ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4935/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 437 din 13

aprilie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul A.G.,

motivat de faptul că starea de boală a surorii sale, care este anterioară

condamnării sale și de durată, nu este de natură a conduce la întreruperea

executării pedepsei acestuia.

Apelul declarat de condamnatul A.G. împotriva

sentinței penale nr. 437/ F din 13 aprilie 2006 a Tribunalului București, secția

I penală, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 503 din

22 iunie 2006.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs condamnatul petiționar, fără a-l motiva, în

scris.

În ședința publică, condamnatul

personal și prin apărător a susținut că cererea i-a fost respinsă greșit, în

loc să i se admită, cum era firesc.

Recursul este nefondat.

Recurentul A.G. a fost condamnat pe

viață, pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav.

Potrivit referatului de anchetă

socială întocmit de Primăria Sector 6 București, sora condamnatului este în

vârstă de 50 ani, este divorțată, are o fetiță de 14 ani și locuiește într-o

garsonieră, proprietate personală, mobilată și întreținută corespunzător.

Aceasta este pensionată pe caz de

boală, prezentând „tulburare afectivă depresivă”, are o pensie de 231 RON și

primește, pe bază de procură, și pensia fratelui condamnat în cuantum de 120

RON.

Cum prezența în libertate, pe o

perioadă de 3 luni de zile a condamnatului nu poate ameliora starea de boală a

surorii sale, care este preexistentă încarcerării sale și de durată, Curtea

urmează a vedea că nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 453 lit. c) C.

proc. pen., referitoare la consecințe grave pentru familia petentului.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul inculpatului, ca nefondat, și să-l respingă, ca

atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând,

astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din

oficiu;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.G.

împotriva deciziei penale nr. 503/ A din 22 iunie 2006 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 40 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 august 2006.