ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 570/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Ordinul nr. 289 din 6 octombrie

2004, Președintele Consiliului Concurenței a dispus reîncadrarea lui G.G. în

funcția publică de execuție de inspector de concurență clasa I, gradul

superior, la Direcția Industrie și Energie, potrivit structurii organizatorice

aprobate, cu începere de la data de 1 august 2004.

Legalitatea ordinului mai sus

menționat a fost contestată de G.G., care prin acțiunea introdusă, a arătat că

în realitate, conducerea pârâtului Consiliul Concurenței a încercat, în acest

mod, mutarea lui dintr-o direcție, în alta, cu nesocotirea dispozițiilor legale

cuprinse în Statutul funcționarilor publici.

Reclamantul a precizat că, în

realitate, nici nu putea fi vorba despre o reîncadrare, de vreme ce postul

atribuit în cadrul noii direcții, este identic cu cel pe care l-a ocupat

anterior în cadrul Direcției Bunuri de Consum.

În opinia sa, prin emiterea actului

administrativ atacat, pârâtul a încălcat dispozițiile art. 79 alin. (2) și (3)

din Legea nr. 189/1999, care condiționează mutarea definitivă în cadrul altui

compartiment, de acordul scris al funcționarului public și consacră principiul

stabilității în exercitarea funcției publice.

Prin sentința civilă nr. 965 din 23

mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune, deoarece pârâtul nu a făcut dovada desființării unor posturi

de natura celui ocupat de reclamant la Direcția Bunuri de Consum, astfel că

mutarea acestuia la o altă direcție este nejustificată.

Pe de altă parte, nu a existat

acordul scris al lui G.G., cerut de prevederile art. 79 alin. (2) din Statutul

funcționarilor publici și oricum, s-a produs o vătămare acestuia, prin mutarea

la o altă direcție, având un domeniu diferit de cel al direcției în care și-a

desfășurat activitatea anterior.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâtul Consiliul Concurenței, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul a susținut că prima

instanță a omis să arate în considerentele hotărârii, concluziile puse de

procuror, a cărui participare în proces este obligatorie conform art. 1 alin.

(9) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, a apreciat greșit că în

speță a avut loc o mutare a reclamantului în altă direcție, pentru care era

necesar acordul său scris, întrucât din probele cu acte și interogatoriu

administrate, rezultă că în fapt s-a procedat la o reîncadrare în temeiul

Ordinului nr. 203 din 19 august 2004, ce nu fusese contestat.

În plus, din fișele postului,

anexate în dosar, a reieșit că reclamantul îndeplinește aceleași atribuții care

i-au revenit la Direcția Bunuri de Consum, ocupându-se în continuare de

concurență pe piața auto, în cadrul aceluiași departament de concurență, dar la

o altă direcție și fără a-i afectate drepturile salariale.

S-a mai susținut că instanța de fond

a ignorat împrejurarea că desființarea Ordinului nr. 289/2004, nu poate produce

efecte și asupra Ordinului nr. 203/2004, prin care întregul personal al

autorității publice a fost reîncadrat.

Prin anularea ordinului individual,

reclamantul nu se va regăsi în situația anterioară reîncadrării; deoarece

ordinul anterior, în care el figura la poziția 18 din statul de funcțiuni,

continuă să-și producă efectele juridice.

Recursul este fondat, în sensul

considerentelor ce se vor expune în continuare.

Cum deja s-a arătat, prin Ordinul

nr. 289 din 6 octombrie 2004, Președintele Consiliului Concurenței a dispus

reîncadrarea, începând cu data de 1 august 2004, a reclamantului G.G., potrivit

structurii organizatorice aprobate, în funcția publică de execuție de inspector

de concurență clasa I, gradul superior, la Direcția Industrie și Energie.

Din preambulul acestui act

administrativ rezultă că în afara unor reglementări legale aplicabile în

materie, organul emitent a avut în vedere Ordinul nr. 203 din 19 august 2004,

prin care s-a dispus reîncadrarea funcționarilor publici și a personalului

contractual din aparatul central și cel teritorial al Consiliului Concurenței,

în funcțiile prevăzute de structura organizatorică aprobată.

Ordinul nr. 203/2004 nu a fost

contestat în justiție sau revocat de organul emitent, până în prezent, iar pe

de altă parte, la interogatoriu, reclamantul a recunoscut că fișa postului,

corespunzătoare funcției de inspector de concurență-superior la Direcția

Industrie și Energie este identică cu fișa postului ocupat anterior, implicând

aceleași atribuții și responsabilități.

Efectiv, reclamantul desfășoară în

continuare, aceeași activitate în domeniul concurenței pe piața auto, iar

drepturile sale salariale au rămas nemodificate.

Curtea de apel a făcut referire la o

reorganizare a Consiliului Concurenței, deși acest aspect nu a fost invocat de

părți în proces și nici nu a fost pus în discuția lor contradictorie.

Așa cum deja s-a arătat, Consiliul

Concurenței a procedat la reîncadrare a propriului personal, iar nu la o

reorganizare care să fi avut drept consecință, reducerea unor posturi de natura

celui ocupat de reclamant.

Operațiunea respectivă constituie,

indiscutabil, o prerogativă a conducerii autorității publice, care urmărește o

mai bună organizare internă și desigur, eficientizarea activității în care sunt

implicați toți inspectorii de concurență existenți în acel moment.

Esențială rămâne împrejurarea că

Ordinul individual nr. 289/2004 reprezintă actul administrativ de aplicare a

măsurilor luate prin ordinul anterior care prevede reîncadrarea întregului

personal în funcțiile prevăzute de noua structură organizatorică aprobată.

Cu alte cuvinte, desființarea

ordinului contestat de reclamant nu poate produce efecte în privința primului

ordin, care nu a fost contestat în justiție și nici desființat.

Apreciind că a existat, totuși, în

speță, o mutare definitivă a reclamantului în alt compartiment de activitate al

autorității publice, a cărei valabilitate era condiționată de acordul scris al

acestuia, conform dispoziției art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, curtea

de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.

Cât privește critica formulată în

cadrul primului motiv de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție o va

înlătura ca neîntemeiată, având în vedere data emiterii actului administrativ

contestat și dispozițiile Legii nr. 29/1990, aplicabile cauzei, care nu

stabileau obligativitatea participării procurorului în astfel de litigii.

Ținând seama de considerentele

expuse, urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința, în sensul

respingerii acțiunii formulată de reclamantul G.G., ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Consiliul Concurenței

împotriva sentinței civile nr. 965

din 23 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și în

fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul G.G.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 februarie 2006.