ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2655/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 16 februarie 2007 reclamantul T.D. a chemat în judecată Ministerul Economiei și Comerțului, solicitând anularea actelor administrative prin care s-a dispus desființarea postului de director general adjunct din cadrul Direcției bugete economice-financiare, respectiv reîncadrarea sa într-o funcție inferioară, precum și reintegrarea în funcție și obligarea pârâtului la diferențele bănești începând cu data de 14 iunie 2006 și la 1 RON daune morale.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că începând cu data de 01 februarie 2004 a ocupat prin concurs funcția publică de director general adjunct la direcția susmenționată din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului până în noiembrie 2006 când, în urma reorganizării prin desființarea unuia dintre cele două posturi de director general adjunct, a fost trecut pe o funcție inferioară, de consilier clasa I. Reclamantul a mai arătat că măsura dispusă s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 84 3 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 care prevăd că reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv.

De asemenea, reclamantul a precizat că au fost încălcate și prevederile art. 85 alin. (1) din aceeași lege, privind obligativitatea preavizului de 30 de zile în cazul eliberării din funcția publică pentru situațiile prevăzute la art. 84 3 alin. (4) din Statutul funcționarilor publici. Prin precizarea acțiunii depusă la 5 iunie 2007, reclamantul și-a menținut toate capetele de cerere, solicitând introducerea în cauză a noilor ministere formate în urma reorganizării pârâtului și anume Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 2335 din 2 octombrie 2007. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin Ordinul nr. 575 din 13 noiembrie 2006 al Ministerului Economiei și Comerțului s-a aprobat statul de funcții pentru personalul său, reclamantul, ca urmare a reorganizării direcției unde lucra și a desființării postului deținut, fiind reîncadrat în funcția de consilier. Instanța a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 84 3 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, reclamantul fiind reîncadrat în altă funcție și nu eliberat din funcție, în urma desființării postului, măsură ce constituie prerogativa conducerii instituției publice ce nu poate fi cenzurată decât din punctul de vedere al legalității ei, nu și al temeiniciei dispoziției de redistribuire a posturilor.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul T.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a arătat că măsura revocării sale din funcția de conducere a fost nelegală, în lipsa unui act administrativ de autoritate reprezentat de un ordin al ministrului, adresa direcției de resurse umane prin care i se aducea la cunoștință decizia neavând valoare juridică. Cât privește justificarea măsurii reducerii postului de director general adjunct, reclamantul a precizat că, față de volumul de muncă și complexitatea noilor atribuții de serviciu, nu-și găsesc aplicabilitate prevederile art. 84 3 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

La data de 14 mai 2008, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 575 din 13 noiembrie 2006 emis de Ministrul Economiei și Comerțului prin care s-a aprobat statul de funcții pentru personalul din subordine, în raport de dispozițiile art. 3, art. 97 raportat la art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 republicată, privind Statutul funcționarilor publici. Prin întâmpinare, Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea recursului, precizând că potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 24/2007 acest minister a preluat pe bază de protocol personalul aferent activității din domeniul economiei, reclamantul exprimându-și opțiunea în scris de a pleca la Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale în funcția de consilier superior.

Pe fondul litigiului, pârâtul a arătat că, urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 1511/2006 s-a modificat structura organizatorică a direcțiilor și direcțiilor generale din fostul Minister al Economiei și Comerțului, reducându-se și numărul funcțiilor publice de conducere, printre care și un post de director general adjunct la Direcția Generală Buget Economico - Financiară și Administrativ. Astfel, din cadrul acestei direcții generale s-a desprins Direcția Administrativ care a devenit de sine stătătoare, în subordinea secretarului general, cu toate atribuțiile ce anterior se regăseau la postul ocupat de reclamant. În aceste împrejurări, a precizat pârâtul, reclamantul a fost reîncadrat consilier în baza Ordinului nr. 575 din 13 noiembrie 2006 prin care a fost aprobat noul stat de funcții al Ministerului Economiei și Comerțului.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru motivele ce se vor vedea în continuare. Astfel, în primul rând se impune ca reclamantul să precizeze expres dacă înțelege să conteste nelegalitatea Ordinului Ministrului Economiei și Comerțului nr. 575 din 13 noiembrie 2006 pe calea acțiunii directe în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, Curtea reține că reclamantul a cerut la fond anularea actului administrativ în baza căruia i s-a redus postul de director general adjunct - solicitare menținută și după precizarea acțiunii - fără a-l nominaliza, pentru ca în recurs să invoce excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 575/2006, în timp ce Ministerul Economiei și Finanțelor a precizat prin întâmpinare că obiectul acțiunii îl constituie chiar anularea acestui act administrativ, asupra căruia s-a pronunțat instanța de fond. În măsura în care legalitatea ordinului va fi cercetată pe cale de excepție, în condițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ, urmează a fi respectat principiul dublului grad de jurisdicție.

Pe fondul litigiului, referitor la legalitatea și temeinicia reducerii postului de director general adjunct ocupat de reclamant, Curtea constată necesitatea suplimentării probelor prin depunerea organigramei și a statului de funcțiuni valabile până la data reîncadrării reclamantului în noua funcție publică, și ulterior, precum și a înscrisurilor conținând atribuțiile direcției înainte și după reorganizare și în concret, atribuțiile reclamantului, îndeosebi în privința conducerii direcției administrative, aspecte ce nu reies din fișa postului aflată la dosar.

De asemenea, Curtea apreciază că se impune completarea probelor cu acte din care să rezulte că s-a desființat chiar postul reclamantului, respectiv respectarea criteriilor de selecție pentru rămânerea pe post a celui de-al doilea director general adjunct, privind pregătirea profesională, desfășurarea altor activități similare, specificul funcției publice, categoria, clasa și gradul profesional ale celor doi funcționari publici cu funcții de conducere. După depunerea acestor înscrisuri, instanța de trimitere va putea analiza dacă măsura aplicată față de reclamant se încadrează în prevederile art. 100 alin. (1) și (4) din Legea nr. 188/1999 republicată în 2007 ori, astfel cum susține reclamantul, a avut loc o eliberare din funcția publică, în condițiile art. 99 alin. (1) lit. b) din același act normativ.

Cu ocazia rejudecării, instanța va trebui să aibă în vedere împrejurarea că, după introducerea acțiunii, Ministerul Economiei și Comerțului și-a încetat activitatea, numai domeniul economiei fiind preluat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2007, și a H.G. nr. 386/2007 și nr. 387/2007. Sub acest aspect, s-a susținut că reclamantul a optat în scris să-și continue activitatea la nou înființatul Minister pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, înscrisul depus în acest sens putând fi completat la cererea părților. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va casa sentința cu trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de T.D. împotriva sentinței civile nr. 2335 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.