ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7267/2006

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția penală, având pe rol soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpații F.S., B.C., V.D., P.P., B.D.R., T.M., D.M.L., R.M. și B.F., la termenul din 6 decembrie 2006, din oficiu, a pus în discuția părților măsura arestării preventive a inculpaților F.S., B.C., V.D. și P.P. Prin încheierea din aceeași dată, Curtea de Apel Craiova a menținut starea de arest preventiv a inculpaților susmenționați, în temeiul art. 160 b și art. 300 2 C. proc. pen., constatând că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Împotriva încheierii din 6 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 13554/54/2006, în termen legal, au declarat recurs inculpații F.S., B.C., P.P. și V.D., solicitând eliberarea provizorie sub control judiciar. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente: Prin rechizitoriul nr. 99D/ P din 3 februarie 2006, întocmit de Biroul Teritorial Gorj din cadrul D.I.I.C.O.T. a Ministerului Public, inculpații recurenți, alături de alți inculpați, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.

și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. Tribunalul Gorj, prin sentința penală nr. 372 din 12 septembrie 2006, a dispus condamnarea în primă instanță a inculpaților pentru săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. Împotriva soluției pronunțate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpații F.S., B.C., V.D., P.P. și alții, în termen legal, au formulat apel, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Craiova, cu termen de judecată la 19 ianuarie 2007. La termenul din 6 decembrie 2006, instanța de control judiciar, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpaților recurenți, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză de către acești inculpați.

Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 5 din C.E.A.D.O.L.F. și art. 23 alin. (1) din Constituția României, nimeni nu poate fi privat de libertate. În aceleași texte, însă, sunt înscrise și excepții de la regula generală susmenționată. În raport de reglementările internaționale menționate, cu referire la excepția reprezentată de arestarea preventivă, s-a stipulat, printre altele, că privarea de libertate trebuia să se realizeze numai în forme legale și după procedura prevăzută de legislația fiecărui stat, conform convenției, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale.

Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform art. 3 al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de fond a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Întrucât inculpații recurenți au fost condamnați în primă instanță la pedepse rezultante cuprinse între 5 și 6 ani închisoare și în raport de natura infracțiunilor reținute în sarcina acestora și durata arestării până în prezent, Înalta Curte apreciază că măsura arestării preventive este în concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraful 3 din C.E.A.D.O.L.F. și cu exigențele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală în această materie. Toate aceste aspecte, coroborate și cu circumstanțele personale ale inculpaților (doi dintre aceștia fiind recidiviști, iar toți patru sunt fără ocupație) justifică pe deplin dispoziția instanței de control judiciar, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.S., V.D., P.P. și B.C. împotriva încheierii din 6 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 13554/54/2006. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C ID E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.P., B.C., F.S. și V.D. împotriva încheierii din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. 13554/54/2006 (nr. vechi 1609/P/2006). Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 160 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 40 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2006.