-a făcut.

În atare situație, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat, respingându-l, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel, hotărârea primei instanțe. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.I. împotriva sentinței penale nr. 13 din 8 mai 2006 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2006.