ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8574/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 2 februarie 2004 reclamantele P.E. și C.G. au formulat plângere împotriva dispoziției nr. 131, emisă de Primarul Municipiului Călărași la 15 ianuarie 2004 și au solicitat anularea acesteia și obligarea pârâtului la emiterea unei alte dispoziții pentru restituirea sumei de 105.000.000 lei reprezentând despăgubiri pentru imobilul demolat și terenul aferent, ce a aparținut părinților lor Z.I. și Z.A. În motivarea acțiunii reclamantele au arătat, că părinții lor au fost abuziv expropriați și obligați să demoleze construcția cu un etaj, situată în Călărași, afectând și terenul loc de casă în suprafață de 218 mp.

Au mai arătat că, raportat la vârsta lor de peste 75 de ani, nu pot accepta nici una din cele două modalități de despăgubire propuse, respectiv acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare. Prin sentința civilă nr. 411 din 7 aprilie 2004 Tribunalul Călărași investit cu soluționarea cauzei, a respins acțiunea reclamantelor privind anularea dispoziției nr. 131 din 15 ianuarie 2004 emisă de Primarul Municipiului Călărași și acordarea de despăgubiri bănești. Pe cale de consecință, a fost respinsă ca lipsită de interes și cererea de chemare în garanție a Prefectului și Prefecturii Județului Călărași formulată de pârâta Primăria Municipiului Călărași.

În esență, tribunalul a reținut că în speță nu a avut loc o expropriere, ci statul a preluat abuziv terenul în suprafață de 218 mp, construcția fiind demolată de antecesorii reclamantelor pentru că suferise grave avarii la cutremurul din 1977. Cum, restituirea în natură a terenului nu este posibilă, acesta fiind ocupat de ansamblu de blocuri, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora în situația terenurilor ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Soluția pronunțată de tribunal, a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a VII a civilă și litigii de muncă, prin decizia nr. 1520/A din 23 noiembrie 2004, prin care s-a respins ca nefondat apelul reclamantelor P.E.

și C.G. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria Municipiului Călărași și intimații-chemați în garanție Prefectul Județului Călărași și Prefectura Județului Călărași. Împotriva acestei decizii reclamantele au declarat recurs. Au invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. solicitând modificarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și respectiv, de instanța de apel și obligarea Primarului Municipiului Călărași să emită o nouă dispoziție pentru despăgubirea lor cu suma de 105.000.000 lei.

Au susținut că, în mod eronat Curtea de Apel București reiterând motivația din sentința Tribunalului Călărași a reținut că suprafața de 218 mp teren, nu a avut destinația de locuință, deși aceștia au învederat, prin notificare și susținerile în instanță, că pe teren s-a aflat locuința demolată de părinți și că au fost elaborate normele metodologice de stabilire și acordare a despăgubirilor, conform art. 40 din Legea 10/2001 aceste despăgubiri putând fi plafonate. Au mai susținut că, se consideră îndreptățite să primească despăgubiri bănești în temeiul art. 1 și art. 24 alin. (2) din Legea 10/2001 referindu-se la considerentele din decizia recurată în ce privește argumentarea recurentelor legată de vârsta înaintată și de nevoile vârstei, împrejurări ce ar fi trebuit interpretate în sensul aplicării corecte a legii.

Recursul este nefondat. Așa după cum corect a reținut curtea de apel în decizia criticată, menținând soluția tribunalului, speța de față vizează preluarea abuzivă de către stat a terenului în suprafață de 218 mp, situat în Municipiul Călărași, de la antecesorii reclamantelor (părinții decedați) Z.I. și Z.A. Construcția fusese demolată de aceștia în baza autorizației de demolare nr. 55/1977 întrucât suferise grave avarii la cutremurul din 1977, astfel că, statul a preluat abuziv doar suprafața de teren menționată, ocupată în întregime de ansamblul de blocuri.

În raport de această situație de fapt, prin dispoziția emisă ca urmare a notificării trimise de reclamante ca persoane îndreptățite, Primarul Municipiului Călărași a făcut oferta de restituire prin măsuri reparatorii în echivalent constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, sau acțiuni la societăți tranzacționate pe piața de capital conform prevederilor art. 10 alin. (1) și (8) din Legea nr. 10/2001. Este de menționat că prin Legea nr. 247/2005 „privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente” s-a menținut prevederea de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit căreia pentru terenurile preluate abuziv, ocupate cum este cazul în speță, se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent.

Vârsta înaintată și starea de nevoie a persoanei îndreptățite, nu pot justifica stabilirea altor măsuri reparatorii decât acelea prin echivalent, prevăzute de lege și stabilite în mod corect prin dispoziția contestată. De asemenea, este de menționat art. 1 alin. (1) din Titlul VII cap. I al Legii 247/2005 potrivit căruia „prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituire în natură” rezultate din aplicarea Legii 10/2001. Față de cele menționate, recursul declarat de reclamantele P.E. și C.G. urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantele P.E. și C.G. împotriva deciziei civile 1520/A din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII civilă și litigii de muncă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2005.