ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 615/2007

Asupra recursului penal de

față;

Prin încheierea de

ședință din 23 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția

I penală, a menținut starea de arest a inculpaților C.P.B. și

D.R.F. în baza dispozițiilor art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu din 15 mai 2006 au fost

trimiși în judecată inculpații C.P.B. și D.R.F. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., ultimul în

stare de recidivă postcondamnatorie, constând în aceea că în seara

zilei de 03 martie 2006, în jurul orelor 19,30, au urmărit-o pe partea

vătămată C.E. și, profitând de faptul că se

întunecase, iar strada nu era circulată, au deposedat-o prin

violență de geanta personală în care se aflau mai multe lucruri

– bijuterii, bani și telefon mobil.

Din probele administrate în

cauză rezultă indicii temeinice că inculpații au

săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată,

fiind deci îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 C. proc. pen.,

raportat la art. 143 C. proc. pen.

Totodată, Curtea

constată că sunt întrunite și celelalte condiții impuse

cumulativ de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv

pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și

există probe certe că lăsarea în libertate a acestora

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Trebuie avute în

vedere în acest sens natura și gravitatea faptei reținute în sarcina

inculpaților, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia,

urmările produse și suferințele cauzate părții

vătămate.

Împotriva acestei încheieri

în termenul legal a declarat recurs inculpatul C.P.B., solicitând revocarea

măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de

libertate întrucât a recunoscut săvârșirea faptei.

Examinând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub toate aspectele conform

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor

arăta:

Recurentul inculpat a fost

trimis în judecată, în stare de arest preventiv dispusă în baza

dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

În fapt, inculpații C.P.B.

și D.R.F., în seara zilei de 3 martie 2006, în jurul orelor 19,30, au

urmărit-o pe partea vătămată C.E. și au deposedat-o

prin violență de geanta pe care o avea asupra sa și în care se

aflau bani, bijuterii și telefonul mobil.

Prin sentința

penală nr. 278 din 14 august 2006, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe

inculpatul C.B., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Conform art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.

160

b

.

Dispozițiile art. 160

b

prevăd că dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau

că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

În speță,

temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de

libertate a acestuia.

Astfel, pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunea ce se reține în

sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce

rezultă din natura și gravitatea faptei comise, din modalitatea

concretă de săvârșire a acesteia.

De asemenea, în cauză a

fost deja pronunțată o hotărâre de condamnare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, inculpatul fiind legal

deținut în baza acesteia, chiar dacă împotriva hotărârii a fost

exercitată calea de atac.

În raport de cele expuse,

instanța apreciază că recursul declarat de inculpat este

nefondat, încheierea atacată fiind temeinică și legală,

astfel că în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

urmează a fi respinsă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.P.B. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2006 a

Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 8861/2/2006 (2890/2006).

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 1 februarie 2007.