ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3205/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 584 din 8 octombrie 2004, a admis acțiunea reclamantului L.C., pronunțată în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj, a anulat hotărârea nr. 9890 din 13 mai 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i acorde reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe perioada cuprinsă între 18 mai 1953 - 6 ianuarie 1956, cu acordarea drepturilor conferite de această lege, începând cu 20 august 2002. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență că, reclamantul a dovedit cu livretul militar, că a efectuat stagiul militar, în perioada solicitată de acesta prin acțiune, în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva sentinței, astfel pronunțată, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât din livretul militar rezultă că acesta a efectuat stagiul militar la o unitate militară, respectiv la Regimentul 21 Artilerie Antiaeriană, ca pușcaș și la U.M. nr. 04925 Curtișoara. Prin decizia nr. 851 din 14 februarie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru suplimentarea probatoriului, în vederea stabilirii dacă în perioada solicitată, reclamantul și-a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă.

În urma rejudecării cauzei, prin sentința nr. 43 din 10 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul L.G. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada solicitată, în cadrul detașamentelor de muncă forțată, având în vedere că prin adresa Ministerului Apărării Naționale - U.M. nr. 02600 București, nr. CR.2724 din 12 decembrie 2005 s-a comunicat că U.M. nr. 04925 Curtișoara (Depozitul 699 Muniții), indicată în livretul militar și în fișa de evidență a făcut parte din structura Ministerului Forțelor Armate.

A mai reținut instanța, că reclamantul a desfășurat activități de muncă în cadrul armatei române, nici din livretul militar și nici din fișa de evidență nerezultând că reclamantul a fost folosit ca mână de lucru în cadrul vreunei unități care să aparțină Direcției Generale a Serviciului Muncii. De asemenea, arată recurenta că în livretul militar nu este înscrisă mențiunea „mână de lucru”. Așa cum greșit a reținut instanța, intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar la unități militare și nu în detașamente de muncă, iar perioada efectuată în unitățile militare nu intră sub incidența Legii nr. 309/2002, întrucât unitățile militare făceau parte din Ministerul Forțelor Armate și nicidecum din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul L.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, „b eneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961 ” . Textul art. 1 din lege, prin modalitatea de redactare, nu este de natură să permită realizarea unor interpretări străine de rațiunile avute în vedere de legiuitor, fiind evident faptul că beneficiul prevederilor legii se acordă numai cetățenilor români care au satisfăcut stagiul miliar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, iar nu și celor care au efectuat stagiul militar la unități aparținând Ministerului al Forțelor Armate din acea perioadă.

În speță, este necontestat faptul că reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M. nr. 04925 Curtișoara, care nu făcea parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii. A accepta altă interpretare ar reprezenta o extrapolare a sferei de aplicare a Legii nr. 309/2002 în privința unor situații ce nu corespund intenției legiuitorului de a acorda beneficiul drepturilor reparatorii, persoanelor care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, iar nu în cadrul unităților militare. Pe cale de consecință, Curtea apreciază că, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/2002 în cazul reclamantului care a efectuat stagiul militar în cadrul unei unități militare aparținând Ministerului Forțelor Armate, iar nu Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Față de cele arătate, urmează să fie respins recursul declarat de reclamantul L.G., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.G., împotriva sentinței nr. 43 din 10 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.