ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 388/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația în anulare,

întemeiată în drept pe prevederile art. 318 C. proc. civ., SC A. SA Slatina a

solicitat anularea deciziei civile nr. 3841 din 23 iunie 2005, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1660/2004 și reluarea

judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat.

În motivarea contestației sale în

anulare, completată, contestatoarea invocă greșeala materială esențială a

instanței de recurs și omisiunea cercetării unui motiv de casare a hotărârii

atacate cu recurs.

Un prim motiv invocat prin

contestație l-ar constitui faptul că instanța de recurs nu a pus în discuția

părților și nici nu s-a pronunțat pe excepția invocată de contestatoare în

concluziile sale cu privire la faptul că în decizia atacată cu recurs este o

contradicție în sensul că nu i s-a comunicat întreaga decizie, respectiv nu i

s-a comunicat și încheierea în care s-au consemnat dezbaterile și prin care s-a

amânat pronunțarea. Aceasta ar fi o omisiune a instanței de recurs în sensul art.

318 C. proc. civ.

Un alt motiv, invocat prin

completarea adusă de contestatoare, ar consta în aceea că instanța de recurs nu

a pus în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra motivelor de recurs

generate de înscrisurile nou depuse de contestatoarea recurentă, care priveau

motive de ordine publică. Aceasta ar constitui tot o greșeală materială

esențială cât și o omisiune de cercetare a unui motiv de casare, în sensul art.

318 C. proc. civ.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor invocate prin contestația în anulare, Înalta Curte constată că

nu este dat nici unul din cazurile prevăzute de art. 318 C. proc. civ. care să

ducă la anularea acestei hotărâri, contestația în anulare fiind nefondată.

Nici unul din cele două motive invocate

în contestație nu se încadrează în cazul de „greșeală materială” prevăzut de art.

318 C. proc. civ., care are în vedere greșelile materiale cu caracter

procedural, erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale

judecării recursului și nu eventuale greșeli de judecată.

Contestatoarea nu a invocat nici

prin motivele de recurs și nici prin concluziile sale în calitate de recurentă,

faptul că nu i-a fost comunicată, odată cu decizia pronunțată în apel și

încheierea de amânare a pronunțării, așa încât nu poate invoca omisiunea

instanței de a se pronunța asupra unei atari cereri.

În ce privește omisiunea instanței

de recurs de a se pronunța asupra „motivelor de recurs generate de înscrisurile

noi depuse”, din examinarea deciziei atacate rezultă că, în nici un caz, nu ne

aflăm în fața unei omisiuni a instanței de a se pronunța în sensul art. 318 C.

proc. civ. Astfel, instanța de recurs a reținut și rezumat toate motivele de

recurs invocate după care a răspuns acestora dar având în vedere stadiul în

care se afla cauza. Astfel a reținut că instanța de apel a rejudecat cauza după

casarea cu trimitere, pronunțându-se, potrivit art. 315 C. proc. civ., numai în

limitele acestei casări, respectiv asupra caracterului definitiv al hotărârii

străine a cărei recunoaștere s-a cerut și asupra reciprocității.

c

a atare a arătat, pe bună dreptate, că

nu pot fi examinate în această etapă procesuală alte critici subsumate

cazurilor de modificare invocate de pârâta-recurentă, în afara celor care

privesc limitele rejudecării.

Față de cele de mai sus, Înalta

Curte, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 318 C.

proc. civ., urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anularea

deciziei nr. 3841 din 23 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, formulată de SC A. SA Slatina, ca nefondată.

I

revocabilă

.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2006.