ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2655/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 16 februarie

2007 reclamantul T.D. a chemat în judecată Ministerul Economiei și Comerțului, solicitând

anularea actelor administrative prin care s-a dispus desființarea postului de director

general adjunct din cadrul Direcției bugete economice-financiare, respectiv reîncadrarea

sa într-o funcție inferioară, precum și reintegrarea în funcție și obligarea pârâtului

la diferențele bănești începând cu data de 14 iunie 2006 și la 1 RON daune morale.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că începând cu data de 01 februarie 2004 a ocupat prin concurs

funcția publică de director general adjunct la direcția susmenționată din cadrul

Ministerului Economiei și Comerțului până în noiembrie 2006 când, în urma reorganizării

prin desființarea unuia dintre cele două posturi de director general adjunct, a

fost trecut pe o funcție inferioară, de consilier clasa I.

Reclamantul a mai arătat

că măsura dispusă s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 84

3

alin. (4) din Legea nr. 188/1999 care prevăd că reducerea unui post este justificată

dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă

sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv.

De asemenea, reclamantul

a precizat că au fost încălcate și prevederile art. 85 alin. (1) din aceeași lege,

privind obligativitatea preavizului de 30 de zile în cazul eliberării din funcția

publică pentru situațiile prevăzute la art. 84

3

alin. (4) din Statutul

funcționarilor publici.

Prin precizarea acțiunii

depusă la 5 iunie 2007, reclamantul și-a menținut toate capetele de cerere, solicitând

introducerea în cauză a noilor ministere formate în urma reorganizării pârâtului

și anume Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul pentru Întreprinderi Mici

și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată

prin sentința civilă nr. 2335 din 2 octombrie 2007.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că prin Ordinul nr. 575 din 13 noiembrie 2006 al Ministerului

Economiei și Comerțului s-a aprobat statul de funcții pentru personalul său, reclamantul,

ca urmare a reorganizării direcției unde lucra și a desființării postului deținut,

fiind reîncadrat în funcția de consilier.

Instanța a constatat că

sunt aplicabile dispozițiile art. 84

3

alin. (1) din Legea nr. 188/1999,

reclamantul fiind reîncadrat în altă funcție și nu eliberat din funcție, în urma

desființării postului, măsură ce constituie prerogativa conducerii instituției publice

ce nu poate fi cenzurată decât din punctul de vedere al legalității ei, nu și al

temeiniciei dispoziției de redistribuire a posturilor.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul T.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

arătat că măsura revocării sale din funcția de conducere a fost nelegală, în lipsa

unui act administrativ de autoritate reprezentat de un ordin al ministrului, adresa

direcției de resurse umane prin care i se aducea la cunoștință decizia neavând valoare

juridică.

Cât privește justificarea

măsurii reducerii postului de director general adjunct, reclamantul a precizat că,

față de volumul de muncă și complexitatea noilor atribuții de serviciu, nu-și găsesc

aplicabilitate prevederile art. 84

3

alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

La data de 14 mai 2008,

reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 575 din 13 noiembrie

2006 emis de Ministrul Economiei și Comerțului prin care s-a aprobat statul de funcții

pentru personalul din subordine, în raport de dispozițiile art. 3, art. 97 raportat

la art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999

republicată, privind Statutul funcționarilor publici.

Prin întâmpinare, Ministerul

Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea recursului, precizând că potrivit

art. 11 din O.U.G. nr. 24/2007 acest minister a preluat pe bază de protocol personalul

aferent activității din domeniul economiei, reclamantul exprimându-și opțiunea în

scris de a pleca la Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism

și Profesii Liberale în funcția de consilier superior.

Pe fondul litigiului,

pârâtul a arătat că, urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 1511/2006 s-a modificat

structura organizatorică a direcțiilor și direcțiilor generale din fostul Minister

al Economiei și Comerțului, reducându-se și numărul funcțiilor publice de conducere,

printre care și un post de director general adjunct la Direcția Generală Buget Economico

- Financiară și Administrativ.

Astfel, din cadrul acestei

direcții generale s-a desprins Direcția Administrativ care a devenit de sine stătătoare,

în subordinea secretarului general, cu toate atribuțiile ce anterior se regăseau

la postul ocupat de reclamant. În aceste împrejurări, a precizat pârâtul, reclamantul

a fost reîncadrat consilier în baza Ordinului nr. 575 din 13 noiembrie 2006 prin

care a fost aprobat noul stat de funcții al Ministerului Economiei și Comerțului.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și

a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,

pentru motivele ce se vor vedea în continuare.

Astfel, în primul rând

se impune ca reclamantul să precizeze expres dacă înțelege să conteste nelegalitatea

Ordinului Ministrului Economiei și Comerțului nr. 575 din 13 noiembrie 2006 pe calea

acțiunii directe în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. În acest sens, Curtea

reține că reclamantul a cerut la fond anularea actului administrativ în baza căruia

i s-a redus postul de director general adjunct - solicitare menținută și după precizarea

acțiunii - fără a-l nominaliza, pentru ca în recurs să invoce excepția de nelegalitate

a Ordinului nr. 575/2006, în timp ce Ministerul Economiei și Finanțelor a precizat

prin întâmpinare că obiectul acțiunii îl constituie chiar anularea acestui act administrativ,

asupra căruia s-a pronunțat instanța de fond.

În măsura în care legalitatea

ordinului va fi cercetată pe cale de excepție, în condițiile art. 4 din Legea contenciosului

administrativ, urmează a fi respectat principiul dublului grad de jurisdicție.

Pe fondul litigiului,

referitor la legalitatea și temeinicia reducerii postului de director general adjunct

ocupat de reclamant, Curtea constată necesitatea suplimentării probelor prin depunerea

organigramei și a statului de funcțiuni valabile până la data reîncadrării reclamantului

în noua funcție publică, și ulterior, precum și a înscrisurilor conținând atribuțiile

direcției înainte și după reorganizare și în concret, atribuțiile reclamantului,

îndeosebi în privința conducerii direcției administrative, aspecte ce nu reies din

fișa postului aflată la dosar.

De asemenea, Curtea apreciază

că se impune completarea probelor cu acte din care să rezulte că s-a desființat

chiar postul reclamantului, respectiv respectarea criteriilor de selecție pentru

rămânerea pe post a celui de-al doilea director general adjunct, privind pregătirea

profesională, desfășurarea altor activități similare, specificul funcției publice,

categoria, clasa și gradul profesional ale celor doi funcționari publici cu funcții

de conducere.

După depunerea acestor

înscrisuri, instanța de trimitere va putea analiza dacă măsura aplicată față de

reclamant se încadrează în prevederile art. 100 alin. (1) și (4) din Legea nr. 188/1999

republicată în 2007 ori, astfel cum susține reclamantul, a avut loc o eliberare

din funcția publică, în condițiile art. 99 alin. (1) lit. b) din același act normativ.

Cu ocazia rejudecării,

instanța va trebui să aibă în vedere împrejurarea că, după introducerea acțiunii,

Ministerul Economiei și Comerțului și-a încetat activitatea, numai domeniul economiei

fiind preluat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin intrarea în vigoare

a O.U.G. nr. 24/2007, și a H.G. nr. 386/2007 și nr. 387/2007. Sub acest aspect,

s-a susținut că reclamantul a optat în scris să-și continue activitatea la nou înființatul

Minister pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale,

înscrisul depus în acest sens putând fi completat la cererea părților.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea va casa sentința cu trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de T.D. împotriva sentinței civile nr. 2335 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2008.