ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 147/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 1 martie 2005, reclamanta P.M. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local Ploiești, solicitând anularea Deciziei nr. 964/2004 și majorarea cuantumului măsurilor reparatorii. În motivarea cererii, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, reclamanta a susținut că pentru imobilul situat în Ploiești, pârâtul i-a acordat despăgubiri în echivalent de numai 592.516.373 lei, sumă pe care o consideră prea mică în raport de valoarea actuală a terenurilor în acea zonă. Pe parcursul procesului, la cererea ambelor părți, în cauză a fost introdus Ministerul Finanțelor Publice, în aceeași calitate ca și Consiliul local Ploiești.

Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 852 din 30 septembrie 2005, a admis cererea și a anulat în parte decizia, stabilind că valoarea despăgubirilor se ridică la 27.000 Euro, respectiv 977.049.000 Rol., conform expertizei efectuate în cauză. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 24 din 22 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de D.G.F.P. Prahova și Ministerul Finanțelor Publice, pe considerentul că apelanții au fost legal citați la termenul stabilit pentru judecarea pricinii. D.G.F.P. Prahova a declarat recurs prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., recurenta a susținut că Ministerul Finanțelor Publice nu a fost citat la soluționarea apelului și, de altfel, nici nu are calitate procesuală pasivă. Prima critică este nefondată deoarece instanța de apel a citat pentru termenul din 22 februarie 2006 pe ambii apelanți, respectiv D.G.F.P. Prahova și Ministerul Finanțelor Publice. Cealaltă critică este însă fondată deoarece: - reclamanta (care a decedat la 17 august 2005, în locul ei fiind introduși în cauză moștenitorii L.C.V.

și P.O.G.), a solicitat prin notificare măsuri reparatorii pentru un imobil intravilan, expropriat conform Decretului nr. 88/1986, imposibil a fi restituit în natură (construcție demolată, teren ocupat de sediul SC P. Prahova S.A.); - în atare situație, potrivit art. 11 alin. (4) și art. 33 din Legea nr. 10/2001, reclamanta și moștenitorii săi erau îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil; - odată cu modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, în vigoare la data pronunțării sentinței, aceste măsuri reparatorii se stabilesc de o Comisie Centrală din subordinea Cancelariei Primului Ministru, fără avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ambelor hotărâri (decizia total, sentința doar în parte) și respingerii contestației față de Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Prahova, în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 24 din 12 februarie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Casează decizia atacată și în parte sentința civilă nr. 852 din 30 septembrie 2005 a Tribunalului Prahova și, în rejudecare respinge contestația formulată de reclamanta P.M. și continuată de moștenitorii L.C.V. și P.O.G. împotriva Ministerului Finanțelor Publice. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2007.