ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4933/2006

Asupra recursului de față, deliberând constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1089 din 14 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantei SC

S.I.

srl

în formularea acțiunii

împotriva pârâților SC M.R. SA prin mandatar SC R. SA și O.S.I.M.

În

consecință acțiunea a fost respinsă ca fiind lipsită de interes.

Instanța

a reținut că prin acțiune, reclamanta a solicitat decăderea primei pârâte

pentru neuz din drepturile deținute asupra mărcii Cellini, înregistrată pe cale

internațională sub nr. R 347479/1988.

În

motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 16 iulie 2004 reclamanta a formulat

cerere pentru înregistrarea mărcii Cellini pentru clasele 8 și 14 de produse.

Abia după data constituirii depozitului național reglementar a aflat despre

existența unei mărci identice cu cea a cărei protecție a solicitat-o. În acest

context a luat la cunoștință că marca aparține societății M.R. SA, că este

înregistrată pe cale internațională, cu țara desemnată România, conform

certificatului de înregistrare pentru o perioadă de 20 de ani. Protecția

privește clasele de produse 8 (tacâmuri) și 14 (metale prețioase și aliajele

lor și obiecte făcute din aceste materiale sau placate: bijuterii, pietre

prețioase, ceasuri și alte instrumente de măsurat timpul, accesoriile

acestora).

Reclamanta

a mai arătat că această marcă nu a fost folosită de titularul său în

activitatea comercială pentru produsele respective, fiind încălcată astfel

funcția esențială a mărcii, care este aceea de a distinge” produsele sau

serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor

persoane”.

Au

fost invocate în drept dispozițiile art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998.

La

termenul de judecată de la 14 decembrie 2004, pârâta prin mandatar, a invocat

excepția lipsei de interes al reclamantei în promovarea acțiunii.

Examinând

această excepție în contextul prevederilor art. 137 C. proc. civ., tribunalul a

reținut că în cauză interesul reclamantei nu întrunește în mod cumulativ

condițiile de a fi legitim, personal, născut și actual.

S-a

motivat că interesul reclamantei în promovarea unei acțiuni vizând decăderea

pârâtei din calitatea de titular al mărcii C

ellini

s-ar fi putut naște și ar fi fost actual numai în situația în care O.S.I.M. ar

fi emis un aviz de refuz provizoriu întemeiat exclusiv pe existența anterioară

a acestei mărci. Or, o astfel de ipoteză nu s-a dovedit, reclamanta

limitându-se la simple presupuneri cu privire la un drept ce i s-ar cuveni.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

S-a

arătat sub un prim aspect că instanța de fond a omis să observe că la dosarul

cauzei a fost depus de către reclamantă, în cadrul probei cu acte avizul de

refuz provizoriu nr. 014445 din 16 noiembrie 2004 în care se arăta: conform

Legii nr. 84/1998, marca examinată nu poate fi protejată întrucât este similară

cu o marcă anterioară și destinată a fi aplicată unor produse sau servicii

identice sau similare”.

S-a

mai susținut că interesul juridic de a formula acțiunea este născut și actual

sub toate aspectele, cererea în justiție având îndeplinite condițiile de

exercițiu.

Prin

întâmpinare, intimata pârâtă SC M.R. SA a solicitat respingerea apelului ca

nefondat.

Prin

decizia civilă nr. 320 din 27 septembrie 2005 Curtea de Apel București, secția

a IX-a civilă, a respins apelul ca nefondat.

Instanța

de apel a reținut sub un prim aspect că neobservarea unui înscris depus la

dosar, în cadrul administrării probei cu acte, nu conduce la desființarea

hotărârii, ansamblul dovezilor putând fi reapreciat în contextul caracterului

devolutiv al căii de atac.

Curtea

de apel a mai reținut și motivat că tribunalul a definit temeinic condiția

interesului pentru exercitarea acțiunii civile. Or, acesta lipsește, neexistând

un folos practic pe care reclamanta l-ar putea obține prin admiterea cererii

sale și decăderea pârâtei din drepturile conferite de marca internațională.

Înregistrarea

națională a mărcii de către pârâtă cu data depozitului reglementar anterioară

momentului solicitării semnului depus de reclamantă, își produce pe deplin

efectele, atât din perspectiva motivelor de refuz al înregistrării semnului

identic (art. 6 din Legea nr. 84/1998), cât și din punctul de vedere al

utilizării acestuia de către apelantă în activitatea sa comercială pentru a-și

marca produsele (art. 35 din aceeași lege).

În

consecință, s-a apreciat că sentința pronunțată în fond este legală și

temeinică.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC S.I.

srl

solicitând admiterea lui, casarea ambelor hotărâri și

trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la același tribunal.

S-a

arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în

sensul că au fost greșit interpretate și aplicate atât prevederile art. 129 și

art. 137 C. proc. civ., cât și dispozițiile Legii nr. 84/1998.

S-a

susținut că interesul procesual al recurentei reclamante este pe deplin

dovedit, fiind atât legitim și personal cât și născut și actual.

Astfel,

s-a arătat că recurenta reclamantă are interes de a promova acțiunea întrucât,

prin decăderea pârâtei din drepturile deținute asupra mărcii înregistrate pe

cale internațională, se creează premizele înregistrării mărcii pe numele său.

Acest interes este legitim urmărindu-se realizarea unui drept subiectiv

recunoscut de lege, acela de a dobândi marca și de a o folosi în activitatea

comercială.

Prin

întâmpinare pârâta SC M.R. SA, prin mandatar SC R. SA, a solicitat respingerea

recursului arătând că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că recursul este întemeiat

în sensul considerațiilor ce succed.

Ambele

instanțe au soluționat în mod greșit cauza pe excepție, reținând de o manieră

criticabilă și în dezacord cu o serie de probatorii, că acțiunea reclamantei nu

întrunește condiția interesului juridic pentru a fi promovată.

Astfel,

în condițiile în care recurenta reclamantă a făcut dovada că este titulara unei

cereri de înregistrare a mărcii în nume propriu și, totodată, a solicitat pe

cale separată anularea înregistrării mărcii naționale a intimatei, există

interesul decăderii acesteia din urmă din drepturile decurgând din

înregistrarea internațională. De altfel, aceste două înregistrări (națională și

internațională) constituie, așa cum rezultă și din avizul de refuz provizoriu

emis de O.S.I.M., singurele impedimente la înregistrarea mărcii pe numele

recurentei.

Pe

de altă parte este reală susținerea făcută prin motivele de recurs în sensul că

împărtășirea punctului de vedere al instanței de apel ar putea crea o situație

paradoxală cu privire la interesul promovării acțiunii în anulare pe

considerentul că, oricum, pârâta intimată este titulara dreptului la marcă

dobândit prin înregistrare internațională.

În

privința avizului de refuz provizoriu și a efectelor lui, acesta a fost depus

de reclamantă la dosarul cauzei încă în faza judecății în fond; el confirmă

cererea de înregistrare a mărcii formulată de reclamantă și că acesteia i se

opune înregistrarea anterioară a aceleiași mărci, efectuată pe numele pârâtei;

mai mult, în cuprinsul avizului s-a menționat chiar și marca opusă la

înregistrare, aceasta fiind „Cellini” și având ca titular SC M.R. SA, deci

tocmai societatea împotriva căreia reclamanta și-a îndreptat pretențiile.

În

fine, instanțele nu au observat împrejurarea că înregistrarea națională a

mărcii, obținută de pârâtă după introducerea cererii de decădere vizează doar

clasa 14 de produse a clasificării de la Nisa, în timp ce înregistrarea

internațională, cu privire la care este formulată cererea de decădere, privește

clasele 14 și 8, astfel încât, cel puțin în ceea ce privește clasa 8, interesul

juridic al cererii de decădere ar subzista oricum.

În

consecință, se constată că este întrunită, sub aspectele sale esențiale,

condiția interesului juridic al reclamantei în promovarea acțiunii în justiție.

Așa

fiind, potrivit prevederilor art. 304 pct. 9, art. 312, art. 313 și art. 297

alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa decizia atacată și,

admițându-se apelul reclamantei, se va desființa sentința, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare pe fond la același tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta SC

S.I.

srl

București împotriva

deciziei civile nr. 320/A din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel București,

secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Casează decizia.

Admite

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1089 din 14

decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Desființează

sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2006.