ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 615/2007

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea de ședință din 23 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut starea de arest a inculpaților C.P.B. și D.R.F. în baza dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu din 15 mai 2006 au fost trimiși în judecată inculpații C.P.B. și D.R.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., ultimul în stare de recidivă postcondamnatorie, constând în aceea că în seara zilei de 03 martie 2006, în jurul orelor 19,30, au urmărit-o pe partea vătămată C.E.

și, profitând de faptul că se întunecase, iar strada nu era circulată, au deposedat-o prin violență de geanta personală în care se aflau mai multe lucruri – bijuterii, bani și telefon mobil. Din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, fiind deci îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 C. proc. pen., raportat la art. 143 C. proc. pen. Totodată, Curtea constată că sunt întrunite și celelalte condiții impuse cumulativ de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Trebuie avute în vedere în acest sens natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpaților, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, urmările produse și suferințele cauzate părții vătămate. Împotriva acestei încheieri în termenul legal a declarat recurs inculpatul C.P.B., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate întrucât a recunoscut săvârșirea faptei. Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Recurentul inculpat a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv dispusă în baza dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. În fapt, inculpații C.P.B. și D.R.F., în seara zilei de 3 martie 2006, în jurul orelor 19,30, au urmărit-o pe partea vătămată C.E. și au deposedat-o prin violență de geanta pe care o avea asupra sa și în care se aflau bani, bijuterii și telefonul mobil. Prin sentința penală nr. 278 din 14 august 2006, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpatul C.B., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Conform art. 300 2 C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Dispozițiile art. 160 b prevăd că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În speță, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce se reține în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei comise, din modalitatea concretă de săvârșire a acesteia.

De asemenea, în cauză a fost deja pronunțată o hotărâre de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, inculpatul fiind legal deținut în baza acesteia, chiar dacă împotriva hotărârii a fost exercitată calea de atac. În raport de cele expuse, instanța apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat, încheierea atacată fiind temeinică și legală, astfel că în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinsă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P.B. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 8861/2/2006 (2890/2006). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2007.