ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7267/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7267/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția penală,

având pe rol soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Gorj și inculpații F.S., B.C., V.D., P.P., B.D.R., T.M., D.M.L., R.M.

și B.F., la termenul din 6 decembrie 2006, din oficiu, a pus în discuția

părților măsura arestării preventive a inculpaților F.S., B.C., V.D. și P.P.

Prin încheierea din aceeași dată,

Curtea de Apel Craiova a menținut starea de arest preventiv a inculpaților

susmenționați, în temeiul art. 160

b

și art. 300

2

C. proc.

pen., constatând că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept avute

în vedere la luarea acestei măsuri.

Împotriva încheierii din 6 decembrie

2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 13554/54/2006, în

termen legal, au declarat recurs inculpații F.S., B.C., P.P. și V.D.,

solicitând eliberarea provizorie sub control judiciar.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

și art. 385

7

alin.

(1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpați sunt

nefondate pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul nr. 99D/ P din 3

februarie 2006, întocmit de Biroul Teritorial Gorj din cadrul D.I.I.C.O.T. a

Ministerului Public, inculpații recurenți, alături de alți inculpați, au fost

trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C.

pen. și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

Tribunalul Gorj, prin sentința

penală nr. 372 din 12 septembrie 2006, a dispus condamnarea în primă instanță a

inculpaților pentru săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în

judecată.

Împotriva soluției pronunțate, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpații F.S., B.C., V.D., P.P. și alții, în

termen legal, au formulat apel, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel

Craiova, cu termen de judecată la 19 ianuarie 2007.

La termenul din 6 decembrie 2006,

instanța de control judiciar, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia

arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpaților recurenți,

pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză de către acești

inculpați.

Cu privire la această dispoziție a

instanței, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 5 din C.E.A.D.O.L.F. și

art. 23 alin. (1) din Constituția României, nimeni nu poate fi privat de

libertate.

În aceleași texte, însă, sunt

înscrise și excepții de la regula generală susmenționată.

În raport de reglementările

internaționale menționate, cu referire la excepția reprezentată de arestarea

preventivă, s-a stipulat, printre altele, că privarea de libertate trebuia să

se realizeze numai în forme legale și după procedura prevăzută de legislația

fiecărui stat, conform convenției, respectiv cu respectarea procedurii

prevăzută de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile

constituționale.

Potrivit art. 160

b

alin.

(1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control

judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform art. 3 al aceluiași articol,

când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive.

În cauză, așa cum rezultă din

încheierea atacată, instanța de fond a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Întrucât inculpații recurenți au

fost condamnați în primă instanță la pedepse rezultante cuprinse între 5 și 6

ani închisoare și în raport de natura infracțiunilor reținute în sarcina

acestora și durata arestării până în prezent, Înalta Curte apreciază că măsura

arestării preventive este în concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraful 3

din C.E.A.D.O.L.F. și cu exigențele prevederilor legale cuprinse în Codul de

procedură penală în această materie.

Toate aceste aspecte, coroborate și

cu circumstanțele personale ale inculpaților (doi dintre aceștia fiind

recidiviști, iar toți patru sunt fără ocupație) justifică pe deplin dispoziția

instanței de control judiciar, în sensul menținerii arestării preventive, astfel

că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații F.S., V.D., P.P. și B.C. împotriva încheierii din 6 decembrie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 13554/54/2006.

În baza dispozițiilor art. 192 alin.

(2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții

inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C ID E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.P., B.C., F.S. și V.D. împotriva încheierii din 6

decembrie 2006 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. 13554/54/2006

(nr. vechi 1609/P/2006).

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 160 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 40 lei, se vor avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 decembrie 2006.