ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3194/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 108 din 25 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 351/CAF/2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC D.T. SRL Focșani, anulând decizia nr. 294 din 21 aprilie 2005, emisă de pârâtul C.N.A., prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii de 5.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 294 din 21 aprilie 2005, emisă de C.N.A., prin care i-a fost aplicată o amendă de 50.000.000 lei (5.000 RON), deoarece ar fi încălcat dispozițiile legale privitoare la publicitatea mascată în cadrul emisiunilor TV ale postului de televiziune A. Este neîndoios că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 face referire la publicitatea mascată pe care o interzice. Din definiția legală rezultă că prin aceasta se înțelege prezentarea în programe prin cuvinte, imagini sau sunete, a bunurilor și serviciilor, denumirilor mărcilor comerciale sau activităților unui producător de bunuri ori prestări de servicii, dacă această prezentare este făcută în mod intenționat de radiodifuzor, în scop publicitar nedeclarat.

Latura subiectivă a contravenției constă, așadar, în intenția directă a radiodifuzorului de a face publicitate, intenție care rezultă din programul prezentat. Or, în speță nu s-a dovedit o astfel de intenție, iar prezentarea realităților locale ale zonei Vrancea nu poate fi făcută fără nume de persoane și locuri. Ca și exemplu, preluat de pe CD-urile prezentate ca mijloc de probă, pentru orașul Adjud, informația referitoare la deschiderea unei sucursale B.C.R. nu poate constitui în nici un chip publicitate mascată, atâta vreme cât pentru această localitate, informația constituie în primul rând o știre de utilitate publică. Pe de altă parte, organizarea de concursuri și oferirea de premii de către anumiți sponsori nu constituie neapărat publicitate mascată, atâta vreme cât scopul emisiunii este unul cultural sportiv, în beneficiul unui segment de telespectatori.

Faptul de a se fi amintit și numele sponsorilor, nu constituie o intenție vădită de a face publicitate, ci de subliniere a naturii sau valorii premiului oferit, inclusiv al unui bilet la un meci de fotbal internațional. În ceea ce privește durata spoturilor publicitare, a fost urmărit în raportul de monitorizare un singur spot publicitar, fără a se face o analiză a timpului afectat publicității care s-ar putea încadra în baremul de 12 minute. Cum de realitatea și obiectivitatea constatărilor depinde și aprecierea asupra legalității sancțiunii, s-a concluzionat că se impunea monitorizarea duratei integrale a emisiunilor și nu doar un segment al activității acesteia. Reținând că nu s-a făcut dovada că reclamanta a făcut intenționat acte de publicitate mascată, prima instanță a apreciat că sancțiunea aplicată este prea severă în raport cu fapta acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, C.N.A., solicitând admiterea acestuia, iar în urma rejudecării cauzei, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată. Hotărârea a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se, în primul rând, că decizia nu a fost anulată pentru nelegalitate, ci pentru faptul că s-a apreciat că sancțiunea aplicată este prea severă, anularea fiind rezultatul unei aprecieri subiective a instanței de fond, fără a se observa că s-a aplicat limita minimă a amenzii prevăzută de lege.

Sub aspectul laturii subiective a contravenției, s-a învederat faptul că din materialul probator existent la dosar, constând din înscrisuri și 5 CD-uri, rezultă fără îndoială că prin difuzarea emisiunilor menționate nu s-a urmărit prezentarea unor persoane cu succes în afaceri, ci promovarea produselor și serviciilor oferite de firmele conduse de către aceste persoane, în afara numelor mărcilor fiind prezentate adresele și numerele de telefon, astfel încât concluzia instanței este nejustificată.

În acest sens s-a apreciat că prezentarea realităților locale nu-l absolvă pe radiodifuzor de rigorile legii, iar segmentul din emisiunea S.A., când realizatorul a arătat în mod vădit intenționat cartonul în care era inscripționat numele agenției V.T., sediul acesteia și numărul de telefon, gest pentru care i s-a mulțumit de către managerul firmei în intervenția telefonică, constituie în mod evident publicitate mascată, în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. i) din legea audiovizualului.

Au fost invocate și dispozițiile art. 1 lit. c) din legea audiovizualului, din a cărui interpretare rezultă că radiodifuzorul poate interveni în orice moment pentru buna desfășurare a serviciilor de programe, atunci când constată încălcarea legislației într-un anumit domeniu, precum și cele ale art. 7 din decizia 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea și teleshoppingul, potrivit cărora este interzisă descrierea calității produselor sau serviciilor oferite ca premii în emisiunile concurs, cu excepția mărcii și a prețului, dispoziții încălcate în speță în condițiile în care prin intervenția telefonică a managerului agenției V.T., care nu a avut calitatea de sponsor, s-a oferit pachetul complet de servicii, adică bilet de intrare la meci, program transport, masă și cazare cu indicarea sediului firmei și a numărului de telefon pentru înscriere.

Susține, totodată, recurentul, că informația referitoare la deschiderea unei sucursale a B.C.R. trebuia prezentată, conform dispozițiilor legale, dacă era considerată o informație publică, în programele de știri și nicidecum să se recurgă la prezentarea serviciilor în emisiunea respectivă. Cu privire la durata spoturilor publicitare s-a precizat că monitorizarea emisiunilor vizate a fost făcută în integralitatea lor, evidențiindu-se încălcările pe care reclamanta le-a făcut pe durata intervalului orar din timpul orei date, indiferent de emisiune sau program difuzat. Recursul este fondat. Analizând actele dosarului, criticile recurentului, prin prisma dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. și a prevederilor legale incidente în materie și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin decizia nr. 294 din 21 aprilie 2005, emisă de C.N.A. în temeiul art. 90 alin. (1) lit. c) și alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 50.000.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din aceeași lege, potrivit cărora publicitatea mascată și teleshoppingul mascat sunt interzise. S-a reținut, astfel, că în emisiunile difuzate în fiecare zi de joi și în reluare duminica, sub genericul „Oameni de afaceri”, sunt invitați reprezentanți ai unor firme care au ca obiect de activitate, producerea și comercializarea de produse sau prestarea unor servicii, făcându-li-se publicitate indirectă ori mascată.

De exemplu, în data de 3 martie 2005 a fost prezentată firma G., care se ocupă de amenajări interioare, iar în emisiunea S.A., sponsorizați de SC O.I., a fost organizat, în data de 21 martie 2005, un concurs în cadrul căruia au fost oferite premii atât de sponsor, cât și de alte societăți cărora li s-a făcut publicitate indirectă. Astfel, firma L., care a oferit „un premiu dulce de ciocolată”, a fost prezentată ca „unic distribuitor al produselor”, iar agenția de turism V.T. a oferit ca premiu un bilet de călătorie cu autocarul dus-întors și un bilet la meciul de fotbal România-Olanda. Managerul acestei agenții a intervenit telefonic, prezentând pachetul întreg de servicii și indicând sediul și numărul de telefon pentru înscrieri.

Membrii Consiliului au considerat că prezentarea unor bunuri și servicii oferite de diferite societăți comerciale, în această modalitate și în mod repetat, cu încălcarea regimului difuzării publicității în audiovizual, s-a transformat în publicitate mascată. S-a reținut și încălcarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, pe baza raportului întocmit de inspectorul teritorial, durata spoturilor de publicitate ale postului TV A. depășind durata prevăzută de lege cu 5 minute/oră. Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, publicitatea și teleshoppingul se difuzează grupat, trebuie să fie ușor de identificat prin marcaje corespunzătoare și trebuie să fie separate de alte părți ale serviciului de programe prin semnale optice și acustice.

Același text de lege, prin alin. (4), interzice publicitatea mascată și teleshoppingul marcat. Publicitatea mascată este definită prin art. 1 lit. i) din lege, ca fiind prezentarea în programe, prin cuvinte, sunete sau imagini, a bunurilor, serviciilor, denumirilor, mărcilor comerciale sau activităților unui producător de bunuri ori prestator de servicii, dacă această prezentare este făcută în mod intenționat de radiodifuzor, în scop publicitar nedeclarat și care poate crea confuzie în rândul publicului cu privire la adevăratul său scop. Din probele administrate în cauză rezultă fără dubii că postul de televiziune A. a făcut publicitate mascată societăților comerciale indicate în decizia atacată, precum și altor firme, concluzia primei instanțe privind lipsa intenției directe a radiodifuzorului de a face publicitate, neavând nici o justificare.

Conținutul respectivelor emisiuni atestă faptul că s-a urmărit mediatizarea micilor și marilor oameni de afaceri vrânceni, prin promovarea formelor ai căror reprezentanți au fost invitați în emisiune pentru a-și prezenta produse și serviciile oferite de către acestea, precum și modalitățile de comercializare, însă într-un cadru nelegal. Acesta, în condițiile în care a fost atenționată încă de la difuzarea primelor ediții în 2003 și apoi în 2004 să intre în legalitate, întrucât a încălcat în mod sistematic prevederile legale privind regimul difuzării publicității. Astfel, spre exemplu, în cadrul ediției din 3 martie 2005 a emisiunii „Oameni de afaceri”, încă de la începutul emisiunii și apoi pe tot parcursul ei s-au prezentat imagini cu materiale textile, mobilă, perdele executate la comandă de SC G., apărând din când în când pe ecran marca firmei, însoțită uneori de numărul de telefon și programul de funcționare.

De asemenea, pentru emisiunea S.A., pe lângă aspectele evidențiate în decizie și necontestate sub aspectul stării de fapt, gestul realizatorului emisiunii de a arăta un carton conținând premiul oferit de Agenția V.T.”, cu indicarea sediului și numărului de telefon și a precizării că este singura agenție ce organizează astfel de excursii, atestă condiția impusă de art. 1 lit. i) din lege, pentru reținerea publicității mascate. Pentru a nu constitui publicitate mascată, reclamele pentru firmele respective ar fi trebuit să fie difuzate în condițiile stabilite prin art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 și art. 12 alin. (1) din decizia nr. 254/2004 privind publicitatea și teleshoppingul, cu modificările ulterioare.

Pe de altă parte, prima instanță a făcut aprecieri și sub aspectul individualizării sancțiunii, considerând-o prea severă în raport cu fapta reclamantei, aprecieri care implică reținerea îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru stabilirea răspunderii contravenționale în sarcina acesteia. Nejustificate sunt și aserțiunile referitoare la modalitatea de întocmire a raportului de monitorizare sub aspectul duratei spoturilor publicitare, aceasta realizându-se în mod corect pe durata intervalului orar din timpul oricărei ore date, indiferent de emisiune sau program difuzat, cu evidențierea încălcărilor pe care reclamanta le-a făcut. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 pct. 1 și 3, coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul va fi admis, modificându-se în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată. În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimata-reclamantă va fi obligată să-i plătească recurentului-pârât, suma de 354,77 RON, cheltuieli de judecată pentru fond și recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.A., împotriva sentinței civile nr. 108 din 25 octombrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de SC D.T. SRL Focșani, ca neîntemeiată. Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 354,77 RON către recurentul-pârât C.N.A. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.