ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5785/2006

Asupra recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 189 din 18 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași a

fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.G.A., a fost obligat

pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice să-i

plătească acesteia echivalentul în lei al sumei de 10.000 Euro, la data plății,

cu titlu de daune morale și a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale pasive.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost privată de

libertate timp de 11 zile, respectiv în perioada 13 martie 2001-23 martie 2001,

urmare transformării amenzii în închisoare contravențională, pedeapsă pe care o

executat-o în locul unei alte persoane, care ulterior a fost condamnată prin

sentința penală nr. 3477/2001 a Judecătoriei Iași pentru săvârșirea

infracțiunilor de prostituție și fals privind identitate, prin aceeași hotărâre

fiind dispusă și anularea proceselor verbale de contravenție, întocmite pe

numele reclamantei, din eroare.

Apelurile

declarate împotriva sentinței tribunalului de reclamantă, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Iași și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice au fost

respinse prin decizia civilă nr. 485 din 9 decembrie 2005, pronunțată de Curtea

de Apel Iași.

Împotriva

susmenționatei decizii au declarat recurs reclamanta și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice.

Reclamanta

și-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a

susținut, în esență, că i-a fost încălcat dreptul la apărare în procesele ce au

generat privarea sa de libertate, nu a fost aplicată prezumția de nevinovăție

și că a fost greșit stabilit cuantumul daunelor morale.

Recursul

este nefondat.

Soluționând

acțiunea civilă prin care reclamanta a solicitat obligarea Statului Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor morale, instanțele nu puteau

cenzura modul de desfășurare al altor procese, ce au condus la privarea

acesteia de libertate.

În

ceea ce privește cuantumul daunelor morale, stabilit la suma de 10.000 Euro, se

constată că nu este derizoriu și corespunde prejudiciului moral cauzat

reclamantei prin privarea sa de libertate pe nedrept, o perioadă de 11 zile.

Prin

recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, încadrat

în prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., s-a susținut că acțiunea a

fost insuficient timbrată, că autorul faptei cauzatoare de prejudiciu nu este

Statul Român, deci nu are calitate procesuală pasivă, că nu sunt îndeplinite

condițiile răspunderii civile delictuale și că este exagerat cuantumul daunelor

morale acordate reclamantei.

Și

acest recurs este nefondat.

Eventuala

insuficientă timbrare a acțiunii nu poate constitui motiv de casare, critica ce

vizează acest aspect neputând fi analizată.

Prin

petiția aflată la filele 55-56 din dosarul instanței de fond, reclamanta a

modificat temeiul juridic al acțiunii din art. 504 C. proc. pen., în

prevederile art. 5 pct. 5 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului, precum și art. 48 alin. (3) din Constituție.

Conform

art. 52 alin. (3) din Constituția României, statul răspunde patrimonial pentru

prejudiciile cauzate prin erori judiciare.

Cum

prejudiciul moral i-a fost evident cauzat reclamantei prin erori judiciare,

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă,

în baza textului de lege susmenționat.

Instanțele

au făcut și o corectă aplicare a prevederilor art. 5 pct. 5 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit

cărora, orice persoană care este victima unei arestări sau a unei detenții

nelegale are dreptul la reparații.

În

cauză sunt întrunite și condițiile art. 998-999 C. civ., răspunderea civilă

delictuală putând fi angajată și în situația în care prejudiciul a fost cauzat

prin neglijență sau imprudență, astfel că și critica referitoare la acest

aspect este nefondată.

Cuantumul

daunelor morale nu este nici derizoriu, așa cum s-a arătat cu ocazia examinării

recursului reclamantei, dar nici exagerat, cum susține recurentul-pârât, ci

este corespunzător prejudiciului moral cauzat.

În

consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri urmează

a fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanta S.G.A. și pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 485 din 9 decembrie 2005 a Curții de

Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2006.