ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6394/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 680 din 28

noiembrie 2001 a Tribunalului Iași a fost admisă acțiunea formulată de G.E.,

dispunându-se obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la

plata sumei de 92.173.321 lei, cu titlu de daune materiale și 3.000.000.000

lei, cu titlu de daune morale.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

avut în vedere că reclamantul a fost trimis în judecată pentru comiterea

infracțiunilor de înșelăciune în dauna avutului public, delapidare și abuz în

serviciu contra intereselor publice, fiind arestat preventiv în perioada 31

martie 1993-18 februarie 1994.

Prin sentința penală nr. 1911 din 11

decembrie 1996 a Judecătoriei Buzău, s-a dispus achitarea celui în cauză pentru

toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, soluție menținută

prin Decizia penală nr. 284 din 6 martie 2000 a Curții de Apel Ploiești.

Pentru că a fost arestat în mod

greșit, cel în cauză a formulat acțiunea de față, ce a fost admisă în baza

dispozițiilor art. 504-506 C. proc. pen. Au fost stabilite daunele materiale în

raport de contravaloarea salariilor reactualizate de care a fost lipsit

reclamantul. Cu privire la daunele morale s-a avut în vedere că prin privarea

de libertate i s-a afectat grav sănătatea celui în cauză și că toată durata

procesului penal de câțiva ani i-a produs traume psihice.

Apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Iași și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

împotriva acestei sentințe, au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă

nr. 645 din 12 mai 2004 a Curții de Apel Iași.

S-a reținut de asemenea că instanța

de fond a făcut o corectă aplicare în cauză a prevederilor art. 504-506 C.

proc. pen., având în vedere consecințele arestării nelegale asupra celui în

cauză și a familiei sale. S-a considerat și că a fost stabilit corect cuantumul

despăgubirilor cuvenite, în raport de probele administrate. S-a realizat astfel

o reparație integrală, echitabilă și adecvată pentru suferințele suportate de

reclamant și membrii familiei sale, în raport de valorile lezate prin privarea

de libertate, ceea ce a fost de natură a-i afecta grav situația familială,

socială și profesională a celui în cauză, care anterior avea un statut social

și profesional deosebit.

Împotriva acestei decizii au

declarat recursurile de față Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În primul recurs se susține că

instanțele au acordat daunele morale în raport de un material probator

insuficient și neconcludent, cuantumul stabilit fiind exagerat.

În ceea ce privește daunele

materiale, se susține că reactualizarea drepturilor salariale de care a fost

lipsit reclamantul trebuie să se facă în raport de indicele, rata inflației la

zi, care la 31 iulie a fost de 116,3% și nu în raport de indicele, preț de

consum.

În cel de al doilea recurs, se

susține că daunele morale nu au fost pe deplin dovedite, că cele două bilete de

ieșire din spital nu fac deplină dovadă că reclamantul ar fi contractat o boală

gravă, exact în perioada celor 10 luni de privare de libertate Se arată în

motivarea recursului și că nu a fost administrat în cauză un probatoriu „apt de

a demonstra că echivalentul bănesc acordat este cel potrivit, sub aspectul

cuantumului, cu suferința psihică efectivă a victimei”.

Ambele recursuri sunt nefondate,

urmând a fi respinse ca atare.

De observat că ambele recursuri sunt

încadrate în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Potrivit

acestui text modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Din motivarea recursurilor astfel

cum a fost redată în sinteză nu rezultă că cele două recursuri vizează lipsa

temeiului legal al hotărârii, ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Dimpotrivă, fără a se aduce critici

asupra soluționării cererii în condițiile art. 504 – 507 C. proc. civ., se fac

susțineri numai în legătură cu cuantumul despăgubirilor stabilite, îndeosebi a

celor ce prezintă daunele morale și cu privire la lipsa unui material probator

suficient și convingător în susținerea cererii.

Acestea nu pot fi încadrate în

prevederile invocate, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și în niciuna

dintre prevederile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., pentru că vizează greșita

interpretare a probelor sau insuficiența lor, chiar aprecierea subiectivă a

cuantumului despăgubirilor stabilite.

Cum niciunul dintre acestea nu poate

face obiect de analiză în recurs, în condițiile în care prevederile art. 304

pct. 10 și 11 au fost abrogate, rezultă că hotărârea adoptată în apel este în

afara criticii.

Ar fi de analizat în raport de

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. numai criticile legate de

reactualizarea daunelor materiale. Dar, cum în cauză s-a urmărit acoperirea

integrală a pagubei suferite în raport de un ansamblu de criterii, avut în

vedere cu ocazia efectuării unei expertize de specialitate, rezultă că și acest

motiv de recurs nu poate fi primit.

Așa fiind, recursurile de față sunt

nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Iași

împotriva deciziei civile nr. 645 din 12 mai 2004 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2007.