ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 388/2006

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare, întemeiată în drept pe prevederile art. 318 C. proc. civ., SC A. SA Slatina a solicitat anularea deciziei civile nr. 3841 din 23 iunie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1660/2004 și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat. În motivarea contestației sale în anulare, completată, contestatoarea invocă greșeala materială esențială a instanței de recurs și omisiunea cercetării unui motiv de casare a hotărârii atacate cu recurs.

Un prim motiv invocat prin contestație l-ar constitui faptul că instanța de recurs nu a pus în discuția părților și nici nu s-a pronunțat pe excepția invocată de contestatoare în concluziile sale cu privire la faptul că în decizia atacată cu recurs este o contradicție în sensul că nu i s-a comunicat întreaga decizie, respectiv nu i s-a comunicat și încheierea în care s-au consemnat dezbaterile și prin care s-a amânat pronunțarea. Aceasta ar fi o omisiune a instanței de recurs în sensul art. 318 C. proc. civ. Un alt motiv, invocat prin completarea adusă de contestatoare, ar consta în aceea că instanța de recurs nu a pus în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra motivelor de recurs generate de înscrisurile nou depuse de contestatoarea recurentă, care priveau motive de ordine publică.

Aceasta ar constitui tot o greșeală materială esențială cât și o omisiune de cercetare a unui motiv de casare, în sensul art. 318 C. proc. civ. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate prin contestația în anulare, Înalta Curte constată că nu este dat nici unul din cazurile prevăzute de art. 318 C. proc. civ. care să ducă la anularea acestei hotărâri, contestația în anulare fiind nefondată. Nici unul din cele două motive invocate în contestație nu se încadrează în cazul de „greșeală materială” prevăzut de art. 318 C. proc. civ., care are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural, erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și nu eventuale greșeli de judecată.

Contestatoarea nu a invocat nici prin motivele de recurs și nici prin concluziile sale în calitate de recurentă, faptul că nu i-a fost comunicată, odată cu decizia pronunțată în apel și încheierea de amânare a pronunțării, așa încât nu poate invoca omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei atari cereri. În ce privește omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra „motivelor de recurs generate de înscrisurile noi depuse”, din examinarea deciziei atacate rezultă că, în nici un caz, nu ne aflăm în fața unei omisiuni a instanței de a se pronunța în sensul art. 318 C. proc. civ. Astfel, instanța de recurs a reținut și rezumat toate motivele de recurs invocate după care a răspuns acestora dar având în vedere stadiul în care se afla cauza.

Astfel a reținut că instanța de apel a rejudecat cauza după casarea cu trimitere, pronunțându-se, potrivit art. 315 C. proc. civ., numai în limitele acestei casări, respectiv asupra caracterului definitiv al hotărârii străine a cărei recunoaștere s-a cerut și asupra reciprocității. c a atare a arătat, pe bună dreptate, că nu pot fi examinate în această etapă procesuală alte critici subsumate cazurilor de modificare invocate de pârâta-recurentă, în afara celor care privesc limitele rejudecării. Față de cele de mai sus, Înalta Curte, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei nr. 3841 din 23 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, formulată de SC A. SA Slatina, ca nefondată. I revocabilă . Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2006.