ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 147/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 1 martie 2005, reclamanta P.M. a

chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local Ploiești, solicitând anularea

Deciziei nr. 964/2004 și majorarea cuantumului măsurilor reparatorii.

În motivarea cererii, întemeiate pe

Legea nr. 10/2001, reclamanta a susținut că pentru imobilul situat în Ploiești,

pârâtul i-a acordat despăgubiri în echivalent de numai 592.516.373 lei, sumă pe

care o consideră prea mică în raport de valoarea actuală a terenurilor în acea

zonă.

Pe parcursul procesului, la cererea

ambelor părți, în cauză a fost introdus Ministerul Finanțelor Publice, în

aceeași calitate ca și Consiliul local Ploiești.

Tribunalul Prahova, secția civilă,

prin sentința nr. 852 din 30 septembrie 2005, a admis cererea și a anulat în

parte decizia, stabilind că valoarea despăgubirilor se ridică la 27.000 Euro,

respectiv 977.049.000 Rol., conform expertizei efectuate în cauză.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 24 din 22 februarie 2006, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de D.G.F.P. Prahova și Ministerul Finanțelor Publice, pe

considerentul că apelanții au fost legal citați la termenul stabilit pentru

judecarea pricinii.

D.G.F.P. Prahova a declarat recurs

prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul respingerii

acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că Ministerul

Finanțelor Publice nu a fost citat la soluționarea apelului și, de altfel, nici

nu are calitate procesuală pasivă.

Prima critică este nefondată

deoarece instanța de apel a citat pentru termenul din 22 februarie 2006 pe

ambii apelanți, respectiv D.G.F.P. Prahova și Ministerul Finanțelor Publice.

Cealaltă critică este însă fondată

deoarece:

- reclamanta (care a decedat la 17

august 2005, în locul ei fiind introduși în cauză moștenitorii L.C.V. și

P.O.G.), a solicitat prin notificare măsuri reparatorii pentru un imobil

intravilan, expropriat conform Decretului nr. 88/1986, imposibil a fi restituit

în natură (construcție demolată, teren ocupat de sediul SC P. Prahova S.A.);

- în atare situație, potrivit art.

11 alin. (4) și art. 33 din Legea nr. 10/2001, reclamanta și moștenitorii săi

erau îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil;

- odată cu modificările aduse Legii

nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, în vigoare la data pronunțării sentinței,

aceste măsuri reparatorii se stabilesc de o Comisie Centrală din subordinea

Cancelariei Primului Ministru, fără avizul organelor teritoriale ale Ministerului

Finanțelor Publice.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării

ambelor hotărâri (decizia total, sentința doar în parte) și respingerii

contestației față de Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

D.G.F.P. Prahova, în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei

nr. 24 din 12 februarie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia atacată și în parte

sentința civilă nr. 852 din 30 septembrie 2005 a Tribunalului Prahova și, în

rejudecare respinge contestația formulată de reclamanta P.M. și continuată de

moștenitorii L.C.V. și P.O.G. împotriva Ministerului Finanțelor Publice.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie

2007.