ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3039/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la

data de 5 iulie 2005, reclamantul V.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea pentru Străini, obligarea acesteia la plata sumei de 471.000 lei,

reprezentând cheltuieli efectuate în dosarul nr. 464/2005 al Curții de Apel

București, în care a fost pronunțată sentința nr. 548 din 28 martie 2005.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, în legătură cu procesul în care a fost pronunțată sentința nr. 548

din 28 martie 2005, a efectuat cheltuieli pentru deplasare în vederea obținerii

permisului de ședere legală în România, precum și cheltuieli pentru achitarea

taxelor de judecată, depunând la dosar, în acest sens, copiile a două chitanțe

privind plata taxelor de 30.000 lei și, respectiv, 37.000 lei, precum și a unui

timbru judiciar în valoare de 3000 lei.

Prin sentința civilă nr.

1840 din 9 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, reținând că reclamantul și-a dovedit

pretențiile numai în ce privește suma de 70.000 lei, a admis în parte acțiunea,

obligând pârâta la plata sumei respective.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, reiterând

argumentele invocate în fața instanței de fond. În plus, prin precizările

depuse la dosarul de recurs în data de 17 august 2006, recurentul a solicitat

acordarea de despăgubiri, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Așa cum rezultă din acțiunea

introductivă, reclamantul a solicitat instanței de fond, acordarea sumei de

471.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr.

464/2005 al Curții de Apel București, în care a fost pronunțată sentința nr.

548 din 28 martie 2005.

În conformitate cu dispozițiile art.

1169 C. civ., „

Cel ce face o propunere înaintea

judecății, trebuie să o dovedească”.

Or, în dovedirea

pretențiilor sale, reclamantul a

depus la dosarul cauzei, copiile a două chitanțe privind

plata taxelor judiciare și de timbru judiciar, în cuantum total de 70.000 lei,

precizând, totodată, în fața instanței de fond, așa cum rezultă din practicaua

sentinței recurate, că a depus la dosar toate actele de care înțelege să se

folosească în susținerea acțiunii.

Așa fiind, cum reclamantul nu și-a

dovedit pretențiile decât parțial, în privința sumei de 70.000 lei,

reprezentând taxe judiciare și de timbru judiciar, în mod corect a procedat

instanța de fond admițând acțiunea în parte, numai cu privire la suma

respectivă, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

În ceea ce privește solicitarea

recurentului de a-i fi acordate despăgubiri, în temeiul art. 24 alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea reține că aceasta nu

poate fi analizată în recurs, nefiind făcută în condițiile prevăzute de art.

132 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul V.I. împotriva sentinței civile nr. 1840 din 9 noiembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2006.