ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3268/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3268/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 84 din 23 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă, în dosarul nr. 1407/1998, s-a admis acțiunea reclamantei SC A.E.S.M. SRL împotriva pârâtei SC C. SA Zalău. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 14.025 mărci germane la cursul valutar al B.N.R. la data plății, precum și la penalități de întârziere de 0,18 % pe zi, începând cu data de 12 octombrie 1996 până la data de 10 noiembrie 1996 și de 1 % pe zi de întârziere începând cu data de 11 noiembrie 1996 până la efectuarea plății. S-a admis cererea de chemare în garanție a pârâtei SC C. SA Zalău și s-a dispus obligarea chematului în garanție C.H.
să plătească reclamantei, penalitățile de întârziere de 0,18 % pe zi, începând cu 12 octombrie 1996, până la 10 noiembrie 1996 și de 1 % pe zi de întârziere, începând cu 11 noiembrie 1996 până la 30 iunie 1998. Prin aceeași sentință s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în garanție formulată de C.H. împotriva numiților N.C., B.L. și M.V. S-a luat act de renunțarea la judecată față de chemații în garanție R.D., M.I. și S.I. S-a menținut sechestrul asigurător aplicat prin încheierea din 26 iulie 2000 a Tribunalului Sălaj. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că C.H. în calitate de administrator al societății pârâte a încheiat cu reclamanta un contract prin care, pârâta se obliga să livreze 15 to.
suc de mere concentrat, iar în caz contrar să suporte penalități de întârziere de 0,18 % pe zi pentru primele 30 zile de întârziere și de 1 % pe zi până la îndeplinirea obligației. Contractul nu a fost adus la cunoștința comisiei de administrație și nu a fost înregistrat în registrele de evidență a operațiunilor comerciale, fiind ținut închis, în seif, numai de chematul în garanție. S-a reținut că, în realitate, contractul nu s-a derulat, urmărindu-se de fapt ca societatea pârâtă să fie ajutată financiar, primind și folosind suma de 30.000.000 lei de la reclamantă, echivalentul sumei de 14.025 mărci germane. De asemenea, s-a reținut culpa exclusivă a chematului în garanție și că pârâta nu a efectuat contraprestații astfel că în baza art. 992 C. civ.
și urm. trebuia să plătească suma de 14.025 mărci germane la cursul valutar la data plății plus penalitățile de întârziere prevăzute în contract. Apelul declarat de pârâta SC C. SA Zalău a fost admis în parte de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 720 din 20 iunie 2001 pronunțată în dosarul nr. 3422/2001. Prin aceeași decizie sentința a fost modificată în parte în sensul că s-a dispus obligarea chematului în garanție la plata penalităților de întârziere de 0,18 % pe zi de întârziere începând cu 12 octombrie 1996 și până la 10 noiembrie 1996 și în continuare câte 1 % pe zi de întârziere, începând cu 11 noiembrie 1996 până la 30 iunie 1998. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că este incontestabil că, între cele două societăți a existat un contract pentru livrarea unei cantități de suc de mere, în baza căruia pârâta a încasat cu titlu de avans suma de 30.000.000 lei, care la data plății echivala cu suma de 14.025 mărci germane. Contractul nu a fost desființat, iar apelanta a recunoscut obligația de restituire a avansului astfel că instanța fondului a dispus, în mod legal obligarea pârâtei la restituirea avansului. Cu privire la penalități s-a reținut că plata acestora este o obligație contractuală asumată prin art. 4 și exprimă voința părților contractante, neexistând temei legal pentru a fi înlăturată. S-a constatat că apelul este fondat numai sub aspectul obligării la plata penalităților atât a pârâtei cât și a chematului în garanție.
Cum pârâta a fost obligată la penalități, acestea trebuia recuperate de la chematul în garanție care a semnat contractul deși știa că societatea se află în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile contractuale în termenul de 7 zile stabilit prin contract. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC C. SA Zalău care a invocat ca motive de recurs pe cele prevăzute de art. 304 pct. 6,7,8 și 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a arătat următoarele:
În mod greșit s-a reținut de către instanță că, în cauză contractul încheiat la 1 octombrie 1996 este un contract de livrare când, în realitate este vorba de un ajutor financiar dovadă, fiind chiar mențiunea înscrisă în ordinul de plată nr. 562/3 octombrie 1996 că plata reprezintă „avans material”. Se arată că această situație a fost recunoscută chiar de către administratorii celor două societăți. Fiind vorba de o rambursare a unei sume de bani, recurenta consideră că nu ne aflăm în fața unui contract de livrare produse, ci a unui ajutor financiar, situație în care s-ar datora cel mult dobânda legală, la nivelul taxei de scont a B.N.R.
Nefiind vorba de un contract de livrare, și de un ajutor financiar, instanțele trebuiau să aibă în vedere că activitatea financiară este permisă doar agenților economici specializați și autorizați expres și nu să consființească pe cale judecătorească, o ilegalitate.
Instanța de apel a acordat reactualizarea creanței, din oficiu, fără ca aceasta să fi fost solicitată de reclamantă, pronunțând o decizie potrivnică legii.
Decizia nu cuprinde motivele pentru care s-a menținut ca temeinică și legală sentința.
Recurenta consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare atunci când, la primul termen din apel, i s-a respins cererea de amânare. Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că recursul este fondat însă, nu pentru motivele invocate de recurentă, ci pentru cele ce se vor arăta în continuare: Prin încheierea de ședință din data de 4 martie 2003, avându-se în vedere că prin sentința nr. 121 din 5 februarie 2003 a Tribunalului Sălaj s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva societății pârâte, instanța a suspendat judecarea recursului în temeiul dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 64/1995. La data de 24 octombrie 2005, reclamanta SC A.E.S.M. SRL a comunicat instanței că, în perioada 2001 – 2005 societatea pârâtă s-a aflat sub incidența Legii nr. 64/1995 și că toate diferențele au fost rezolvate în cadrul procedurii de reorganizare. De asemenea, chematul în garanție C.H. a făcut cunoscut faptul că pârâta a parcurs procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 aceasta fiind închisă prin achitarea tuturor datoriilor cuprinse în tabelul creditorilor. Acesta a mai arătat că, în anul 2003 între cele două societăți s-a perfectat un protocol prin semnarea căruia s-au eliminat toate pretențiile materiale pe care le-au avut una față de cealaltă, depunându-de la dosar protocolul din 7 decembrie 2003. Față de această situație, Înalta Curte a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru soluționarea recursului. Prin protocolul depus la dosar și în care figurează ca părți cele două societăți s-a menționat în preambul că, acesta a fost încheiat în scopul de a soluționa pe cale amiabilă toate diferențele, astfel încât să fie stinse toate obligațiile aflate pe rol. Se mai arată că semnarea protocolului elimină, prin acordul părților, toate pretențiile materiale pe care SC A.E.S.M. SRL le are una față de cealaltă, acestea obligându-se ca după semnarea lui să nu emită pretenții de orice fel. La pct. 2 din protocol, se menționează că obiectul acestuia constă, în stingerea tuturor obligațiilor pe care SC C. SA le are față de SC A.E.S.M. SRL în sensul că reclamanta se obliga „să renunțe definitiv și irevocabil la toate pretențiile materiale pe care le are față de debitoarea SC C. SA, rezultate din contracte, documente contabile sau orice înscris care a fost întocmit până la data semnării prezentului contract, precum și la pretențiile rezultate din titluri executorii de orice fel (inclusiv sentința nr. 84 din 23 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Sălaj și prezentată în cadrul dosarului nr. 1024/2001, pe rol la aceeași instanță sau orice altă hotărâre (pct. 2.1.1.1 din protocol). În continuare, la pct. 2.1.2 SC C. SA Zalău se obligă să achite către SC A.E.S.M. SRL suma de 450.000.000 lei, reprezentând restul pretențiilor, prin virament bancar până la 31 decembrie 2003. Având în vedere această situație, faptul că protocolul depus nu a fost contestat de părți, precum și cele arătate în actul depus la dosar, în sensul că toate diferendele au fost rezolvate în cadrul procedurii de reorganizare judiciară, Înalta Curte va admite recursul ca fondat în temeiul art. 312 C. proc. civ. și va modifica decizia în sensul că va admite în tot apelul pârâtei împotriva sentinței nr. 84 din 23 februarie 2001 a Tribunalului Sălaj pe care o va schimba în parte. Se va respinge acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect și se va respinge cererea de chemare în garanție a lui C.H. și se va ridica sechestrul asigurător instituit prin încheierea din 26 iulie 2000 a Tribunalului Sălaj. De asemenea, se vor menține dispozițiile sentinței cu privire la respingerea cererilor de chemare în garanție a lui N.C., B.L. și M.V. și cu privire la cererea de renunțare față de chemații în garanție R.D.N., M.I. și S.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Zalău împotriva deciziei 720 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia recurată în sensul că admite în tot apelul declarat de pârâta SC C. SA Zalău împotriva sentinței nr. 84 din 23 februarie 2001 a Tribunalului Sălaj pe care o schimbă în parte în sensul că: Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect. Respinge cererea de chemare în garanție a lui C.H. Ridică sechestrul asigurător instituit prin încheierea din 26 iulie 2000 a Tribunalului Sălaj. Menține dispozițiile sentinței cu privire la respingerea cererilor de chemare în garanție împotriva lui N.C., B.L. și M.V. și cu privire la cererea de renunțare față de chemații în garanție R.D.N., M.I.
și S.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.