ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1616/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1616/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1660 din 12
octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ
și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.B., în contradictoriu cu
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, dispunând anularea
Ordinului nr. 297 din 29 aprilie 2005 și reîncadrarea reclamantului în funcția
de inspector șef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare
București (echivalentă funcției de director executiv).
În motivarea sentinței se reține că
prin Ordinul nr. 297/2005, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării
Rurale a dispus, începând cu data de 3 mai 2005, eliberarea din funcția publică
de conducere - de director executiv al Direcției Teritoriale de Regim Silvic și
de Vânătoare București, a reclamantului și numirea acestuia în funcția de
execuție de consilier superior 1; motivul eliberării din funcție l-a constituit
apariția H.G. nr. 333/2005, pentru reorganizarea direcțiilor teritoriale de regim
silvic și de vânătoare, în inspectorate teritoriale de regim silvic și de
vânătoare.
Se constată că în cauză nu a avut
loc o „reorganizare a activității”, astfel cum este ea definită în dispozițiile
art. 84 pct. 7 din Legea nr. 188/1999, întrucât potrivit art. 4 alin. (1) din
H.G. nr. 333/2005, funcția publică de inspector șef este echivalentă cu cea de
director executiv deținută de reclamant, iar atribuțiile care revin
inspectorului șef [art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 333/2005], sunt aproape identice
cu cele din reglementarea anterioară, respectiv art. 4 alin. (1) și (2) din H.G.
nr. 535/2004, astfel că nu a avut loc o restructurare a funcției, care să
justifice eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere.
Împotriva acestei sentințe a
formulat recurs, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,
solicitându-se modificarea în tot a sentinței nr. 1660 din 12 octombrie 2005,
iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că
în mod greșit, instanța de fond a reținut împrejurarea că nu ar fi avut loc o
reorganizare a activității, conform art. 84 alin. (7) din Legea nr. 188/1999,
privind Statutul funcționarilor publici, funcțiile de directori executivi ai
D.T.R.S.V. nefiind echivalente ca atribuții cu cele de inspectori șefi ai Inspectoratului
Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București, având loc o modificare a
acestor atribuții, conform H.G. nr. 333/2005, în proporție de peste 50%.
Echivalența menționată la art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 333/2005, între cele
două categorii de funcții publice de conducere este raportată numai la nivelul
salarizării.
Se precizează că direcțiile
teritoriale de regim silvic și vânătoare nu au avut în obiectul lor de activitate
componenta de control al regimului silvic și al activității de vânătoare, ci
numai atribuții în domeniul silviculturii și cinegetic, astfel cum rezultă din
H.G. nr. 535/2004, care reglementa atribuțiile acestor direcții; este, astfel,
de necontestat că fuzionarea obiectelor de activitate ale direcțiilor teritoriale
de regim silvic și de vânătoare și inspectoratelor teritoriale de regim silvic
și cinegetic a determinat modificarea substanțială a atribuțiilor instituțiilor
publice care s-au reorganizat ca inspectorate teritoriale de regim silvic și de
vânătoare, precum și a structurii organizatorice a compartimentelor din cadrul
lor.
De asemenea, recurentul arată că în
mod greșit s-a reținut de către instanța de fond, încălcarea art. 79 alin. (2)
din Legea nr. 188/1999 (care prevede că mutarea unui funcționar public în alt
compartiment are loc cu acordul scris al acestuia), acesta nefiind incident în
cauză, respectiv în cazul reducerii funcției ca urmare a reorganizării
activității.
Se precizează că funcțiile publice
din cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București
au fost avizate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin adresa nr. 475
din 17 mai 2005 și, totodată, a fost avizat concursul pentru ocuparea
funcțiilor respective prin concurs.
Analizând actele și lucrările
dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat.
În mod corect, instanța de fond, pe baza
actelor normative aplicabile în cauză, a stabilit că prin reorganizarea
Direcțiilor Teritoriale de Regim Silvic și de Vânătoare, în Inspectorate
Teritoriale de Regim Silvic și Vânătoare, nu a avut loc o modificare substanțială
a atribuțiilor aferente postului ocupat de reclamant, astfel încât să fie
justificată reducerea acestui post.
Potrivit art. 84 alin. (4) din Legea
nr. 188/1999, reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente
acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate
condițiile specifice de ocupare al postului respectiv. În speță, instanța de
fond a reținut în mod temeinic, pe baza comparării atribuțiilor Inspectoratului
Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare stabilite conform H.G. nr. 333/2005,
cu atribuțiile D.T.R.S.V., stabilite conform H.G. nr. 535/2004, rezultând că
acestea sunt identice într-o proporție mai mare de 50%, respectiv din cele 102
alineate ce descriu atribuțiile actuale ale inspectoratelor prevăzute la art. 7
lit. A), B) și C) din H.G. nr. 333/2005, majoritatea (aproximativ 60) se
regăsesc și în vechea reglementare.
Este adevărat că noile inspectorate
teritoriale de regim silvic și de vânătoare includ, spre deosebire de fostele
direcții teritoriale și atribuții specifice de control, dar ponderea acestor atribuții
este relativ redusă în ansamblul atribuțiilor instituției, fiind redate în
numai câteva alineate și grefându-se pe activitățile de analiză și monitorizarea
pe care fostele direcții le desfășurau și anterior, în baza H.G. nr. 535/2004,
O.G. nr. 41/2004 și O.G. nr. 96/1998.
De altfel, acesta este și motivul
pentru care instituțiile care s-au desființat potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 17/2005,
au fost Inspectoratele teritoriale de regim silvic și cinegetic, iar nu
Direcțiile teritoriale de regim silvic și de vânătoare, iar personalul care s-a
transferat în interes de serviciu, conform aceluiași articol, a fost cel al
inspectoratelor, iar nu cel al direcțiilor menționate. Potrivit art. 5 din O.U.G.
nr. 17/2005, s-a dispus reorganizarea direcțiilor teritoriale de regim silvic
și de vânătoare, constituite în baza O.G. nr. 41/2004, ca inspectorate
teritoriale de regim silvic și de vânătoare, ca instituții publice cu
personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și
Dezvoltării Rurale, finanțate integral de la bugetul de stat, iar în condițiile
în care atribuțiile acestora nu s-au modificat în proporție mai mare de 50%,
reducerea postului ocupat de reclamant și redistribuirea sau mutarea acestuia
nu erau justificate.
Astfel, în mod corect, instanța de fond
a constatat nelegalitatea Ordinului nr. 297 din 29 aprilie 2005, nefiind
întrunite condițiile art. 84 alin. (4) lit. b), coroborate cu art. 84 alin. (7)
din Legea nr. 188/1999, pentru a se dispune eliberarea din funcție a
reclamantului și, pe cale de consecință, nici prevederile art. 79 alin. (2) din
legea menționată, care se referă la mutarea funcționarului public într-un alt
compartiment.
Pentru considerentele menționate,
Curtea apreciază că motivele de recurs invocate de recurent în temeiul art. 304
pct. 9 și ale art. 304
1
C. proc. civ., sunt neîntemeiate, hotărârea
instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței
civile nr. 1660 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata în
favoarea intimatului, a sumei de 2500 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 mai 2006.