ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3039/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 5 iulie 2005, reclamantul V.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Străini, obligarea acesteia la plata sumei de 471.000 lei, reprezentând cheltuieli efectuate în dosarul nr. 464/2005 al Curții de Apel București, în care a fost pronunțată sentința nr. 548 din 28 martie 2005. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în legătură cu procesul în care a fost pronunțată sentința nr. 548 din 28 martie 2005, a efectuat cheltuieli pentru deplasare în vederea obținerii permisului de ședere legală în România, precum și cheltuieli pentru achitarea taxelor de judecată, depunând la dosar, în acest sens, copiile a două chitanțe privind plata taxelor de 30.000 lei și, respectiv, 37.000 lei, precum și a unui timbru judiciar în valoare de 3000 lei.

Prin sentința civilă nr. 1840 din 9 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reținând că reclamantul și-a dovedit pretențiile numai în ce privește suma de 70.000 lei, a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la plata sumei respective. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, reiterând argumentele invocate în fața instanței de fond. În plus, prin precizările depuse la dosarul de recurs în data de 17 august 2006, recurentul a solicitat acordarea de despăgubiri, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Așa cum rezultă din acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat instanței de fond, acordarea sumei de 471.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. 464/2005 al Curții de Apel București, în care a fost pronunțată sentința nr. 548 din 28 martie 2005. În conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ., „ Cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească”. Or, în dovedirea pretențiilor sale, reclamantul a depus la dosarul cauzei, copiile a două chitanțe privind plata taxelor judiciare și de timbru judiciar, în cuantum total de 70.000 lei, precizând, totodată, în fața instanței de fond, așa cum rezultă din practicaua sentinței recurate, că a depus la dosar toate actele de care înțelege să se folosească în susținerea acțiunii.

Așa fiind, cum reclamantul nu și-a dovedit pretențiile decât parțial, în privința sumei de 70.000 lei, reprezentând taxe judiciare și de timbru judiciar, în mod corect a procedat instanța de fond admițând acțiunea în parte, numai cu privire la suma respectivă, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală. În ceea ce privește solicitarea recurentului de a-i fi acordate despăgubiri, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea reține că aceasta nu poate fi analizată în recurs, nefiind făcută în condițiile prevăzute de art. 132 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul V.I. împotriva sentinței civile nr. 1840 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2006.