ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1290/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 20 mai 2004, reclamanta SC C. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea și Direcția Generală

a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, obligarea pârâtelor să-i recunoască

dreptul prevăzut de O.U.G. nr. 40/2002, de a beneficia de scutirea la plata sumei

de 41.791.494 lei, reprezentând majorări de întârziere și penalități, precum și

eșalonarea la plată a sumei de 16.119.314 lei, pe o perioadă de 6 luni,

anularea actului administrativ, numit „înștiințare de plată rectificativă” nr. 688

din 24 martie 2004 și suspendarea executării acestui act.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, la data de 18 decembrie 2002 a solicitat Casei de Asigurări de Sănătate Vâlcea, scutirea și eșalonarea la plata unor debite, în temeiul art. 14

din O.U.G. nr. 40/2002. Cu toate că, prin convenția din 15 octombrie 2003, încheiată

cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, a fost scutită de

orice obligație fiscală, prin adresa nr. 688 din 24 martie 2004 i s-a transmis o

înștiințare de plată rectificativă, din care rezultă că datorează dobânzi și

penalități în sumă de 59.136.522 lei, restante la data de 30 iunie 2003, urmând

a fi plătite valabil în contul A.V.A.B.

Tribunalul Vâlcea, secția de contencios

administrativ și fiscal, inițial învestit, prin sentința nr. 1027 din 26

octombrie 2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată și cererea de suspendare,

ca rămasă fără obiect.

Prin decizia nr. 11/R/C/17 ianuarie

2005, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ,

această sentință a fost casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași

instanță, în vederea exercitării rolului activ al instanței, prin administrarea

de probe, din care să rezulte dacă reclamanta a depus documentația concomitent

depunerii cererii, dacă documentația era completă, dacă reclamanta îndeplinea

condițiile prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 40/2002, dacă pârâta și-a

îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 4 și 9 din Ordinul nr. 132/2002 și

dacă, la data înștiințării de plată rectificative, creanța se înregistrase la Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea sau la A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.).

În fond după casare, Tribunalul

Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus introducerea în

cauză a A.V.A.S. (fostă A.V.A.B.), care s-a subrogat în drepturile și

obligațiile caselor de asigurări de sănătate, în temeiul art. 2 din O.U.G. nr. 95/2003

și care, prin Protocolul nr. 36 din 3 martie 2004, încheiat cu Casa de

Asigurări de Sănătate Vâlcea, a preluat creanțele bugetare existente în

evidența contabilă a acestei din urmă autorități.

Reținând incidența prevederilor art.

45 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr. 316/CAF

din 17 mai 2005, a declinat competența judecării cauzei, în favoarea Curții de

Apel București.

Rejudecând pricina în primă instanță

în fond după casare, Curtea de Apel București, secția a-VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1571 din 29 septembrie 2005, a respins acțiunea formulată de SC C. SRL, Râmnicu Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că documentele depuse de reclamantă în sprijinul cererii sale nu sunt datate

și nu cuprind nici o mențiune de înregistrare la Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea, astfel încât nu s-a dovedit respectarea condițiilor

prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 40/2002 și de art. 3 din Normele aprobate

prin Ordinul nr. 132/2002, al C.N.A.S., pentru acordarea înlesnirilor la plată

solicitate.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a declarat recurs reclamanta SC C. SRL, Râmnicu Vâlcea, solicitând casarea

acestei hotărâri judecătorești și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a

formulat-o.

Recurenta a susținut că instanța nu

a respectat îndrumările deciziei de casare și nu a verificat și analizat:

- modul în care intimata-pârâtă Casa

de Asigurări de Sănătate Vâlcea a înregistrat documentațiile de acordare a

înlesnirilor la plata obligațiilor față de fondul de asigurări de sănătate;

- dacă documentația depusă de

societate îndeplinea condițiile prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 40/2002;

- dacă intimata-pârâtă Casa de

Asigurări de Sănătate Vâlcea și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 4 și

9 din Ordinul nr. 132/2002;

- dacă, la data înștiințării de

plată rectificative nr. 688 din 24 martie 2004, creanța se înregistra la Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea sau la A.V.A.S.;

- dacă procedura de depunere a

documentației impunea ca fiecare filă să fie înregistrată și ștampilată de

către pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea sau numai adresa prin care se

solicitau înlesnirile;

- dacă societatea era îndreptățită

să beneficieze de aceste scutiri și eșalonări la plată, situație ce echivalează

cu nepronunțarea asupra fondului.

S-a mai arătat că, instanța a

interpretat eronat dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 40/2002, întrucât pe baza

acelorași acte pe care le-a depus la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, autoritatea menționată a acordat

înlesnirile respective, iar dacă documentația era incompletă, intimata-pârâtă

Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea avea obligația ca, potrivit art. 5 din

Ordinul nr. 132/2002, să-i solicite în scris completarea acesteia.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu criticile invocate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente în speță, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele care vor

fi expuse în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 1

din O.U.G. nr. 40/2002, pentru recuperarea arieratelor bugetare, „La cererea

temeinic justificată a debitorilor, indiferent de forma de proprietate și de

modul de organizare, creditorii bugetari vor acorda pentru obligațiile bugetare

reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare restante la

data de 31 decembrie 2001, inclusiv majorări de întârziere și penalități de

întârziere aferente acestora, calculate și datorate până la data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență:

a) eșalonări la plata impozitelor,

taxelor contribuțiilor și a altor obligații bugetare;

b) amânări la plata impozitelor,

taxelor, contribuțiilor și a altor obligații bugetare;

c) eșalonări la plata majorărilor de

întârziere și/sau a penalităților de orice fel;

d) amânări și/sau scutiri ori

amânări și/sau reduceri de majorări de întârziere și/sau de penalități de întârziere;

e) scutiri sau reduceri de impozite

și taxe, în condițiile legii”.

Normele metodologice privind procedura

și competențele de acordare a înlesnirilor la plata obligațiilor restante la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul nr. 132/2002, emis de C.N.A.S.,

prevăd la art. 3 alin. (1). „Înlesnirile la plata se acordă numai pe baza cererilor

motivate ale debitorilor, însoțite de documente justificative, depuse la Casele de asigurări de sănătate […]”.

În mod eronat, recurenta susține că

instanța nu a verificat și analizat modul în care s-a depus documentația pentru

acordarea facilităților fiscale în discuție și felul în care părțile și-au

îndeplinit obligațiile ce le reveneau potrivit O.U.G. nr. 40/2002 și Ordinului nr.

132/2002.

Așa după cum, pe bună dreptate, a reținut

instanța de fond după casare, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că, în

afara cererii de acordare a înlesnirilor fiscale, a depus și documentația

justificativă, așa cum impuneau dispozițiile legale mai sus invocate. Astfel,

înscrisurile depuse în dosar în cursul procesului nu poartă nici o mențiune de

înregistrare la autoritatea pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea.

Mai mult decât atât, în cererea

înregistrată sub nr. 3586 din 19 decembrie 2002 nu se face nici o mențiune privind

anexarea unui document justificativ.

Nu se poate reține nici teza

sugerată de recurentă, potrivit căreia intimata Casa de Asigurări de Sănătate

Vâlcea ar trebui să facă dovada că nu s-au înregistrat respectivele documente,

pe de o parte pentru că depunerea acestor acte nu constituie o prezumție

legală, iar pe de altă parte pentru că, potrivit art. 1169 C. civ., recurentei îi revine sarcina probei, neputându-se pretinde intimatei să producă proba

negativă (

probațio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat

).

Având în vedere că nu a fost demonstrat

faptul depunerii vreunui înscris justificativ, recurenta nu poate susține că,

potrivit prevederilor art. 5 din Ordinul nr. 132/2002, intimata-reclamantă Casa

de Asigurări de Sănătate Vâlcea, în ale cărei drepturi și obligații s-a subrogat

A.V.A.S., trebuia să-i solicite în scris completarea documentației, în cauză

nefiind cazul depunerii unei documentații incomplete, așa cum prevede textul

normativ indicat, ci al nedepunerii unui astfel de dosar.

De altfel, așa cum rezultă din

procesul-verbal de control nr. 3480 din 11 decembrie 2002, societatea recurentă

înregistra la data controlului, obligații fiscale restante.

Nu este fondată nici susținerea

recurentei-reclamante, privitoare la scutirile obținute prin convenția

încheiată cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, având

în vedere că, așa cum rezultă din adresa nr. 18.852 din 5 iulie 2004, pct. 3,

emisă de această autoritate, „sarcina acordării scutirilor la plată pentru

dobânzile și penalitățile de întârziere față de Bugetul asigurărilor de

sănătate revenea în exclusivitate Casei de Asigurări de Sănătate Vâlcea, care a

gestionat acest fond, și nu Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului

Vâlcea, care a preluat acest fond la data de 1 ianuarie 2004”.

Cum nu se poate reține nici că

instanța a încălcat îndrumările deciziei de casare, fondul pricinii fiind

cercetat și dându-se o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, în temeiul

tuturor celor expuse și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC C. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 1571 din 29

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 aprilie 2006.