ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1590/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea introductivă reclamanta SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice anularea adresei din 26 iunie 2009 prin care s-a respins cererea de plată a sumei de 7.705.968,27 RON reprezentând dobânzi pentru plata cu întârziere a sumei de 33.359.167,32 RON conform Ordinului comun nr. 3793 din 24 mai 2004 a Consiliului Județean Vâlcea și nr. 854 din 1 iunie 2004 al MFP și nr. 5 din 1 iunie 2004 al AVAS. Reclamanta a susținut că în baza Ordinului comun pârâtul avea obligația să achite reclamantei suma de 33.359.167,32 RON până la data de 27 decembrie 2006, fiind decontată cu întârziere de 231 de zile, astfel încât s-au solicitat dobânzi pentru întârziere potrivit art. 117 alin. (1) lit. f) și art. 124 raportat la art. 120 alin. (7) C. proc.

fisc. și art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, invocând în principal excepția inadmisibilității acțiunii raportat la dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, solicitând respingerea acesteia ca fiind tardiv formulată, conform art. 19 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ. Prin sentința civilă nr. 2982 din 21 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității, a admis excepția tardivității și a respins acțiunea societății reclamante ca fiind tardiv formulată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 11 aprilie 2007, reclamanta a notificat Ministerul Finanțelor Publice, prin notificarea din aceeași dată, punându-i în vedere faptul că este în întârziere începând cu 27 decembrie 2006, pentru îndeplinirea obligației de virare către societatea reclamantă a sumei de 33.359.167,32 RON la care se adaugă dobânzi de întârziere conform legii. La data de 15 august 2007, Ministerul Finanțelor Publice a efectuat plata sumei către reclamantă conform O.P. din 15 august 2007, iar cu adresa din 17 octombrie 2007 reclamanta a solicitat plata de dobânzi pentru decontarea cu întârziere și, neprimind răspuns, s-a adresat Curții de Apel București care, prin sentința nr. 2708 din 15 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 434/3/2008, a obligat pârâtul să soluționeze cererea reclamantei.

Prin urmare prima instanță a arătat că nu se poate reține excepția inadmisibilității acțiunii formulate. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, respectiv excepția formulării tardive a acțiunii, Curtea de Apel a apreciat-o însă ca fiind întemeiată, raportat la prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cu care „când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei”.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente în termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2). În speță, prima instanță a apreciat că termenul de 1 an curge de la data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, adică de la data de 15 august 2007, când reclamanta a încasat suma de 33.359.167,32 RON. Cum acțiunea în cauza de față a fost formulată la 18 decembrie 2009, deci cu depășirea termenului legal de 1 an stabilit de dispozițiile legale menționate, aceasta a fost respinsă în modalitatea arătată. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta SC C.G. SA a declarat recurs. Prin decizia nr. 4642 din 11 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 11894/2/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de SC C.G.

SA Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 2982 din 21 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudeca la aceeași instanță. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a apreciat că în cauză nu se impunea admiterea excepției de tardivitate privitoare la prezenta cerere a recurentei și în considerarea prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) și respectiv art. 17 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă (în vigoare la data formulării și soluționării cererii) în sensul că introducerea primei cereri de chemare în judecată ce a fost soluționată irevocabil prin admiterea acțiunii societății reclamante în sensul mai sus arătate, a reprezentat o veritabilă cauză de întrerupere a prescripției extinctive.

S-a mai reținut că potrivit art. 17 din același act normativ efectul întreruperii prescripției constă în ștergerea prescripției începută înainte de a se ivi împrejurarea care a întrerupt-o, începând să curgă o nouă prescripție. Stabilind așadar că formularea acțiunii s-a realizat în termenul legal și, reținând că prin sentința recurată nu au fost examinate decât excepțiile de inadmisibilitate și, respectiv de tardivitate ce au fost invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție casând hotărârea pe temeiul deja arătat, a trimis cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe pentru soluționarea fondului cererii de chemare în judecată cu precizarea că excepția de inadmisibilitate a fost corect soluționată în primul ciclu procesual.

Cu ocazia rejudecării cauzei instanța de fond urmează să analizeze și celelalte susțineri ale recurentei–reclamante cuprinse în cererea de recurs, vizând corecta calificare și stabilire a obiectului cauzei de față. În rejudecarea cauzei, M.F.P a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată. Prin sentința nr. 4258 din 25 iunie 2012, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele. Conform H.G. nr. 1284/2003 privind unele măsuri pentru reglementarea efectelor conversiei în acțiuni a datoriilor unor societăți comerciale, între care a fost cuprinsă și SC U.S.G.

SA, datoriile acestei societăți către reclamanta din prezenta cauză au fost convertite în acțiuni. În baza art. 2 din Hotărârea de guvern menționată a fost emis Ordinul comun AVAS – MFP – Consiliul Județean Vâlcea nr. 5/854/3739/2004 prin care s-a reglementat procedura de decontare a sumelor necesare acoperirii valorii nominale a acțiunilor rezultate din conversia datoriilor SC U.S.G. SA către reclamanta SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea. S-a reținut că ordinul comun nu a fost atacat de reclamantă, acesta fiind emis în baza actului normativ menționat. Din actele dosarului s-a constatat că AVAS a notificat M.F.P. la data de 03 ianuarie 2007, iar potrivit art. 3 din Ordinul comun în termen de 5 zile de la notificarea AVAS, Direcția de specialitate din MFP urma să întocmească nota de fundamentare care trebuia aprobată de ordonatorul principal de credite.

Ca urmare a dispozițiilor din Ordinul comun, la 21 ianuarie 2007 Direcția Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului potrivit termenului indicat în Ordinul comun, a emis adresa din 12 ianuarie 2007 către Consiliul Județean Vâlcea. Prin urmare, s-a reținut că documentele de plată au fost aprobate de MFP la 14 august 2007. Din adresa din anul 2008 s-a reținut că, în urma corespondenței purtată între direcțiile de specialitate ale MFP și celelalte instituții implicate în această operațiune documentele de plată au fost aprobate de MFP la 14 august 2007. În urma unor proceduri administrative au fost achitate reclamantei suma de 33.359.167,32 RON. Potrivit art. 3 din Ordinul comun MFP avea 2 obligații, și anume să întocmească nota de fundamentare în 5 zile de la notificarea AVAS și să efectueze plata în 2 zile de la aprobarea notei de fundamentare.

Nu au putut fi reținute susținerile reclamantei referitoare la efectuarea plății în baza Ordinului comun cu întârziere de 231 zile, deoarece rezultă din înscrisurile ce însoțesc întâmpinare, că plata s-a efectuat în aceeași zi în care a fost aprobată nota, adică la 14 august 2007. Debitul către reclamantă a fost achitat de MFP cu Ordinul de plată nr. 805 din 15 august 2007. Prin urmare, s-a constatat că, atât Ministerul pârât cât și celelalte instituții implicate au respectat dispozițiile Ordinului comun cât și actele normative care au stat la baza acestuia. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta SC C.G.

SA, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii formulate și anularea actului administrativ emis de MFP și comunicat recurentei prin adresa din 26 iunie 2009, privind respingerea cererii acesteia de plată a sumei de 7.705.968,27 RON, cu titlu de dobânzi pentru decontarea cu întârziere a sumei de 33.359.167,32 RON conform Ordinului comun nr. 3793 din 24 mai 2004 al Consiliului Județean Vâlcea, nr. 854 din 01 iunie 2004 al Ministerului Finanțelor Publice și nr. 5 din 01 iunie 2004 al A.V.A.S și reparării pagubei cauzate, în sensul plății către recurentă a sumei de 7.705.968,27 RON, cu titlu de dobânzi calculate la suma de 33.359.167,32 RON pentru executarea necorespunzătoare, cu întârziere, a Ordinului comun nr. 3793 din 24 mai 2004 al Consiliului Județean Vâlcea, nr. 854 din 01 iunie 2004 al Ministerului Finanțelor Publice și nr. 5 din 01 iunie 2004 al A.V.A.S.

În motivarea căii de atac recurenta arată următoarele: - sentința recurată cuprinde motive contradictorii în condițiile în care nu reține întârzierea în efectuarea plății către societate - întârziere ce reprezintă cauza daunelor pretinse de societate - deși reține că potrivit art. 3 din Ordinul comun MFP avea obligația sa întocmească nota de fundamentare în 5 zile de la notificarea AVAS și să efectueze plata în 2 zile de la aprobarea notei de fundamentare precum și faptul că AVAS a notificat MFP la 03 ianuarie 2007, la 21 ianuarie 2007 Direcția Generală de Reglementare în domeniul Activelor Statului a emis adresa din 12 ianuarie 2007 către Consiliul Județean Vâlcea, iar plata către recurentă s-a efectuat la 15 august 2007. - greșit a apreciat instanța de fond că nota de fundamentare de care se face vorbire în Ordinul comun s-a întocmit în termenul de 5 zile prevăzut la art. 3 din Ordin, termen ce curge de la data Notificării AVAS, deși din actele de la dosar rezultă că Nota de fundamentare este datată august 2007, deci a fost întocmită peste termenul stabilit în ordin.

- greșit a apreciat instanța de fond că data de la care începe să curgă termenul de 5 zile prevăzut la art. 3 din Ordin este 09 ianuarie 2007, data la care se pretinde că notificarea AVAS a fost înregistrată la o anumită direcție din cadrul MFP, relevanță în cauza având data de la care instituția în sine a fost notificată. - deși instanța reține că din actele dosarului se constată că AVAS a notificat MFP la data de 03 ianuarie 2007, fiind înregistrată din 12 ianuarie 2007 în dosar nu se regăsesc asemenea acte.

- greșit a reținut instanța de fond că urmare a dispozițiilor din Ordinul comun, la 21 ianuarie 2007 Direcția Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului, potrivit termenului indicat în Ordinul comun s-a emis adresa din 12 ianuarie 2007 către Cosiliul Judeten Vâlcea, în condițiile în care în Ordinul comun nu se regăsește nici o dispoziție care sa impună emiterea de către intimata, după primirea notificării AVAS a vreunei adrese către Consiliul Judetenat Vâlcea. - instanța nu a analizat relevanța adreselor între instituțiile abilitate, corespondența care a dus la întârzierea în efectuarea plății, în condițiile în care prin adresa din 06 martie 2006, deci anterior corespondenței de care se face vorbire, intimata pârâtă MFP confirmase recurentei că „poate efectua plata diferențelor dintre valoarea nominală a acțiunilor rezultate în urma conversiei și valoarea rezultată din valorificarea acestora pentru U.S.G.

SA Govora, în urma notificării transmise de către AVAS și se angajase în acest sens prin Ordinul comun încă din 2004. - refuzând a analiza relevanța și temeinicia corespondenței purtate între compartimente din cadrul intimatei pârâte și celelalte instituții implicate în operațiune, instanța de fond a apreciat în mod greșit asupra finalității prevederilor art. 3 din Ordinul Comun și nu a ținut cont de prejudiciul evident produs societății prin întârzierea în eliberarea sumelor ce i se cuveneau societății. - greșit a reținut instanța de judecată că în speță nu sunt aplicabile prevederile C. proc. fisc. în ceea ce privește cuantumul dobânzii solicitate. Recursul formulat este neîntemeiat potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare.

Instanța de judecată a fost învestită cu controlul legalității adresei emisă de Ministerul Finanțelor Publice din 26 iunie 2009 prin care a fost respinsă cererea recurentei-reclamante de plată a sumei de 7.705.968,27 RON cu titlu de dobânzi pentru decontarea cu întârziere a sumei de 33.359.167,32 RON conform Ordinului comun nr. 3793 din 24 mai 2004 al Consiliului Județean Vâlcea, nr. 854 din 01 iunie 2004 al Ministerului Finanțelor Publice și nr. 5 din 01 iunie 2004 al AVAS și repararea pagubei cauzate, în sensul plătii aceleiași sume, cu titlu a obligației principale, executabilă în conformitate cu Ordinul comun menționat. Prin actul contestat în speță, respectiv adresa din 26 iunie 2009, MFP a respins solicitarea recurentei-reclamante de a achita dobânda pentru executarea necorespunzătoare a obligație de plată a diferenței valorice a acțiunilor pe care recurenta-reclamantă le-a primit prin conversia unei obligații pecuniare la SC U.S.G.

SA și prețul la care acestea au fost vândute în cadrul procedurii de privatizare a acestei societăți comerciale. Relativ la dispozițiile Ordinului comun nr. 3793 din 24 mai 2004 al Consiliului Județean Vâlcea, nr. 854 din 01 iunie 2004 al Ministerului Finanțelor Publice și nr. 5 din 01 iunie 2004 al AVAS, judecătorul fondului corect a reținut că, teza remiterii sumei de bani cu depășirea termenului asumat nu este susținută, plata fiind efectuată la data aprobării operațiunii de către Ministrul Finanțelor Publice, așadar în interiorul termenului de 2 zile prevăzut pentru îndeplinire obligației. Concret, în cauză, obligația privind remiterea sumei de 33.359.167,32 RON s-a născut în sarcina Ministerului Finanțelor Publice la data de 15 august 2007, data aprobării de către Ministrul Finanțelor Publice a operațiunii, fiind stinsă prin ordinul de plată din aceiași zi.

Ca atare, exigibilitatea penalităților, daune moratorii pentru executarea plății debitului principal cu întârziere, sunt lipsite de suport legal. În sensul celor anterior menționate, este și răspunsul Ministerului Finanțelor Publice concretizat prin actul din 26 iunie 2009, astfel încât niciuna din criticile recurentei-reclamante cu privire la legalitatea acestui refuz nu este de natură a elimina justificările susținute în contextul dispozițiilor legale incidente raportului juridic dedus judecății. Recurenta-reclamantă susține că în ceea ce privește evaluarea penalităților sunt incidente dispozițiile C. proc. fisc., motivate de textul O.G. nr. 9/2000 care la art. 10 făcea trimiteri, pentru obligațiile pecuniare accesorii ale statului, la dispoziții speciale.

Or, din dispozițiile art. 1 alin. (1) C. proc. fisc. reiese cu evidență că scopul reglementării este intrisec colectării resurselor financiare a căror destinație este bugetul de stat. În speță, recurenta-reclamantă nu a virat niciodată bugetului de stat suma de 33.359.167,32 RON, astfel încât să pretindă dobânzi sau penalități pentru restituire sau rambursare cu întârziere. Recurenta-reclamantă critică totodată operațiunile administrative premergătoare momentului aprobării de către Ministrul Finanțelor Publice a notei de fundamentare a plății.

În ceea ce privește momentul de la care se apreciază învestit Ministerul Finanțelor Publice cu soluționarea operațiunii administrative plății debitului principal, trebuie subliniat faptul că potrivit art. 3 din Ordinul comun nr. 3793 din 24 mai 2004 al Consiliului Județean Vâlcea, nr. 854 din 01 iunie 2004 al Ministerului Finanțelor Publice și nr. 5 din 01 iunie 2004 al AVAS, termenul de 5 zile în care urma a fi inițiată procedura administrativă, care urma a fi finalizată prin elaborarea proiectului notei de fundamentare a aprobării plății de către Ministrul Finanțelor Publice, se adresa Direcției Generale de Reglementare în Domeniul Activelor Statului. Ca urmare a dispozițiilor din Ordinul comun anterior menționat, la 21 ianuarie 2007, Direcția Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului a emis adresa din 12 ianuarie 2007 către Consiliul Județean Vâlcea.

Documentele de plată au fost aprobate de MFP la 14 august 2007. Din adresa din anul 2008 se reține că în urma corespondenței purtată între direcțiile de specialitate ale MFP și celelalte instituții implicate în această operațiune, documentele de plată au fost aprobate de MFP la 14 august 2007. În urma unor proceduri administrative a fost achitată recurentei-reclamante suma de 33.359.167,32 RON. Potrivit art. 3 din Ordinul comun, MFP avea 2 obligații, și anume să întocmească nota de fundamentare în 5 zile de la notificarea AVAS și să efectueze plata în 2 zile de la aprobarea notei de fundamentare.

Nu pot fi reținute susținerile recurentei-reclamantei referitoare la efectuarea plății în baza Ordinului comun cu întârziere de 231 zile, deoarece rezultă din înscrisurile de la dosar că plata s-a efectuat în aceeași zi în care a fost aprobată nota, adică la 14 august 2007. Debitul către recurenta-reclamantă a fost achitat de MFP cu ordinul de plată din 15 august 2007. În concluzie, față de aspectele se constată că, în primul rând, plata sumei de 33.359.167,32 RON s-a făcut cu respectarea condițiilor în raport de care, potrivit dispozițiilor legale incidente, se aprecia asupra exigibilității obligației în speță, iar în al doilea rând că operațiunile administrative premergătoare demersului au fost efectuate cu respectarea prevederilor în aplicarea cărora au fost realizate.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, instanța urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței nr. 4258 din 25 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2014.