ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7136/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București sub nr. 36849 din 25 octombrie 2007, G.S., G.N., G.N. și G.E., au solicitat în contradictoriu cu P.M. București reprezentată prin P.G., anularea dispoziției nr. 8800 din 25 septembrie 2007 prin care li s-a respins notificarea înregistrată sub nr. 702/2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către antecesorii G.S. și G.V. vizând acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul din București, Str. Rahovei format din teren și construcție. Contestatorii au susținut că imobilul a aparținut autorilor notificatorilor, respectiv G.S. și G.T., că aceasta a fost preluat în temeiul sentinței penale nr. 618/1959, pronunțată de fostul Tribunal Popular al Raionului T.V.

în temeiul Legii nr. 248/1947 privind regimul metalelor prețioase prin care s-a dispus condamnarea autorului lor la 10 ani închisoare și confiscarea cotei de ½ din averea deținută în coproprietate cu soția G.T., inclusiv imobilul din litigiu. Prin sentința civilă nr. 3804 din 10 iulie 1965, de ieșire din indiviziune dintre G.T. și S.R., imobilul din str. Rahovei format din 15 încăperi, 5 magazii și 891 m.p. teren a revenit acestuia din urmă. Ulterior preluării de către S.R., imobilul a intrat în zona de sistematizare, construcția fiind demolată, iar terenul ocupat în totalitate de blocuri de locuințe și domeniul public, așa cum rezultă din expertiza topo extrajudiciară, făcând imposibilă restituirea în natură.

Contestatorii au depus în sprijinul ideii de „titlu nevalabil” al sentinței penale nr. 618/1959 pronunțată de Tribunalul Raionului T.V., sentințele 268/2004 și 8011/2005 pronunțate de Judecătoria sectorului 5 cu efecte erga omnes, care au calificat caracterul abuziv al preluării, prin confiscare a imobilelor, astfel că acțiunile contestatorilor, formulate în alte dosare, vizând alte imobile care au format obiectul notificării 702/2001 formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost admise, statul român fiind obligat la acordarea măsurilor reparatorii. Ca urmare, contestatorii au solicitat anularea dispoziției nr. 8800 din 25 septembrie 2007 prin care intimata a respins notificarea nr. 702/2002 potrivit căreia imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001 și obligarea Primăriei la emiterea unei alte dispoziții prin care să fie acordate măsuri reparatorii pentru imobilul din București, Calea Rahovei.

Printr-o altă cerere, înregistrată pe rolul tribunalului sub nr. 42785/3/2007 contestatorii G.S., G.N., G.N. și G.E. au formulat în contradictoriu cu P.M. București, reprezentată de P.G., contestație împotriva dispoziției nr. 8995 din 5 noiembrie 2007, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești, de anulare parțială a dispoziției și obligarea intimatei la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul din București Șoseaua Alexandriei, sector 5 format din teren în suprafață de 6.000 m.p. și construcții. În motivarea contestației se arată că imobilul în litigiu a fost preluat în temeiul aceleiași sentințe penale nr. 618/1959 a Tribunalului Popular al Raionului T.V. și că în mod greșit prin dispoziția contestată le-ar fi fost acordate măsuri reparatorii doar pentru suprafața de 2448 m.p.

și construcția demolată, în condițiile în care suprafața reală a fost de 2488 m.p. astfel cum rezultă din actele de proprietate. Prin încheierea de ședință din 26 februarie 2008, Tribunalul a procedat la conexarea dosarului nr. 4285/3/2007 aflat la secția a V-a civilă la dosarul nr. 36849/3/2007. Prin sentința civilă nr. 672 din 8 aprilie2008, Tribunalul a admis în parte cererea principală și aceea conexă, a desființat dispoziția 8800/2007 și a dispus emiterea unei noi dispoziții prin care intimatul, P.M. București, prin primar a fost obligat să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent către toți contestatorii pentru cota de ½ din imobilul aflat în Calea Rahovei. Prin aceeași sentință a fost desființată dispoziția nr. 8995/2007 și s-a dispus ca intimatul să propună măsuri reparatorii prin echivalent către toți contestatorii pentru terenul în suprafață de 3512 m.p.

și construcția demolată din Șoseaua Alexandriei, București, respingând solicitarea contestatorilor de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafață de 40 m.p. situat în București, Șoseaua Alexandriei. S-a reținut că prin notificările nr. 702/2001 și nr. 812/2001, contestatorii au solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele din Calea Rahovei și Șoseaua Alexandriei precum și Str. Vicina. Aceste imobile au fost confiscate în temeiul sentinței penale nr. 618/1959 a fostului Tribunal al Raionului T.V. prin care G.S. a fost condamnat, la 10 ani închisoare corecțională, pentru infracțiunile prevăzute de art. 2, 5 și 14 din Legea nr. 284/1947 și la pedeapsa complementară a confiscării averii.

Prin procesul verbal din 13 iunie 1959 procedându-se la punerea în executare a sentinței penale, s-a consemnat că defunctului G.S. i s-a confiscat cota de ½ din imobilele aflate în Calea Rahovei și Șoseaua Alexandriei, restul de ½ revenind soției sale G.T., întrucât bunurile au fost achiziționate de soți în timpul căsătoriei. Fostul Tribunal Popular al Raionului V.I. Lenin – București a dispus prin sentința civilă nr. 384 din 20 iulie 1965 în contradictoriu cu fostul S.P. al Raionului V.I. Lenin ieșirea din indiviziune a statului, atribuindu-se numitei G.T. în natură pe lângă terenul din Calea Rahovei și terenul în suprafață de 2488 m.p. din Șoseaua Alexandriei, iar statului i-a fost atribuit în lot terenul și construcțiile din Calea Rahovei și terenul în suprafață de 3512 m.p.

din București, Șoseaua Alexandriei. Imobilul din Șoseaua Alexandriei, atribuit în lotul T.G. a suferit mai multe modificări în situația sa juridică. Prin actul autentic din 15 februarie 1974, G.T. a donat fiului său G.V., suprafața de 1300 m.p. teren și construcțiile din care, prin Decretul nr. 19/1976 a fost expropriată suprafața de 1260 m.p. de la G.V. În baza Decretului nr. 1202/1988 din imobilul proprietatea T.G. a mai fost expropriată suprafața de 1188 m.p. rămânând un rest de 40 m.p., care se presupune ca fiind în proprietatea numitului G.V. S-a reținut în considerentele sentinței că toți contestatorii se legitimează ca persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2010 la averea defuncților G.S.

și G.T., bunicii paterni și la averea defunctului G.V., unicul succesor (descendent) al celor doi defuncți G.S. și T., fratele și respectiv autorul contestatorilor. S-a reținut, de asemenea, că G.S. a renunțat expres la succesiunea T.G., întreaga masă succesorală revenind lui G.V. Întrucât G.S. nu a renunțat expres la succesiunea tatălui său G.S., acestuia i-au fost aplicate prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001, fiind repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii tatălui său, prin notificarea formulată. Deci G.V. și ulterior succesorii acestuia G.N., G.N. și G.E. moștenesc atât averea succesorală a defunctei T.G. cât și averea succesorală a defunctului G.S., în timp ce contestatorul G.S.

are chemare alături de succesorii lui G.V. numai la averea succesorală a defunctului G.S. Tribunalul a apreciat abuzivă preluarea de către stat a cotelor de ½ din imobilele din Calea Rahovei și Șoseaua Alexandriei, întrucât măsura confiscării dispusă prin sentința penală nr. 618/1959 a vizat o infracțiune economică și nu de natură politică cu atât mai mult cu cât prin Legea nr. 591/2006 de modificare a art. 26 din O.U.G. nr. 190/2000 prin care a fost introdus alin. (1 2 ) s-a precizat că „prin preluare abuzivă” se înțelege preluarea efectuată în temeiul Legii nr. 284/1947 pentru cedarea de către B.N.R. a aurului, valutelor, efectelor și a altor mijloace de plată străine. Caracterul abuziv al titlului statului de preluare a bunurilor defunctului G.S.

a fost analizat și tranșat definitiv și irevocabil prin sentințele nr. 1681/2005 2004 și 8011 din 21 decembrie 2005 ale Judecătoriei Sectorului 5 București, prin care s-a stabilit că preluarea imobilelor făcându-se fără titlu valabil acestea se încadrează în categoria acelora prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare fiind obligată să respecte acea calificare și să pună în executare cele ce rezultă din acestea. Având în vedere că statul a preluat abuziv cota de ½ din imobilul din Calea Rahovei ce aparținea defunctului G.S. tribunalul a dispus ca măsurile reparatorii prin echivalent să fie acordate moștenitorilor lui G.V. și lui G.S., sens în care a obligat P.M. București prin primar să emită o nouă dispoziție în favoarea acestora.

Pentru cealaltă cotă, aparținând defunctei G.T., tribunalul a concluzionată că aceasta nu a fost preluată abuziv de stat, ci a revenit statului, împreună cu cota preluată abuziv prin ieșirea din indiviziune. Prin dispoziția nr. 8995 din 5 noiembrie 2005 a P.M. București s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent aferente terenului de 2448 m.p. și construcției din Șoseaua Alexandriei moștenitorilor lui G.V. pentru averea succesorală a T.G. Cererea de acordarea a măsurilor reparatorii pentru terenul de 3512 m.p. din Șoseaua Alexandriei a fost respinsă cu motivarea că acesta nu face obiectul Legii nr. 10/2001. S-a respins totodată și cererea lui G.S. pentru acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele din Calea Rahovei și Șoseaua Alexandriei cu motivarea că G.S.

nu are legitimare, renunțând la succesiunea T.G. Tribunalul a apreciat că nu pot fi acordate măsuri reparatorii în echivalent și pentru restul de 40 m.p. teren, întrucât nu s-a stabilit dacă și această suprafață a fost abuziv preluată de către stat. În ceea ce privește paragraful 2 al art. 1 din dispoziția nr. 8995/2007, tribunalul a apreciat că s-a preluat abuziv și cota de ½ din terenul de 3512 m.p. din Șoseaua Alexandria ce a aparținut defunctului G.S. Cota revine succesorilor lui G.V. și G.S., care sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii. Prin decizia nr. 502/ A din 24 iunie 2008, Curtea de Apel București secția a III–a civilă, a respins, ca nefondat, apelul P.M. București prin P.G.

împotriva sentinței nr. 672 din 8 aprilie 2008 a Tribunalului București secția a IV–a civilă. Apelul declarat de contestatorii G.S., G.N., G.N. și G.E. împotriva aceleiași sentințe a fost admis, dispunându-se prin schimbarea sentinței acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul din Calea Rahovei. Celelalte mențiuni ale sentinței au fost menținute. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de apel a reținut că prin sentințele civile nr. 2681/2004 și 8011/2005 definitive și revocabile, ale Judecătoriei sectorului 5 București a fost tranșat cu putere de lucru judecat caracterul abuziv al preluării imobilelor aparținând lui S.G. prin confiscare, ca măsură complementară aplicată prin sentința penală nr. 618/1959, a fostului Tribunal al Raionului T.V.

Prin urmare, intimatul a fost obligat să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent tuturor contestatorilor, pentru întreg imobilul din București, Calea Rahovei. Înlăturând motivarea apelantului P.M. București, legată de calificarea pe cale incidentală a caracterului abuziv al confiscării, prin invocarea sentințelor civile nr. 2681/2004 și 8011/2005 ale Judecătoriei sectorului 5 București în lipsa unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b), Curtea de apel a statuat că entitatea obligată la restituire va aprecia incidența beneficiului legii în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz, urmând a se stabili dacă infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea lui V.G.

făcea parte din categoria infracțiunilor de natură politică, conform reglementărilor în vigoare la data respectivă. Chiar și dincolo de acest aspect, curtea a dispus a se examina valabilitatea titlului statului în raport de art. 6 din Legea nr. 213/1998 și finalitatea actului de confiscare, față de prevederile constituționale și tratatele internaționale la care România era parte. Împotriva deciziei civile nr. 502/ A din 24 iunie 2008 a declarat recurs P.M. București prin P.G., invocând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nulitatea acesteia.

În motivarea recursului se arată că instanța de apel, prin decizia pronunțată a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, atunci când a reținut în speță, caracterul abuziv al măsurii confiscării tranșat pe cale incidentală prin sentințele nr. 2681/2004 și 8011/2005 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București și că hotărârea de condamnare și confiscare nr. 618/1959 este de natură politică, susceptibilă de a face incident art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001. Practic, S.R. deține integral imobilele cu titlu, în temeiul sentinței penale nr. 618/1959 prin care cota de ½ din averea lui G.S. a fost confiscată, iar cealaltă cotă de ½ din imobile, aparținând T.G. i-a fost atribuită acestuia în urma ieșirii din indiviziune, prin sentința civilă nr. 3804/1965 pronunțată de fostul Tribunal Popular V.I.

Lenin. Soluția instanței de apel, aceea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul din Calea Rahovei este esențialmente nelegală în raport de cele două hotărâri judecătorești din 1957 și 1965, prin care s-a preluat imobilul de la două persoane distincte pentru cota de ½ de la fiecare. Recursul este nefondat. În speță, aplicabilitatea Legii nr. 10/2001 și acordarea măsurilor reparatorii pune în discuție legitimitatea titlului statului independent dacă preluarea s-a realizat prin intermediul unei hotărâri judecătorești penale de condamnare definitivă prin care s-a aplicat sancțiunea confiscării imobilelor deținute de inculpat, cum este cazul în speță, de vreme ce legiuitorul a înțeles să recunoască în temeiul Legii nr. 591/2004 (de modificare și completare a O.U.G.

nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, și pietrelor prețioase, în România) judecătorului contemporan posibilitatea cenzurării soluției pronunțată în precedent, în raport de cadrul actual de reglementare. Verificând legalitatea titlului statului reprezentat prin sentința nr. 618 din 18 aprilie 1959 a Tribunalului Raionului T.V., instanța nu modifică ci conferă doar eficiență juridică dispozițiunilor legale reparatorii imperative ceea ce s-a și realizat prin statuările celor două sentințe nr. 2681/2005 și 8011/2005. O altă interpretare ar conduce la nesocotirea principiului constituțional al liberului acces la justiție și la negarea C.E.D.O. și jurisprudenței C.E.D.O. în materia recunoașterii și a ocrotirii dreptului de proprietate și a redobândirii pe cale judecătorească a bunurilor a căror deținere a fost pierdută, în urma preluării abuzive.

În cauza dedusă judecății instanța a reținut că la data confiscării imobilelor era în vigoare Legea nr. 284/1947 a cărei finalitate contravenea flagrant constituției din 1923 repusă în vigoare prin decretul regal 1623 din 31 august 1944, care garanta proprietatea de orice fel și stabilea cu claritate și restricție condițiile în care persoana putea fi expropriată, precum și prevederilor art. 480 C. civ., care ocrotește dreptul de proprietate necondiționat de obiectul său ori de titular.

Instanța constatând că Legea nr. 284/1947 are un caracter vădit neconstituțional, inaptă să producă efecte juridice și că aceasta nu poate constitui un temei juridic valabil pentru preluarea bunurilor ce cădeau sub incidența acesteia, indiferent de natura juridică a actului de preluare, a concluzionat că sentința penală nr. 618/1959 pronunțată într-un alt cadru constituțional este afectată în esența sa de neconstituționalitatea legii speciale aplicată în actul jurisdicțional, care a dispus confiscarea imobilelor lui S.G. Valabilitatea confiscării fiind așadar afectată aceasta atrage caracterul abuziv al preluării. Mai mult, dezincriminarea infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 284/1947 și restituirea prin cele două sentințe civile nr. 2681/2005 și 8011/2005 a obiectului material al infracțiunilor fie chiar prin echivalent, sunt de natură a ineficientiza măsura confiscării imobilelor, care are un caracter accesoriu.

Analizată sentința penală nr. 618/1959 în viziunea art. 2 pct. 1 lit. b) se constată că măsura confiscării nu a vizat o infracțiune economică, ci una esențialmente politică, de spoliere și subminare a tot ce se cheamă dreptul de proprietate privată, astfel că și din acest punct de vedere incidența Legii nr. 10/2001 se justifică din plin. Caracterul abuziv al preluării imobilelor lipsind de eficiență măsura confiscării, pentru aceeași rațiune se justifică și ineficiența hotărârii de ieșire din indiviziune intervenită între stat și T.G., considerent pentru care corect instanța de apel a procedat la acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru întreg imobilul din Calea Rahovei.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la 400 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți, solicitate de aceștia și probate cu actele din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul P.M. București prin P.G. împotriva deciziei nr. 505/ A din 24 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a III–a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2009.