ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6394/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 680 din 28 noiembrie 2001 a Tribunalului Iași a fost admisă acțiunea formulată de G.E., dispunându-se obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 92.173.321 lei, cu titlu de daune materiale și 3.000.000.000 lei, cu titlu de daune morale. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că reclamantul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune în dauna avutului public, delapidare și abuz în serviciu contra intereselor publice, fiind arestat preventiv în perioada 31 martie 1993-18 februarie 1994. Prin sentința penală nr. 1911 din 11 decembrie 1996 a Judecătoriei Buzău, s-a dispus achitarea celui în cauză pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, soluție menținută prin Decizia penală nr. 284 din 6 martie 2000 a Curții de Apel Ploiești.

Pentru că a fost arestat în mod greșit, cel în cauză a formulat acțiunea de față, ce a fost admisă în baza dispozițiilor art. 504-506 C. proc. pen. Au fost stabilite daunele materiale în raport de contravaloarea salariilor reactualizate de care a fost lipsit reclamantul. Cu privire la daunele morale s-a avut în vedere că prin privarea de libertate i s-a afectat grav sănătatea celui în cauză și că toată durata procesului penal de câțiva ani i-a produs traume psihice. Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva acestei sentințe, au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 645 din 12 mai 2004 a Curții de Apel Iași.

S-a reținut de asemenea că instanța de fond a făcut o corectă aplicare în cauză a prevederilor art. 504-506 C. proc. pen., având în vedere consecințele arestării nelegale asupra celui în cauză și a familiei sale. S-a considerat și că a fost stabilit corect cuantumul despăgubirilor cuvenite, în raport de probele administrate. S-a realizat astfel o reparație integrală, echitabilă și adecvată pentru suferințele suportate de reclamant și membrii familiei sale, în raport de valorile lezate prin privarea de libertate, ceea ce a fost de natură a-i afecta grav situația familială, socială și profesională a celui în cauză, care anterior avea un statut social și profesional deosebit. Împotriva acestei decizii au declarat recursurile de față Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În primul recurs se susține că instanțele au acordat daunele morale în raport de un material probator insuficient și neconcludent, cuantumul stabilit fiind exagerat. În ceea ce privește daunele materiale, se susține că reactualizarea drepturilor salariale de care a fost lipsit reclamantul trebuie să se facă în raport de indicele, rata inflației la zi, care la 31 iulie a fost de 116,3% și nu în raport de indicele, preț de consum. În cel de al doilea recurs, se susține că daunele morale nu au fost pe deplin dovedite, că cele două bilete de ieșire din spital nu fac deplină dovadă că reclamantul ar fi contractat o boală gravă, exact în perioada celor 10 luni de privare de libertate Se arată în motivarea recursului și că nu a fost administrat în cauză un probatoriu „apt de a demonstra că echivalentul bănesc acordat este cel potrivit, sub aspectul cuantumului, cu suferința psihică efectivă a victimei”.

Ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. De observat că ambele recursuri sunt încadrate în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Potrivit acestui text modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din motivarea recursurilor astfel cum a fost redată în sinteză nu rezultă că cele două recursuri vizează lipsa temeiului legal al hotărârii, ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Dimpotrivă, fără a se aduce critici asupra soluționării cererii în condițiile art. 504 – 507 C. proc. civ., se fac susțineri numai în legătură cu cuantumul despăgubirilor stabilite, îndeosebi a celor ce prezintă daunele morale și cu privire la lipsa unui material probator suficient și convingător în susținerea cererii.

Acestea nu pot fi încadrate în prevederile invocate, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și în niciuna dintre prevederile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., pentru că vizează greșita interpretare a probelor sau insuficiența lor, chiar aprecierea subiectivă a cuantumului despăgubirilor stabilite. Cum niciunul dintre acestea nu poate face obiect de analiză în recurs, în condițiile în care prevederile art. 304 pct. 10 și 11 au fost abrogate, rezultă că hotărârea adoptată în apel este în afara criticii. Ar fi de analizat în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. numai criticile legate de reactualizarea daunelor materiale. Dar, cum în cauză s-a urmărit acoperirea integrală a pagubei suferite în raport de un ansamblu de criterii, avut în vedere cu ocazia efectuării unei expertize de specialitate, rezultă că și acest motiv de recurs nu poate fi primit.

Așa fiind, recursurile de față sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Iași împotriva deciziei civile nr. 645 din 12 mai 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2007.