ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3550/2007

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 8 februarie 2006 la Tribunalul București, secția a III-a civilă, contestatorii D.S., D.R.C., B.I. și E.R.R. au solicitat în contradictoriu cu intimatul Municipiul București prin Primar General anularea dispoziției nr. 4938 din 27 decembrie 2005 emisă de acesta și obligarea intimatei la restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul situat în București, respectiv a dependințelor de la demisol aferente acestuia. Prin sentința civilă nr. 747 din 31 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis contestația, s-a anulat dispoziția nr. 4938 din 27 decembrie 2005 emisă de intimată, fiind obligată intimata să restituie în natură contestatorilor cota de ½ din imobilul situat în București, respectiv apartamentul de la etaj, camerele de la mansardă și dependințele de la demisol aferente acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Imobilul în litigiu a fost proprietatea numitului I.M.I., iar contestatorii sunt moștenitorii numitei D.E.A., fiica acestuia. În baza sentinței penale nr. 963 din 4 iunie 1959 autorul contestatorilor I.M.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare, în baza Legii nr. 284/1947 pentru deținere de metale prețioase, dispunându-se confiscarea acestora precum și a imobilului proprietatea sa. Prin decizia nr. 1531 din 28 decembrie 1959 a Sfatului Popular al Raionului 1 Mai, s-a dispus trecerea imobilului în proprietatea Statului Român. Ulterior, prin sentința penală nr. 8602 din 11 august 1960 a fostului Tribunal Popular al Raionului Tudor Vladimirescu s-a constatat că ½ din imobil a aparținut numitei M.A.

soția lui I.M.I. Prin sentința civilă nr. 468 din 28 ianuarie 1961 a fostului Tribunal Popular al Raionului 1 Mai, s-a dispus partajarea imobilului, rămânând în proprietatea statului numai apartamentul de la etajul 1 și încăperile aferente solicitate prin contestație. Prin sentința civilă nr. 4257/2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București s-a dispus restituirea către contestatori a obiectelor din aur confiscate de la autorul lor în baza sentinței penale mai sus amintite.

Reținându-se că atât condamnarea autorului contestatorilor cât și confiscarea obiectelor din aur de la acesta s-a făcut în baza unui act normativ abuziv, nu se poate da o altă interpretare nici măsurii confiscării averii acestuia, astfel încât, instanța de fond, a apreciat că și trecerea imobilul în proprietatea statului s-a făcut tot cu caracter abuziv, titlul statului nefiind valabil, situație în care devin incidente în cauză dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, în actuala redactare a Legii nr. 247/2005, acestea fiind menționate la art. 2 pct. i). Împotriva acestei sentințe a declarat apel Municipiul București prin Primar general, susținând pe de o parte că preluarea nu a fost abuzivă, nefiind îndeplinite condițiile art. 1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, atât timp cât imobilul a fost preluat, nu ca urmare a unei hotărâri penale de condamnare pentru o infracțiune de natură politică săvârșită ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist, ci ca urmare a infracțiunii de deținere de metale prețioase.

Pe de altă parte, nu poate fi reținută motivarea instanței de fond în sensul că, întrucât preluarea s-a făcut în baza unui act normativ abuziv se constituie într-o preluare abuzivă și că dacă legiuitorul ar fi înțeles să includă sub incidența Legii nr. 10/2001, toate imobilele preluate abuziv, atunci nu ar fi precizat expres la lit. b) condițiile cerute pentru ca măsura confiscării averii să fie considerată abuzivă. Printr-un ultim motiv de apel s-a susținut că instanța a dispus restituirea în natură fără a verifica situația juridică a acestuia, pronunțându-se pe baza unor acte care nu fac dovada dreptului de proprietate și în lipsa unei expertize care să stabilească întinderea dreptului de proprietate al reclamanților.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 571 din 29 noiembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria Municipiului București prin Primar General, reținând, în esență, următoarele. Preluarea imobilului în discuție nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, care vizează restrictiv doar condamnările pentru infracțiunile de natură politică. În cauză sunt incidente dispozițiile art.2 alin.1 lit. i) din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat de stat fără titlu valabil, întrucât Legea nr. 591/2004 declară abuzive prevederile Legii nr. 284/1947, iar în cauză măsura confiscării averii s-a aplicat ca pedeapsă complementară în aplicarea acestei legi, neputând fi conceput un regim juridic diferit.

A mai reținut instanța de apel că și în condițiile în care imobilul ar fi fost preluat cu titlu valabil, acesta este supus restituirii potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001. A respins ca total neîntemeiată critica apelantei în sensul că intimații nu ar fi făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu. Împotriva menționatei decizii a declarat recurs Municipiul București prin Primarul General criticând-o ca fiind nelegală, susținând că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.9 C. proc.

civ., în sensul că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, pentru a putea vorbi de o preluare abuzivă a imobilului în discuție, respectiv: - existența unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură politică; - infracțiunea să fie săvârșită ca manifestare față de sistemul totalitar comunist; - legea să prevadă posibilitatea aplicării măsurii confiscării averii; - prin hotărâre judecătorească menționată să se fi aplicat pedeapsa complementară a confiscării averii.

În speță, măsura confiscării a fost dispusă ca pedeapsă complementară, urmare a săvârșirii infracțiunii de deținere de metale prețioase și ca atare, nu poate fi reținută motivarea instanței că preluarea imobilului s-a făcut în baza unui act normativ abuziv, iar existența sentinței civile nr. 4572 din 26 mai 2006, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, nu are nici o relevanță întrucât aceasta vizează confiscarea obiectelor de metal prețios, fără a face referire la preluarea imobilului. În fine, a mai susținut, că ambele instanțe nu au clarificat situația juridică a imobilului în litigiu, astfel încât s-a solicitat ca acțiunea să fie respinsă. Recursul este întemeiat.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, imobilele preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie în natură. Legea prevede în mod expres, la art. 2 alin. (1), ce se înțelege prin imobile preluate în mod abuziv, lit. b) enumerând imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.

Or, din cercetarea considerentelor sentinței penale nr. 943 din 4 iunie 1959 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Tudor Vladimirescu rezultă că, numitul I.M.I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2, art. 5 și art. 14 din Legea nr. 284/1947, reținându-se în sarcina sa că a deținut un număr de 71 monezi din aur. Prin urmare, intimații-reclamanți nu se află în prezența unei hotărâri penale de condamnare a autorului lor pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură politică. Prin Legea nr. 591/2004 privind modificarea și completarea OUG nr. 190/2000 la art. I pct. 2 se arată că preluarea efectuată în baza Decretelor nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase și nr. 244/1978 privind regimul metalelor prețioase și a pietrelor prețioase este considerată abuzivă, nu și preluarea imobilelor.

Pe de altă parte, sentința penală nr. 943 din 4 iunie 1959, prin care s-a dispus confiscarea imobilului în litigiu nu a fost desființată în căile de atac prevăzute de C. proc. pen. Așadar, concluzia instanțelor în sensul că imobilul în litigiu face parte din categoria celor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001 și supuse restituirii este evident greșită. În consecință, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis. Va casa decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 747 din 31 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, iar pe fond, va respinge contestația formulată de D.S., D.R.C., B.M. și E.M. împotriva dispoziției nr. 4938 din 27 decembrie 2005 emisă de Primarul general al Municipiului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Municipiul București, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 571 din 29 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 747 din 31 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, iar pe fond: Respinge contestația introdusă de D.S., D.R.C., B.M. și E.M. împotriva Dispoziției nr. 4938 din 27 decembrie 2005 emisă de Primarul general al Municipiului București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 mai 2007.