ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9866/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Mureș prin sentința civilă nr. 704 din 23 decembrie 2002 pronunțată în dosarul 2685/2002 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M.G., ș.a., în contradictoriu cu pârâții SC A. Sâncraiu de Mureș SA prin lichidator SC R.V.A., filiala Mureș, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Prefectura Mureș în sensul stabilirii faptului că reclamanții sunt îndreptățiți a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de despăgubiri, pentru o serie de imobile, aflate în patrimoniul SC A. Sâncraiu de Mureș SA: casa administrație, locuință administrator, locuințe personal, grajd animale mari, cocină porci, cotețe păsări, grajd oi, pătul porumb, remize pentru vehicule și bucătărie de vară precum și suprafața de 13380 mp, cu o valoare totală de 4.877.466.977 lei; a respins, că a rămas fără obiect capătul de cerere referitor la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul compus din magazie de cereale și teren aferent în suprafață de 535,13 mp.

S-a reținut în motivarea hotărârii că reclamanții sunt succesorii foștilor proprietari V.N. și V.I., ale căror imobile au fost expropriate prin Decretul nr. 83/1949; s-a mai reținut că pentru imobilul în suprafață de 535, 13 mp s-a încheiat un proces-verbal de predare primire în urma deciziei de restituire în natură cu numărul 643 din 25 iunie 2002; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Finanțelor cu motivarea că în situația acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, acest pârât urmează a executa această dispoziție în numele statului; totodată s-a reținut că acțiunea formulată nu este prematură, întrucât, deși pârâta A. Sâncraiu de Mureș S.A.

a fost notificată nu a răspuns în termenul de 60 de zile stipulat de art. 23 pct. 1 din Legea 10/2001. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia civilă nr. 159 din 6 noiembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de D.G.F.P. Mureș și a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților la cererea de achiesare la apel. Se reține prin decizie că Ministerul Finanțelor este cel care duce la îndeplinire dispozițiile referitoare la măsurile reparatorii prin echivalent și că dispozițiile art. 24 pct. 2 din Legea 10/2001 au fost corect aplicate întrucât imobilul nu poate fi restituit în natură. Împotriva deciziei a declarat recurs apelantul pârât, D.G.F.P. Mureș, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, criticile vizând următoarele aspecte: recurenta nu are calitatea procesuală pasivă în acordarea de despăgubiri către reclamanți pentru imobilele revendicate, acțiunea fiind astfel inadmisibilă.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. se arată că deținătorul imobilelor este identificat ca fiind SC A. Sâncraiu de Mureș situație în care notificarea se adresează prefecturii în a cărei rază teritorială se află imobilul solicitat, motiv pentru care recurentul nu are calitate în această fază procesuală. Se mai arată că o parte din terenuri intră sub incidența Legii nr. 18/1991 și că reclamanții nu sunt îndrituiți la despăgubiri pentru grajd, cocină, cotețe, remize etc. întrucât aveau o altă destinație, decât cea de locuință. Susțin recurenții că la data promovării acțiunii, SC A. Sâncraiu de Mureș S.A. se afla procedura reorganizării judiciare și a falimentului astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea 64/1995, procedura de soluționare a notificării trebuia suspendată de drept.

Intimații, prin întâmpinările formulate au solicitat respingerea recursului declarat. Recursul este nefondat. Cu privire la aplicabilitatea disp. art. 35 (actualmente art. 42) din Legea 64/1995, Înalta Curte va reține că dispozițiile invocate se referă numai la realizarea creanțelor asupra debitorului, nu și la constituirea titlurilor executorii. De altfel la data notificării, 10 iulie 2001, procedura reglementată de legea 64/1995 nu era deschisă (încheierea judecătorului sindic poartă data de 31 ianuarie 2002). Calitatea procesuală a statului român, reprezentat de Ministerul Finanțelor, rezultă din faptul că recurenta este cea care urmează a pune în executare, conform art. 40 din Legea 10/2001, dispozițiile referitoare la acordarea despăgubirilor astfel încât, pentru opozabilitate instanțele au stabilit în mod corect calitatea de parte în proces.

Nefondate sunt și susținerile la aplicabilitatea art. 8 prin Legea 10/2001 în sensul că terenurile sunt supuse regimului legii fondului funciar, câtă vreme terenul în litigiu este în intravilan și nu a făcut parte obiectul Legii 18/1991, astfel cum rezultă din adresa nr. 760 din 22 martie 2005 a primăriei Râciu, județul Mureș. Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea 10/2001 în situația imobilelor cu destinație de locuință, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești. Acordarea măsurilor reparatorii, prin forma despăgubirilor bănești în baza art. 24 alin. (2) din Legea 10/2001 este conformă situației de fapt a imobilului la data preluării întrucât clădirile revendicate aveau caracter de locuință, de unitate locativă de sine stătătoare ce avea în componență și anexe gospodărești situație de fapt ce rezultă din înscrisurile aflat la fila 15 dosar fond.

Înalta Curte constatând că motivele de recurs invocate, greșita aplicare a legii, nepronunțarea asupra unor probe hotărâtoare în cauză și motivări contradictorii nu subzistă în cauză în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Mureș în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 159/A din 6 noiembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2005.