ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9866/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Mureș prin sentința

civilă nr. 704 din 23 decembrie 2002 pronunțată în dosarul 2685/2002 a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanții M.G., ș.a., în contradictoriu cu

pârâții SC A. Sâncraiu de Mureș SA prin lichidator SC R.V.A., filiala Mureș,

Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Prefectura Mureș în sensul

stabilirii faptului că reclamanții sunt îndreptățiți a beneficia de măsuri

reparatorii prin echivalent, sub formă de despăgubiri, pentru o serie de

imobile, aflate în patrimoniul SC A. Sâncraiu de Mureș SA: casa administrație,

locuință administrator, locuințe personal, grajd animale mari, cocină porci,

cotețe păsări, grajd oi, pătul porumb, remize pentru vehicule și bucătărie de

vară precum și suprafața de 13380 mp, cu o valoare totală de 4.877.466.977 lei;

a respins, că a rămas fără obiect capătul de cerere referitor la acordarea

măsurilor reparatorii pentru imobilul compus din magazie de cereale și teren

aferent în suprafață de 535,13 mp.

S-a reținut în motivarea hotărârii

că reclamanții sunt succesorii foștilor proprietari V.N. și V.I., ale căror

imobile au fost expropriate prin Decretul nr. 83/1949; s-a mai reținut că

pentru imobilul în suprafață de 535, 13 mp s-a încheiat un proces-verbal de

predare primire în urma deciziei de restituire în natură cu numărul 643 din 25

iunie 2002; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive

invocate de Ministerul Finanțelor cu motivarea că în situația acordării

măsurilor reparatorii prin echivalent, acest pârât urmează a executa această

dispoziție în numele statului; totodată s-a reținut că acțiunea formulată nu

este prematură, întrucât, deși pârâta A. Sâncraiu de Mureș S.A. a fost

notificată nu a răspuns în termenul de 60 de zile stipulat de art. 23 pct. 1

din Legea 10/2001.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia civilă nr. 159 din 6 noiembrie 2003 a respins ca nefondat apelul

declarat de D.G.F.P. Mureș și a luat act de renunțarea la judecată a

reclamanților la cererea de achiesare la apel. Se reține prin decizie că

Ministerul Finanțelor este cel care duce la îndeplinire dispozițiile

referitoare la măsurile reparatorii prin echivalent și că dispozițiile art. 24

pct. 2 din Legea 10/2001 au fost corect aplicate întrucât imobilul nu poate fi

restituit în natură.

Împotriva deciziei a declarat recurs

apelantul pârât, D.G.F.P. Mureș, în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice, criticile vizând următoarele aspecte: recurenta nu are

calitatea procesuală pasivă în acordarea de despăgubiri către reclamanți pentru

imobilele revendicate, acțiunea fiind astfel inadmisibilă.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs

întemeiate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. se

arată că deținătorul imobilelor este identificat ca fiind SC A. Sâncraiu de

Mureș situație în care notificarea se adresează prefecturii în a cărei rază

teritorială se află imobilul solicitat, motiv pentru care recurentul nu are

calitate în această fază procesuală. Se mai arată că o parte din terenuri intră

sub incidența Legii nr. 18/1991 și că reclamanții nu sunt îndrituiți la

despăgubiri pentru grajd, cocină, cotețe, remize etc. întrucât aveau o altă

destinație, decât cea de locuință. Susțin recurenții că la data promovării

acțiunii, SC A. Sâncraiu de Mureș S.A. se afla procedura reorganizării

judiciare și a falimentului astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 35 din

Legea 64/1995, procedura de soluționare a notificării trebuia suspendată de

drept.

Intimații, prin întâmpinările

formulate au solicitat respingerea recursului declarat.

Recursul este nefondat.

Cu privire la aplicabilitatea disp.

art. 35 (actualmente art. 42) din Legea 64/1995, Înalta Curte va reține că

dispozițiile invocate se referă numai la realizarea creanțelor asupra

debitorului, nu și la constituirea titlurilor executorii. De altfel la data

notificării, 10 iulie 2001, procedura reglementată de legea 64/1995 nu era

deschisă (încheierea judecătorului sindic poartă data de 31 ianuarie 2002).

Calitatea procesuală a statului

român, reprezentat de Ministerul Finanțelor, rezultă din faptul că recurenta

este cea care urmează a pune în executare, conform art. 40 din Legea 10/2001,

dispozițiile referitoare la acordarea despăgubirilor astfel încât, pentru

opozabilitate instanțele au stabilit în mod corect calitatea de parte în

proces.

Nefondate sunt și susținerile la

aplicabilitatea art. 8 prin Legea 10/2001 în sensul că terenurile sunt supuse

regimului legii fondului funciar, câtă vreme terenul în litigiu este în

intravilan și nu a făcut parte obiectul Legii 18/1991, astfel cum rezultă din

adresa nr. 760 din 22 martie 2005 a primăriei Râciu, județul Mureș.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.

(2) din Legea 10/2001 în situația imobilelor cu destinație de locuință, dacă

restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se

poate face sub forma unor despăgubiri bănești.

Acordarea măsurilor reparatorii,

prin forma despăgubirilor bănești în baza art. 24 alin. (2) din Legea 10/2001

este conformă situației de fapt a imobilului la data preluării întrucât clădirile

revendicate aveau caracter de locuință, de unitate locativă de sine stătătoare

ce avea în componență și anexe gospodărești situație de fapt ce rezultă din

înscrisurile aflat la fila 15 dosar fond.

Înalta Curte constatând că motivele

de recurs invocate, greșita aplicare a legii, nepronunțarea asupra unor probe

hotărâtoare în cauză și motivări contradictorii nu subzistă în cauză în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul

declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta D.G.F.P. Mureș în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 159/A din 6 noiembrie 2003 a

Curții de Apel Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 29 noiembrie 2005.