ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1590/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1590/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

cererea introductivă reclamanta SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice anularea adresei din 26 iunie 2009 prin

care s-a respins cererea de plată a sumei de 7.705.968,27 RON reprezentând dobânzi

pentru plata cu întârziere a sumei de 33.359.167,32 RON conform Ordinului comun

nr. 3793 din 24 mai 2004 a Consiliului Județean Vâlcea și nr. 854 din 1 iunie 2004

al MFP și nr. 5 din 1 iunie 2004 al AVAS.

Reclamanta a susținut că în baza Ordinului

comun pârâtul avea obligația să achite reclamantei suma de 33.359.167,32 RON până

la data de 27 decembrie 2006, fiind decontată cu întârziere de 231 de zile, astfel

încât s-au solicitat dobânzi pentru întârziere potrivit art. 117 alin. (1) lit.

f) și art. 124 raportat la art. 120 alin. (7) C. proc. fisc. și art. 10 alin.

(1) din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a

formulat întâmpinare, invocând în principal excepția inadmisibilității acțiunii

raportat la dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar a invocat

excepția prescripției dreptului la acțiune, solicitând respingerea acesteia ca fiind

tardiv formulată, conform art. 19 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 2982 din 21 iunie

2010 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

excepția inadmisibilității, a admis excepția tardivității și a respins acțiunea

societății reclamante ca fiind tardiv formulată.

Pentru a pronunța această soluție instanța

de fond a reținut că la data de 11 aprilie 2007, reclamanta a notificat Ministerul

Finanțelor Publice, prin notificarea din aceeași dată, punându-i în vedere faptul

că este în întârziere începând cu 27 decembrie 2006, pentru îndeplinirea obligației

de virare către societatea reclamantă a sumei de 33.359.167,32 RON la care se adaugă

dobânzi de întârziere conform legii.

La data de 15 august 2007, Ministerul Finanțelor

Publice a efectuat plata sumei către reclamantă conform O.P. din 15 august 2007,

iar cu adresa din 17 octombrie 2007 reclamanta a solicitat plata de dobânzi pentru

decontarea cu întârziere și, neprimind răspuns, s-a adresat Curții de Apel București

care, prin sentința nr. 2708 din 15 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 434/3/2008,

a obligat pârâtul să soluționeze cererea reclamantei.

Prin urmare prima instanță a arătat că

nu se poate reține excepția inadmisibilității acțiunii formulate.

În ceea ce privește excepția prescripției

dreptului la acțiune, respectiv excepția formulării tardive a acțiunii, Curtea de

Apel a apreciat-o însă ca fiind întemeiată, raportat la prevederile art. 19

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cu care „când persoana vătămată a cerut

anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul

de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut

sau trebuia să cunoască întinderea pagubei”.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol

cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente în termenul

de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2).

În speță, prima instanță a apreciat că

termenul de 1 an curge de la data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască

întinderea pagubei, adică de la data de 15 august 2007, când reclamanta a încasat

suma de 33.359.167,32 RON.

Cum acțiunea în cauza de față a fost formulată

la 18 decembrie 2009, deci cu depășirea termenului legal de 1 an stabilit de dispozițiile

legale menționate, aceasta a fost respinsă în modalitatea arătată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta

SC C.G. SA a declarat recurs.

Prin decizia nr. 4642 din 11 octombrie

2011 pronunțată în Dosarul nr. 11894/2/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de SC C.G.

SA Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 2982 din 21 iunie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința

recurată și a trimis cauza spre rejudeca la aceeași instanță.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, a apreciat că în cauză nu se impunea admiterea

excepției de tardivitate privitoare la prezenta cerere a recurentei și în considerarea

prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) și respectiv art. 17 din Decretul nr. 167/1958

privind prescripția extinctivă (în vigoare la data formulării și soluționării cererii)

în sensul că introducerea primei cereri de chemare în judecată ce a fost soluționată

irevocabil prin admiterea acțiunii societății reclamante în sensul mai sus arătate,

a reprezentat o veritabilă cauză de întrerupere a prescripției extinctive.

S-a mai reținut că potrivit art. 17 din

același act normativ efectul întreruperii prescripției constă în ștergerea prescripției

începută înainte de a se ivi împrejurarea care a întrerupt-o, începând să curgă

o nouă prescripție.

Stabilind așadar că formularea acțiunii

s-a realizat în termenul legal și, reținând că prin sentința recurată nu au fost

examinate decât excepțiile de inadmisibilitate și, respectiv de tardivitate ce au

fost invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție casând hotărârea pe temeiul deja

arătat, a trimis cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe pentru soluționarea fondului

cererii de chemare în judecată cu precizarea că excepția de inadmisibilitate a fost

corect soluționată în primul ciclu procesual.

Cu ocazia rejudecării cauzei instanța de

fond urmează să analizeze și celelalte susțineri ale recurentei–reclamante cuprinse

în cererea de recurs, vizând corecta calificare și stabilire a obiectului cauzei

de față.

În rejudecarea cauzei, M.F.P a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca

nefondată.

Prin sentința nr. 4258 din 25 iunie 2012,

Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C.G. SA Râmnicu

Vâlcea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea

a reținut următoarele.

Conform H.G. nr. 1284/2003 privind unele

măsuri pentru reglementarea efectelor conversiei în acțiuni a datoriilor unor societăți

comerciale, între care a fost cuprinsă și SC U.S.G. SA, datoriile acestei societăți

către reclamanta din prezenta cauză au fost convertite în acțiuni.

În baza art. 2 din Hotărârea de guvern

menționată a fost emis Ordinul comun AVAS – MFP – Consiliul Județean Vâlcea nr.

5/854/3739/2004 prin care s-a reglementat procedura de decontare a sumelor necesare

acoperirii valorii nominale a acțiunilor rezultate din conversia datoriilor SC U.S.G.

SA către reclamanta SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea.

S-a reținut că ordinul comun nu a fost

atacat de reclamantă, acesta fiind emis în baza actului normativ menționat.

Din actele dosarului s-a constatat că AVAS

a notificat M.F.P. la data de 03 ianuarie 2007, iar potrivit art. 3 din Ordinul

comun în termen de 5 zile de la notificarea AVAS, Direcția de specialitate din MFP

urma să întocmească nota de fundamentare care trebuia aprobată de ordonatorul principal

de credite.

Ca urmare a dispozițiilor din Ordinul comun,

la 21 ianuarie 2007 Direcția Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului

potrivit termenului indicat în Ordinul comun, a emis adresa din 12 ianuarie 2007

către Consiliul Județean Vâlcea.

Prin urmare, s-a reținut că documentele

de plată au fost aprobate de MFP la 14 august 2007.

Din adresa din anul 2008 s-a reținut că,

în urma corespondenței purtată între direcțiile de specialitate ale MFP și celelalte

instituții implicate în această operațiune documentele de plată au fost aprobate

de MFP la 14 august 2007.

În urma unor proceduri administrative au

fost achitate reclamantei suma de 33.359.167,32 RON.

Potrivit art. 3 din Ordinul comun MFP avea

2 obligații, și anume să întocmească nota de fundamentare în 5 zile de la notificarea

AVAS și să efectueze plata în 2 zile de la aprobarea notei de fundamentare.

Nu au putut fi reținute susținerile reclamantei

referitoare la efectuarea plății în baza Ordinului comun cu întârziere de 231 zile,

deoarece rezultă din înscrisurile ce însoțesc întâmpinare, că plata s-a efectuat

în aceeași zi în care a fost aprobată nota, adică la 14 august 2007.

Debitul către reclamantă a fost achitat

de MFP cu Ordinul de plată nr. 805 din 15 august 2007.

Prin urmare, s-a constatat că, atât Ministerul

pârât cât și celelalte instituții implicate au respectat dispozițiile Ordinului

comun cât și actele normative care au stat la baza acestuia.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea

de Apel București a declarat recurs reclamanta SC C.G. SA, solicitând admiterea

recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii

formulate și anularea actului administrativ emis de MFP și comunicat recurentei

prin adresa din 26 iunie 2009, privind respingerea cererii acesteia de plată a sumei

de 7.705.968,27 RON, cu titlu de dobânzi pentru decontarea cu întârziere a sumei

de 33.359.167,32 RON conform Ordinului comun nr. 3793 din 24 mai 2004 al Consiliului

Județean Vâlcea, nr. 854 din 01 iunie 2004 al Ministerului Finanțelor Publice și

nr. 5 din 01 iunie 2004 al A.V.A.S și reparării pagubei cauzate, în sensul plății

către recurentă a sumei de 7.705.968,27 RON, cu titlu de dobânzi calculate la suma

de 33.359.167,32 RON pentru executarea necorespunzătoare, cu întârziere, a Ordinului

comun nr. 3793 din 24 mai 2004 al Consiliului Județean Vâlcea, nr. 854 din 01 iunie

2004 al Ministerului Finanțelor Publice și nr. 5 din 01 iunie 2004 al A.V.A.S.

În motivarea căii de atac recurenta arată

următoarele:

- sentința recurată cuprinde motive contradictorii

în condițiile în care nu reține întârzierea în efectuarea plății către societate

- întârziere ce reprezintă cauza daunelor pretinse de societate - deși reține că

potrivit art. 3 din Ordinul comun

MFP

avea obligația sa întocmească nota de fundamentare în 5 zile de la notificarea AVAS

și să efectueze plata în 2 zile de la aprobarea notei de fundamentare precum și

faptul că AVAS a notificat MFP la 03 ianuarie 2007, la 21 ianuarie 2007 Direcția

Generală de Reglementare în domeniul Activelor Statului a emis adresa din 12

ianuarie 2007 către Consiliul Județean Vâlcea, iar plata către recurentă s-a efectuat

la 15 august 2007.

- greșit a apreciat instanța de fond că

nota de fundamentare de care se face vorbire în Ordinul comun s-a întocmit în termenul

de 5 zile prevăzut la art. 3 din Ordin, termen ce curge de la data Notificării AVAS,

deși din actele de la dosar rezultă că Nota de fundamentare este datată august 2007,

deci a fost întocmită peste termenul stabilit în ordin.

- greșit a apreciat instanța de fond că

data de la care începe să curgă termenul de 5 zile prevăzut la art. 3 din Ordin

este 09 ianuarie 2007, data la care se pretinde că notificarea AVAS a fost înregistrată

la o anumită direcție din cadrul MFP, relevanță în cauza având data de la care instituția

în sine a fost notificată.

- deși instanța reține că din actele dosarului

se constată că AVAS a notificat MFP la data de 03 ianuarie 2007, fiind înregistrată

din 12 ianuarie 2007 în dosar nu se regăsesc asemenea acte.

- greșit a reținut instanța de fond că

urmare a dispozițiilor din Ordinul comun, la 21 ianuarie 2007 Direcția Generală

de Reglementare în Domeniul Activelor Statului, potrivit termenului indicat în Ordinul

comun s-a emis adresa din 12 ianuarie 2007 către Cosiliul Judeten Vâlcea, în condițiile

în care în Ordinul comun nu se regăsește nici o dispoziție care sa impună emiterea

de către intimata, după primirea notificării AVAS a vreunei adrese către Consiliul

Judetenat Vâlcea.

- instanța nu a analizat relevanța adreselor

între instituțiile abilitate, corespondența care a dus la întârzierea în efectuarea

plății, în condițiile în care prin adresa din 06 martie 2006, deci anterior corespondenței

de care se face vorbire, intimata pârâtă MFP confirmase recurentei că „poate efectua

plata diferențelor dintre valoarea nominală a acțiunilor rezultate în urma conversiei

și valoarea rezultată din valorificarea acestora pentru U.S.G. SA Govora, în urma

notificării transmise de către AVAS și se angajase în acest sens prin Ordinul comun

încă din 2004.

- refuzând a analiza relevanța și temeinicia

corespondenței purtate între compartimente din cadrul intimatei pârâte și celelalte

instituții implicate în operațiune, instanța de fond a apreciat în mod greșit asupra

finalității prevederilor art. 3 din Ordinul Comun și nu a ținut cont de prejudiciul

evident produs societății prin întârzierea în eliberarea sumelor ce i se cuveneau

societății.

- greșit a reținut instanța de judecată

că în speță nu sunt aplicabile prevederile C. proc. fisc. în ceea ce privește cuantumul

dobânzii solicitate.

Recursul formulat este neîntemeiat potrivit

considerentelor care vor fi prezentate în continuare.

Instanța de judecată a fost învestită cu

controlul legalității adresei emisă de Ministerul Finanțelor Publice din 26

iunie 2009 prin care a fost respinsă cererea recurentei-reclamante de plată a sumei

de 7.705.968,27 RON cu titlu de dobânzi pentru decontarea cu întârziere a sumei

de 33.359.167,32 RON conform Ordinului comun nr. 3793 din 24 mai 2004 al Consiliului

Județean Vâlcea, nr. 854 din 01 iunie 2004 al Ministerului Finanțelor Publice și

nr. 5 din 01 iunie 2004 al AVAS și repararea pagubei cauzate, în sensul plătii aceleiași

sume, cu titlu a obligației principale, executabilă în conformitate cu Ordinul comun

menționat.

Prin actul contestat în speță, respectiv

adresa din 26 iunie 2009, MFP a respins solicitarea recurentei-reclamante de a achita

dobânda pentru executarea necorespunzătoare a obligație de plată a diferenței valorice

a acțiunilor pe care recurenta-reclamantă le-a primit prin conversia unei obligații

pecuniare la SC U.S.G. SA și prețul la care acestea au fost vândute în cadrul procedurii

de privatizare a acestei societăți comerciale.

Relativ la dispozițiile Ordinului comun

nr. 3793 din 24 mai 2004 al Consiliului Județean Vâlcea, nr. 854 din 01 iunie 2004

al Ministerului Finanțelor Publice și nr. 5 din 01 iunie 2004 al AVAS, judecătorul

fondului corect a reținut că, teza remiterii sumei de bani cu depășirea termenului

asumat nu este susținută, plata fiind efectuată la data aprobării operațiunii de

către Ministrul Finanțelor Publice, așadar în interiorul termenului de 2 zile prevăzut

pentru îndeplinire obligației.

Concret, în cauză, obligația privind remiterea

sumei de 33.359.167,32 RON s-a născut în sarcina Ministerului Finanțelor Publice

la data de 15 august 2007, data aprobării de către Ministrul Finanțelor Publice

a operațiunii, fiind stinsă prin ordinul de plată din aceiași zi.

Ca atare, exigibilitatea penalităților,

daune moratorii pentru executarea plății debitului principal cu întârziere, sunt

lipsite de suport legal.

În sensul celor anterior menționate, este

și răspunsul Ministerului Finanțelor Publice concretizat prin actul din 26

iunie 2009, astfel încât niciuna din criticile recurentei-reclamante cu privire

la legalitatea acestui refuz nu este de natură a elimina justificările susținute

în contextul dispozițiilor legale incidente raportului juridic dedus judecății.

Recurenta-reclamantă susține că în ceea

ce privește evaluarea penalităților sunt incidente dispozițiile C. proc. fisc.,

motivate de textul O.G. nr. 9/2000 care la art. 10 făcea trimiteri, pentru obligațiile

pecuniare accesorii ale statului, la dispoziții speciale.

Or, din dispozițiile art. 1 alin. (1) C.

proc. fisc. reiese cu evidență că scopul reglementării este intrisec colectării

resurselor financiare a căror destinație este bugetul de stat.

În speță, recurenta-reclamantă nu a virat

niciodată bugetului de stat suma de 33.359.167,32 RON, astfel încât să pretindă

dobânzi sau penalități pentru restituire sau rambursare cu întârziere.

Recurenta-reclamantă critică totodată operațiunile

administrative premergătoare momentului aprobării de către Ministrul Finanțelor

Publice a notei de fundamentare a plății.

În ceea ce privește momentul de la care

se apreciază învestit Ministerul Finanțelor Publice cu soluționarea operațiunii

administrative plății debitului principal, trebuie subliniat faptul că potrivit

art. 3 din Ordinul comun nr. 3793 din 24 mai 2004 al Consiliului Județean Vâlcea,

nr. 854 din 01 iunie 2004 al Ministerului Finanțelor Publice și nr. 5 din 01

iunie 2004 al AVAS, termenul de 5 zile în care urma a fi inițiată procedura administrativă,

care urma a fi finalizată prin elaborarea proiectului notei de fundamentare a aprobării

plății de către Ministrul Finanțelor Publice, se adresa Direcției Generale de Reglementare

în Domeniul Activelor Statului.

Ca urmare a dispozițiilor din Ordinul comun

anterior menționat, la 21 ianuarie 2007, Direcția Generală de Reglementare în Domeniul

Activelor Statului a emis adresa din 12 ianuarie 2007 către Consiliul Județean Vâlcea.

Documentele de plată au fost aprobate de

MFP la 14 august 2007.

Din adresa din anul 2008 se reține că în

urma corespondenței purtată între direcțiile de specialitate ale MFP și celelalte

instituții implicate în această operațiune, documentele de plată au fost aprobate

de MFP la 14 august 2007.

În urma unor proceduri administrative a

fost achitată recurentei-reclamante suma de 33.359.167,32 RON.

Potrivit art. 3 din Ordinul comun, MFP

avea 2 obligații, și anume să întocmească nota de fundamentare în 5 zile de la notificarea

AVAS și să efectueze plata în 2 zile de la aprobarea notei de fundamentare.

Nu pot fi reținute susținerile recurentei-reclamantei

referitoare la efectuarea plății în baza Ordinului comun cu întârziere de 231 zile,

deoarece rezultă din înscrisurile de la dosar că plata s-a efectuat în aceeași zi

în care a fost aprobată nota, adică la 14 august 2007.

Debitul către recurenta-reclamantă a fost

achitat de MFP cu ordinul de plată din 15 august 2007.

În concluzie, față de aspectele se constată

că, în primul rând, plata sumei de 33.359.167,32 RON s-a făcut cu respectarea condițiilor

în raport de care, potrivit dispozițiilor legale incidente, se aprecia asupra exigibilității

obligației în speță, iar în al doilea rând că operațiunile administrative premergătoare

demersului au fost efectuate cu respectarea prevederilor în aplicarea cărora au

fost realizate.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse, instanța urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC C.G. SA

Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței nr. 4258 din 25 iunie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

martie 2014.