ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6281/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, în temeiul hotărârii de casare date de Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile art. 313 C. proc. civ., reclamantul G.S. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor de inventator restante, daune cominatorii și cheltuieli de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că prin sentința civilă nr. 256/1996 Tribunalul Vrancea a obligat-o pe pârâtă la plata, către reclamant, a drepturilor de inventator ce i se cuvin până la data de 22 ianuarie 1996. Deși hotărârea a rămas irevocabilă, pârâta a refuzat executarea ei.

În fond după casare, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 890 din 1 septembrie 2004 prin care a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamant a 27.416.198.910 lei reprezentând indexarea drepturilor bănești recunoscute prin sentința civilă nr. 256/1996 a Tribunalului Vrancea. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că brevetele de invenție ale reclamantului au fost aplicate de pârâtă fără ca aceasta să-i plătească toate drepturile ce i se cuvin. Conform Regulii nr. 53 din H.G. nr. 152/1992 și Regulii nr. 79 din H.G. nr. 499/2003, reclamantul are dreptul la indexarea drepturilor recunoscute prin hotărâre judecătorească. Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentințe.

Prin decizia civilă nr. 2981 din 7 decembrie 2004 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă a respins apelul ca nefondat. În considerentele deciziei sale, instanța de apel a arătat că pârâta nu a motivat apelul, astfel că, în condițiile art. 287 alin. (2) C. proc. civ., a fost decăzută din acest drept. Examinând din oficiu cauza, s-a constatat că instanța de fond s-a conformat indicațiilor date prin decizia de casare, efectuând probatoriul menționat în aceasta și a dat o corectă rezolvare excepțiilor ridicate de apelantă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., vizând în esență următoarele aspecte: Prin adresa nr. 2367 din 2 decembrie 2004 apelanta a expediat motivele de apel precum și o cerere prin care solicita acordarea unui termen pentru lipsă de apărare.

Aceste documente au ajuns la Curtea de Apel Ploiești la 3 decembrie 2004, primirea fiind confirmată în scris de către funcționara instanței. Cu toate acestea, motivele de apel nu au fost depuse la dosar și nici nu au fost analizate criticile făcute pe fondul pricinii. În dovedirea recursului, în temeiul art. 305 C. proc. civ., la dosarul cauzei au fost depuse în copie o serie de înscrisuri. Analizând hotărârea instanței de apel, în raport de criticile formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente: În condițiile art. 287 alin. (2) C. proc. civ., apelul trebuie să fie motivat, sub sancțiunea decăderii, până la prima zi de înfățișare în apel.

Textul nu este lipsit de efecte de art. 292 alin. (2) C. proc. civ. conform căruia, în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță. Sancțiunea decăderii, decurgând din nemotivarea căii de atac, operează chiar în condițiile existenței art. 292 alin. (2) C. proc. civ., și ea constă în aceea că apelantul nu va mai putea invoca în apel motive noi, care nu au fost avute în vedere în primă instanță. În speță, instanța de apel nu trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., și să analizeze din oficiu legalitatea și temeinicia sentinței deoarece, în termenul impus de art. 287 alin. (2) C. proc.

civ., apelul a fost motivat. Prin adresa înregistrată la 6 decembrie 2004 apelanta pârâtă a învederat transmiterea a două exemplare din motivele de apel și a solicitat acordarea unui termen pentru angajarea unui avocat. Întrucât singurul termen acordat în etapa apelului a fost la 7 decembrie 2004, când, de altfel, s-a și soluționat cauza, motivele de apel fuseseră depuse până la prima zi de înfățișare. Verificând considerentele deciziei date în apel, prin raportare la motivele de apel, instanța de recurs a constatat că, practic, în apel nu a avut loc o cercetare în fond a raportului juridic litigios, în limitele devoluțiunii fixate prin motivele de apel. Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. se va dispune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SC A. SA împotriva deciziei civile nr. 2981 din 17 decembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, și în consecință: Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2006.