ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1290/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 mai 2004, reclamanta SC C. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, obligarea pârâtelor să-i recunoască dreptul prevăzut de O.U.G. nr. 40/2002, de a beneficia de scutirea la plata sumei de 41.791.494 lei, reprezentând majorări de întârziere și penalități, precum și eșalonarea la plată a sumei de 16.119.314 lei, pe o perioadă de 6 luni, anularea actului administrativ, numit „înștiințare de plată rectificativă” nr. 688 din 24 martie 2004 și suspendarea executării acestui act.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 18 decembrie 2002 a solicitat Casei de Asigurări de Sănătate Vâlcea, scutirea și eșalonarea la plata unor debite, în temeiul art. 14 din O.U.G. nr. 40/2002. Cu toate că, prin convenția din 15 octombrie 2003, încheiată cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, a fost scutită de orice obligație fiscală, prin adresa nr. 688 din 24 martie 2004 i s-a transmis o înștiințare de plată rectificativă, din care rezultă că datorează dobânzi și penalități în sumă de 59.136.522 lei, restante la data de 30 iunie 2003, urmând a fi plătite valabil în contul A.V.A.B. Tribunalul Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal, inițial învestit, prin sentința nr. 1027 din 26 octombrie 2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată și cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

Prin decizia nr. 11/R/C/17 ianuarie 2005, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, această sentință a fost casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, în vederea exercitării rolului activ al instanței, prin administrarea de probe, din care să rezulte dacă reclamanta a depus documentația concomitent depunerii cererii, dacă documentația era completă, dacă reclamanta îndeplinea condițiile prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 40/2002, dacă pârâta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 4 și 9 din Ordinul nr. 132/2002 și dacă, la data înștiințării de plată rectificative, creanța se înregistrase la Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea sau la A.V.A.B.

(în prezent A.V.A.S.). În fond după casare, Tribunalul Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus introducerea în cauză a A.V.A.S. (fostă A.V.A.B.), care s-a subrogat în drepturile și obligațiile caselor de asigurări de sănătate, în temeiul art. 2 din O.U.G. nr. 95/2003 și care, prin Protocolul nr. 36 din 3 martie 2004, încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea, a preluat creanțele bugetare existente în evidența contabilă a acestei din urmă autorități. Reținând incidența prevederilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr. 316/CAF din 17 mai 2005, a declinat competența judecării cauzei, în favoarea Curții de Apel București.

Rejudecând pricina în primă instanță în fond după casare, Curtea de Apel București, secția a-VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1571 din 29 septembrie 2005, a respins acțiunea formulată de SC C. SRL, Râmnicu Vâlcea. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că documentele depuse de reclamantă în sprijinul cererii sale nu sunt datate și nu cuprind nici o mențiune de înregistrare la Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea, astfel încât nu s-a dovedit respectarea condițiilor prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 40/2002 și de art. 3 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 132/2002, al C.N.A.S., pentru acordarea înlesnirilor la plată solicitate. Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC C. SRL, Râmnicu Vâlcea, solicitând casarea acestei hotărâri judecătorești și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a formulat-o.

Recurenta a susținut că instanța nu a respectat îndrumările deciziei de casare și nu a verificat și analizat: - modul în care intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea a înregistrat documentațiile de acordare a înlesnirilor la plata obligațiilor față de fondul de asigurări de sănătate; - dacă documentația depusă de societate îndeplinea condițiile prevăzute de art. 14 din O.U.G.

nr. 40/2002; - dacă intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 4 și 9 din Ordinul nr. 132/2002; - dacă, la data înștiințării de plată rectificative nr. 688 din 24 martie 2004, creanța se înregistra la Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea sau la A.V.A.S.; - dacă procedura de depunere a documentației impunea ca fiecare filă să fie înregistrată și ștampilată de către pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea sau numai adresa prin care se solicitau înlesnirile; - dacă societatea era îndreptățită să beneficieze de aceste scutiri și eșalonări la plată, situație ce echivalează cu nepronunțarea asupra fondului. S-a mai arătat că, instanța a interpretat eronat dispozițiile art. 7 din O.U.G.

nr. 40/2002, întrucât pe baza acelorași acte pe care le-a depus la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, autoritatea menționată a acordat înlesnirile respective, iar dacă documentația era incompletă, intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea avea obligația ca, potrivit art. 5 din Ordinul nr. 132/2002, să-i solicite în scris completarea acesteia. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în speță, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. În conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G.

nr. 40/2002, pentru recuperarea arieratelor bugetare, „La cererea temeinic justificată a debitorilor, indiferent de forma de proprietate și de modul de organizare, creditorii bugetari vor acorda pentru obligațiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare restante la data de 31 decembrie 2001, inclusiv majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente acestora, calculate și datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență: a) eșalonări la plata impozitelor, taxelor contribuțiilor și a altor obligații bugetare; b) amânări la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor obligații bugetare; c) eșalonări la plata majorărilor de întârziere și/sau a penalităților de orice fel; d) amânări și/sau scutiri ori amânări și/sau reduceri de majorări de întârziere și/sau de penalități de întârziere; e) scutiri sau reduceri de impozite și taxe, în condițiile legii”.

Normele metodologice privind procedura și competențele de acordare a înlesnirilor la plata obligațiilor restante la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul nr. 132/2002, emis de C.N.A.S., prevăd la art. 3 alin. (1). „Înlesnirile la plata se acordă numai pe baza cererilor motivate ale debitorilor, însoțite de documente justificative, depuse la Casele de asigurări de sănătate […]”. În mod eronat, recurenta susține că instanța nu a verificat și analizat modul în care s-a depus documentația pentru acordarea facilităților fiscale în discuție și felul în care părțile și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau potrivit O.U.G. nr. 40/2002 și Ordinului nr. 132/2002. Așa după cum, pe bună dreptate, a reținut instanța de fond după casare, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că, în afara cererii de acordare a înlesnirilor fiscale, a depus și documentația justificativă, așa cum impuneau dispozițiile legale mai sus invocate.

Astfel, înscrisurile depuse în dosar în cursul procesului nu poartă nici o mențiune de înregistrare la autoritatea pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea. Mai mult decât atât, în cererea înregistrată sub nr. 3586 din 19 decembrie 2002 nu se face nici o mențiune privind anexarea unui document justificativ.

Nu se poate reține nici teza sugerată de recurentă, potrivit căreia intimata Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea ar trebui să facă dovada că nu s-au înregistrat respectivele documente, pe de o parte pentru că depunerea acestor acte nu constituie o prezumție legală, iar pe de altă parte pentru că, potrivit art. 1169 C. civ., recurentei îi revine sarcina probei, neputându-se pretinde intimatei să producă proba negativă ( probațio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat ). Având în vedere că nu a fost demonstrat faptul depunerii vreunui înscris justificativ, recurenta nu poate susține că, potrivit prevederilor art. 5 din Ordinul nr. 132/2002, intimata-reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea, în ale cărei drepturi și obligații s-a subrogat A.V.A.S., trebuia să-i solicite în scris completarea documentației, în cauză nefiind cazul depunerii unei documentații incomplete, așa cum prevede textul normativ indicat, ci al nedepunerii unui astfel de dosar.

De altfel, așa cum rezultă din procesul-verbal de control nr. 3480 din 11 decembrie 2002, societatea recurentă înregistra la data controlului, obligații fiscale restante. Nu este fondată nici susținerea recurentei-reclamante, privitoare la scutirile obținute prin convenția încheiată cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, având în vedere că, așa cum rezultă din adresa nr. 18.852 din 5 iulie 2004, pct. 3, emisă de această autoritate, „sarcina acordării scutirilor la plată pentru dobânzile și penalitățile de întârziere față de Bugetul asigurărilor de sănătate revenea în exclusivitate Casei de Asigurări de Sănătate Vâlcea, care a gestionat acest fond, și nu Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea, care a preluat acest fond la data de 1 ianuarie 2004”.

Cum nu se poate reține nici că instanța a încălcat îndrumările deciziei de casare, fondul pricinii fiind cercetat și dându-se o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, în temeiul tuturor celor expuse și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 1571 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2006.